Promisiunea din curcubeu

Parada animalelor

— Urcați în arcă! i-a spus Dumnezeu prietenului Său Noe (Geneza 7:1). Sosise momentul. Arca era mare, frumoasă, bine construită și etanșă. Adică nu intra apă în ea. Era pregătită să plutească pe apă. Și Dumnezeu era pregătit. Urma să spele pământul printr-un potop. Cu ajutorul lui Noe, El a invitat pe toată lumea în corabie ca să se salveze.

Din nefericire, oamenii nu au crezut că Dumnezeu chiar trimite un potop. Tare de tot, ei râdeau de Noe și de familia lui, cu tot cu arca lor mare stând pe uscat. Dintr-odată, mulțimea gălăgioasă a făcut liniște. Toți au făcut ochii mari. Erau surprinși. Ce se întâmpla? Citește Geneza 7:8,9!

Girafe înalte, tigri puternici, păuni multicolori și rățuște simpatice coborau de pe dealuri și din păduri. Păsări albe, negre, multicolore zburau peste copaci. Rinoceri enormi, iepuri pufoși și gâze bâzâitoare veneau și ele în ritmul lor. Animalele veneau spre arcă așa cum putea fiecare, clătinându-se, tropăind, târându-se, alunecând sau țopăind. Îngeri invizibili le conduceau într-o ordine perfectă. Sus, sus, sus pe rampă și apoi înăuntru, pe ușă! Ce uimitoare paradă de animale!

Unele animale veneau câte o pereche, dar altele veneau câte 7 perechi. O pereche era formată dintr-un mascul și o femelă. Dumnezeu i-a spus lui Noe: „Să le ții vie sămânța pe toată fața pământului” (Geneza 7:3). „Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viață” (Geneza 7:15). Corabia devenise o mare grădină zoologică.

Mă întreb

» Imaginează-te pe arcă! Ce ai vedea? Ce ai auzi? Ce ai simți? Ce ai mirosi?
» De care animale ți-ar fi plăcut să ai grijă și pe care să le hrănești?

Mă rog

Mulțumește-I Domnului că a avut așa mare grijă de animale ca noi să ne putem bucura de ele acum!

Pun în practică

Cântă împreună cu familia un cântec despre animale sau despre arca lui Noe! Mimează diverse animale, iar ceilalți să ghicească ce animal!

Așteptare și încredere

Porcii guițau, papagalii croncăneau, hienele urlau. Noe și familia lui de doar 8 persoane trebuie să fi râs privind ce era în interiorul corabiei. Aceasta era noua lor casă. Ce loc uimitor… și zgomotos… și mirositor era!

Pe lângă corabie, oamenii stăteau și se uitau atent. Văzuseră toate animalele intrând. Văzuseră ușa mare deschisă. Dar alegeau să nu intre. Dumnezeu Își dorea foarte mult să salveze pe toată lumea. Dar nu voia să îi forțeze pe cei care nu voiau să fie salvați.

Dintr-odată, ușa mare și grea s-a închis foooaaarte încet. Biblia spune: „Domnul a închis ușa după el” (Geneza 7:16). Dumnezeu a închis ușa și doar El o putea deschide. În seara aceea, stelele au apărut pe cerul liniștit al nopții. Când a venit dimineața, a răsărit soarele, ca de obicei, pe cerul albastru. Timp de 7 zile, totul în natură a fost exact la fel.

Oamenii din afara corabiei se uitau la cerul senin. Noe se păcălește singur, și-au zis ei probabil. N-o să plouă. Loveau cu putere în pereții groși ai corabiei și făceau glume pe seama lui Noe și a familiei lui. Înăuntru, Noe și familia lui așteptau calmi. De ce nu se îngrijorau cu privire la venirea ploii? Ce îi spusese Dumnezeu lui Noe? Citește Geneza 7:4!

Ce frumos din partea lui Dumnezeu că i-a spus lui Noe exact ce avea să se întâmple! Familia a așteptat cu răbdare, știind că Dumnezeu întotdeauna Se ține de cuvânt.

Credința pe buze de părinte

Povestește-i copilului o situație în care a trebuit să te încrezi în promisiunea lui Dumnezeu: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Mă întreb

» Ți se pare uneori greu să ai răbdare? Cine te poate ajuta?
» Îți aduci aminte de vreo altă promisiune pe care ne-a făcut-o Isus? Ceva ce așteptăm cu toții? Ce simți în timp ce așteptăm?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ne-a spus lucruri importante despre ce se va întâmpla în viitor!

Pun în practică

În fiecare zi din această săptămână, cântă un cântec biblic în fața familiei tale!

Furtuna

Nori groși și negri se adunau și se agitau pe cer. Fulgera și tuna. După 7 zile de așteptare, furtuna venise – așa cum promisese Dumnezeu.

Curând era apă peste tot. De unde apăruse? Citește Geneza 7:11! Ploaia cădea ca o cascadă din nori. Apa de sub pământ țâșnea prin crăpăturile mari din sol.

Nivelul apei creștea tot mai mult. „Apele au ajuns mari și au crescut foarte mult pe pământ, și corabia plutea pe deasupra apelor” (Geneza 7:18). Deci corabia a început să se miște.

Se clătina puternic pe apele agitate și din cauza vântului puternic. Dar Noe și familia lui erau în siguranță înăuntru. Deși traversau cea mai mare și mai înspăimântătoare furtună care a avut loc vreodată pe pământ, ei știau că Dumnezeu îi iubește și că era cu ei. Credeau în Dumnezeu, care promite: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Dumnezeu promisese să îi salveze și asta făcea, îi salva. El a trimis îngeri puternici să ocrotească arca în timp ce ploaia cădea și ape țâșneau din pământ. Când avem încredere în El, Dumnezeu ne salvează și ne ocrotește.

Mă întreb

» Ai văzut vreodată o inundație sau o furtună? Cum era?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că trimite îngeri să ne ocrotească în furtunile cele mai puternice și mai înfricoșătoare!

Pun în practică

Fă o plimbare în natură, împreună cu un adult, și găsiți o apă! Poate fi un lac, un izvor, un baraj, o mare sau ocean ori chiar o baltă mai mare. (Dacă nu se poate, folosiți cada de baie sau o găleată!) Găsește în natură ceva care să fie pe post de barcă, de exemplu un băț sau o frunză! Pune lucrul respectiv pe apă și vezi dacă poți produce „valuri” suficient de mari încât să îl răstorni. Discutați cum îngerii Domnului au protejat arca!

Și mai multă așteptare și încredere

Timp de 40 de zile, care au părut lungi de tot, a plouat și a tot plouat. Apoi vântul s-a mai domolit, iar ploaia a încetat. S-au așternut liniștea și calmul. Arca era acum legănată încet în timp ce înăuntru maimuțele țipau, iepurii molfăiau, iar leii torceau.

În afara corabiei, totul era acoperit de apă. Biblia ne spune: „Apele au ajuns din ce în ce mai mari și toți munții înalți, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiți” (Geneza 7:19). Noe și familia lui erau în siguranță în grădina zoologică plutitoare. Dar tot trebuiau să aștepte și să se încreadă în Dumnezeu, care îi salvase.

După 150 de zile, cu un vâj mare, „Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit” (Geneza 8:1). În sfârșit, arca plutitoare s-a lovit de ceva. În sfârșit s-a oprit brusc. Dar unde? Citește Geneza 8:4! Gata cu plutitul și gata cu legănatul! Erau pe pământ, în sfârșit. Noe și familia lui erau încântați. Dar ușa încă era închisă.

Într-o zi, după atâta și atâta așteptat, Noe a deschis fereastra. Încet a scos un corb și apoi un porumbel și le-a dat drumul. Păsările și-au luat zborul cu fâlfâit de aripi. Oare aveau să-și găsească o nouă casă? Nu, amândouă s-au întors la arcă. Încă era prea multă apă în jur.

După o săptămână, Noe a eliberat iarăși un porumbel. De data aceasta s-a întors cu o comoară: „o frunză de măslin ruptă de curând” (Geneza 8:11). Apele secaseră. Plantele creșteau din nou. Timpul în corabie se apropia de final.

» Oare ce anume așteptau cu nerăbdare Noe și familia lui de la viața nouă de după ieșirea din arcă?

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să fii răbdător când trebuie să aștepți ceva!

Pun în practică

Întinde-te pe o pătură undeva în aer liber și privește la cerul cu nori sau cu stele! Exprimă ceea ce vezi! Cântă un imn de mulțumire lui Dumnezeu!

Mulțumiri aduse lui Dumnezeu

Noe fredona un cântec în timp ce hrănea animalele. Curând acestea aveau să-și găsească singure case noi și să se hrănească singure. Apa de pe lângă arcă era tot mai mică. Dar Noe și familia lui încă așteptau. Dumnezeu închisese ușa, iar acum tot Dumnezeu avea să o deschidă.

Scârț… scârț… Oare ușa să fie? După atâta timp? Da, ușa era. Dumnezeu deschidea ușa mare a corabiei. În sfârșit, după un an petrecut în arcă, lumea spălată cu apă era pregătită pentru ei să locuiască în ea.

Dumnezeu i-a spus lui Noe: „Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! Scoate afară împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine” (Geneza 8:16,17).

Noe și familia lui au zâmbit fericiți când au pășit afară din corabie și și-au mișcat degetele de la picioare în iarba proaspătă. Râdeau la vederea cailor care tropăiau, a leilor care se luptau și a vulpilor care se învârteau după cozile lor stufoase.

Erau multe de făcut în această lume curată, pe care trebuiau să o transforme în casa lor. Ce a făcut Noe mai întâi de toate? Citește Geneza 8:20! Noe a strâns pietre mari și grele și le-a făcut grămadă, ca să construiască un altar. El și familia lui voiau să Îi mulțumească enorm lui Dumnezeu, așa că au adus o jertfă.

Lângă altar, Noe și familia lui I-au mulțumit Domnului. El avusese grijă de ei și îi salvase. Dumnezeu promite: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Îți mulțumim, Doamne!

Mă întreb

» Pentru ce erau recunoscători Noe și familia lui?
» Tu pentru ce ești recunoscător lui Dumnezeu?

Mă rog

Transformă versetul 1 din Psalmul 106 în rugăciunea ta personală de mulțumire: „Laud pe Domnul. Laud pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!”

Pun în practică

Pentru fiecare dintre cei prezenți pune pe o tavă câte o bucată de gheață! Fiecare va putea mânca ceva bun abia după ce se va topi complet gheața. Chiar dacă trebuie să așteptăm cu răbdare, Dumnezeu Își respectă întotdeauna promisiunile.

Frumoasa promisiune a lui Dumnezeu

Fumul de pe altar se ridica spre cer. Dumnezeu Se bucura să vadă jertfa de mulțumire a lui Noe. Dumnezeu a spus atunci: „Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul” (Geneza 9:11). Dintr-odată, când Noe și familia lui și-au ridicat privirea spre cer, au observat un cadou superb și colorat de la Dumnezeu. Ce să fie? Citește Geneza 9:13!

Noe și familia lui au privit mai cu atenție să vadă semicercul de lumină colorată de pe cer. Vedeau roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Era primul curcubeu. Ce priveliște încântătoare!

Dumnezeu le-a spus că de fiecare dată când vor vedea un curcubeu își puteau aduce aminte că Dumnezeu îi iubește și îi salvează pe copiii Săi. De asemenea, le reamintea că Dumnezeu nu va mai inunda niciodată pământul întreg. Astăzi Dumnezeu încă Se ține de cuvânt. Și Se va ține întotdeauna.

Mă întreb

» Care este culoarea ta preferată din curcubeu?
» Ce promisiune a făcut Dumnezeu când a trimis curcubeul?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru curcubeiele Sale frumoase și pentru faptul că întotdeauna Își respectă promisiunile!

Jurnal de familie

Desenați sau scrieți lucruri pentru care sunteți recunoscători în această săptămână! Folosiți toate culorile curcubeului ca să decorați pagina din jurnal!

Pentru tine, drag părinte

„Urmați pas cu pas cărarea pe care El v-o trasează! Vor veni încercări, dar mergeți înainte! Acestea vă vor da o experiență care o să vă întărească în credința în Dumnezeu și o să vă pregătească pentru o slujire autentică.” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 273

Dumnezeu luminează o potecă în Myanmar

Soarele se ascundea tot mai mult după copaci.
— Trebuie să ne grăbim! Se face întuneric, a zis tata. Win și familia ei locuiau într-o țară care se chema Burma. (Acum se cheamă Myanmar.) Ei se îndreptau pe jos spre casă cât de repede și cât de atent puteau. Drumul spre casa lor șerpuia printr-o pădure deasă. În mod normal umblau pe această potecă îngustă și cu gropi în plină zi, când soarele strălucea și puteau vedea bine drumul. Dar astăzi lucrurile stăteau altfel. Porniseră la drum prea târziu, iar acum nu aveau de ales decât să înainteze cât de bine puteau.

Nu a trecut mult și Win și familia ei înaintau pe întuneric beznă. La un moment dat, fratele ei s-a împiedicat într-o groapă și a căzut în genunchi.
— Au, m-a durut! a gemut el. Win a întins mâna și l-a ajutat să se ridice.
— Ești bine? a întrebat ea blând. Fratele ei a dat afirmativ din cap și s-a scuturat de murdărie. Cum să facă să nu mai cadă pe această potecă periculoasă? Atunci mama a avut o idee.
— Trebuie să ne rugăm! a spus ea, și toată familia s-a oprit și s-a adunat în jurul ei.

Tata i-a cuprins pe copii în brațe în timp ce mama a rostit o rugăciune de implorare: „Doamne, dă-ne lumină să ne găsim drumul spre casă!” Brusc, o lumină a apărut în față pe potecă. Pur și simplu puteau vedea. Fericita familie, plină de recunoștință, s-a grăbit spre casă. Lumina i-a condus până în pragul casei. Ajunși acasă în siguranță, mama a aprins o lumânare. În acel moment lumina de afară a dispărut.

— Lumina a fost un dar de la Dumnezeu, a șoptit mama uimită. Familia a îngenuncheat și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea și i-a luminat calea. Win și familia ei își vor aduce aminte pentru totdeauna ziua aceea. Ori de câte ori are o problemă mare sau se teme de ceva, Win își aduce aminte de lumina de la Dumnezeu. „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi păsări” (Evrei 13:5).

Așa cum a fost cu Win în întuneric și cu Noe în arcă, Dumnezeu va fi întotdeauna, absolut întotdeauna și lângă tine.

Mă întreb

» Cum se aseamănă lumina din povestirea de azi cu arca din povestirea cu Noe?
» Ce te învață despre ambele povestiri?