Intrarea triumfală
Text de memorat
„Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 21:9)
Cu foarte mult timp înainte de nașterea lui Isus în Betleem, Dumnezeu i-a descoperit unui prieten de-al Său de pe pământ un secret despre ce se va întâmpla cu Isus când avea să fie mare. În Zaharia 9:9 scrie despre acest secret.
Zaharia spunea că Isus, într-o zi, va intra ca un rege în Ierusalim, călare pe un măgăruș tânăr, adică pe un mânz. Acest lucru chiar așa s-a întâmplat. Era duminică, la o zi după ce Maria a turnat parfum pe capul lui Isus. Isus i-a rugat pe doi ucenici să facă ceva pentru El. Ce le-a spus El să facă? Matei 21:2,3
Cei doi ucenici au ascultat de Isus și au mers în sat. Bineînțeles că au găsit o măgăriță cu un mânz. În timp ce dezlegau animalele, cineva i-a întrebat: „Ce aveți de gând să faceți cu mânzul pe care îl dezlegați?” Ucenicii i-au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” Așa că i-a lăsat pe ucenici să ducă animalele la Isus.
De ce avea nevoie Isus de un mânz? El știa ce a scris profetul Zaharia despre El și a înțeles că sosise timpul să intre călare ca un rege în Ierusalim. După cinci zile, El avea să moară pe cruce și dorea ca toată lumea să vorbească despre El și să vadă ce avea să I se întâmple în următoarele zile. Când profeții lui Dumnezeu vorbesc despre ceva care se va întâmpla, chiar va avea loc acel lucru? Matei 21:4
Zaharia spunea că Isus, într-o zi, va intra ca un rege în Ierusalim, călare pe un măgăruș tânăr, adică pe un mânz. Acest lucru chiar așa s-a întâmplat. Era duminică, la o zi după ce Maria a turnat parfum pe capul lui Isus. Isus i-a rugat pe doi ucenici să facă ceva pentru El. Ce le-a spus El să facă? Matei 21:2,3
Cei doi ucenici au ascultat de Isus și au mers în sat. Bineînțeles că au găsit o măgăriță cu un mânz. În timp ce dezlegau animalele, cineva i-a întrebat: „Ce aveți de gând să faceți cu mânzul pe care îl dezlegați?” Ucenicii i-au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” Așa că i-a lăsat pe ucenici să ducă animalele la Isus.
De ce avea nevoie Isus de un mânz? El știa ce a scris profetul Zaharia despre El și a înțeles că sosise timpul să intre călare ca un rege în Ierusalim. După cinci zile, El avea să moară pe cruce și dorea ca toată lumea să vorbească despre El și să vadă ce avea să I se întâmple în următoarele zile. Când profeții lui Dumnezeu vorbesc despre ceva care se va întâmpla, chiar va avea loc acel lucru? Matei 21:4
Era duminică și Isus i-a rugat pe doi ucenici să-I aducă un mânz. Ucenicii știau că Isus umbla pe jos când dorea să meargă undeva. Așa că ei s-au mirat: „De ce dorește Isus acum un măgăruș?” Apoi ucenicii și-au adus aminte: regii evrei întotdeauna călătoreau pe mânji. Era pregătit Isus, în sfârșit, să fie regele lor? Cât de încântați erau ei! Sperau ca Isus să fie curând împărat în Ierusalim și toți soldații romani aveau să plece.
Ucenicii le-au spus multor oameni ce credeau ei că are de gând să facă Isus și curând s-a adunat o mare mulțime în jurul Lui. Ucenicii și-au pus hainele pe spinarea mânzului și L-au ajutat pe Isus să încalece. Curând, oamenii au început să-I aducă laude lui Isus, Îl numeau „Mesia” și „împărat”, iar Isus nu i-a oprit.
Deoarece erau săraci, oamenii din mulțime nu au putut să-I aducă daruri bogate. Așa că și-au întins hainele pe drum, ca un covor, peste care să calce măgărușul călărit de Isus. Au tăiat și ramuri de măslin și de palmier, pe care le-au întins pe drum, înaintea Lui.
Oamenii nu aveau steaguri strălucitoare pe care să le fluture înaintea lui Isus, așa că ridicau ramuri de palmier, pe care le legănau deasupra capului. Ce Îi cântau ei lui Isus? Matei 21:9 Ți-ar fi plăcut să fii acolo în ziua aceea?
Ucenicii le-au spus multor oameni ce credeau ei că are de gând să facă Isus și curând s-a adunat o mare mulțime în jurul Lui. Ucenicii și-au pus hainele pe spinarea mânzului și L-au ajutat pe Isus să încalece. Curând, oamenii au început să-I aducă laude lui Isus, Îl numeau „Mesia” și „împărat”, iar Isus nu i-a oprit.
Deoarece erau săraci, oamenii din mulțime nu au putut să-I aducă daruri bogate. Așa că și-au întins hainele pe drum, ca un covor, peste care să calce măgărușul călărit de Isus. Au tăiat și ramuri de măslin și de palmier, pe care le-au întins pe drum, înaintea Lui.
Oamenii nu aveau steaguri strălucitoare pe care să le fluture înaintea lui Isus, așa că ridicau ramuri de palmier, pe care le legănau deasupra capului. Ce Îi cântau ei lui Isus? Matei 21:9 Ți-ar fi plăcut să fii acolo în ziua aceea?
Isus nu le-a permis niciodată oamenilor să Îl proclame împărat. Dar acum El era călare pe un mânz și îi lăsa pe oameni să Îl numească rege sau împărat. În fiecare minut se adunau alți oameni în jurul lui Isus. Ei strigau: „Osana, Fiul lui David!” „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!”
Mulți oameni au auzit zgomotul și au alergat să vadă ce se întâmpla. „Cine este Acesta?”, întrebau ei. Ce răspundeau oamenii din mulțime? Matei 21:11
Când oamenii din Ierusalim au auzit că venea Isus, mii dintre ei au alergat înaintea Lui să-L salute fluturând ramuri de palmier și cântând. Dar preoții nu au mers să Îl întâmpine pe Isus. În seara aceea, când preoții au sunat din trâmbițe să cheme oamenii la închinare, în templu au venit doar câteva persoane. Aproape toți merseseră să-L primească pe Isus. Acest lucru i-a făcut pe preoți să fie invidioși și mânioși. Ce au spus ei? Ioan 12:19
Parcă toți oamenii merseseră să-L vadă pe Isus. Și era exact ce Își dorea Isus. După această zi plină de entuziasm, toți continuau să vorbească despre Isus. Toți doreau să vadă ce avea să mai facă El. Exact după cinci zile, mulți dintre ei aveau să-L vadă pe Isus murind ca o jertfă perfectă pentru păcatele noastre.
Era important ca acești oameni să fie atenți la Isus în această săptămână? Este foarte important ca noi să ascultăm cu atenție povestirile despre ce s-a întâmplat cu Isus în această săptămână?
Mulți oameni au auzit zgomotul și au alergat să vadă ce se întâmpla. „Cine este Acesta?”, întrebau ei. Ce răspundeau oamenii din mulțime? Matei 21:11
Când oamenii din Ierusalim au auzit că venea Isus, mii dintre ei au alergat înaintea Lui să-L salute fluturând ramuri de palmier și cântând. Dar preoții nu au mers să Îl întâmpine pe Isus. În seara aceea, când preoții au sunat din trâmbițe să cheme oamenii la închinare, în templu au venit doar câteva persoane. Aproape toți merseseră să-L primească pe Isus. Acest lucru i-a făcut pe preoți să fie invidioși și mânioși. Ce au spus ei? Ioan 12:19
Parcă toți oamenii merseseră să-L vadă pe Isus. Și era exact ce Își dorea Isus. După această zi plină de entuziasm, toți continuau să vorbească despre Isus. Toți doreau să vadă ce avea să mai facă El. Exact după cinci zile, mulți dintre ei aveau să-L vadă pe Isus murind ca o jertfă perfectă pentru păcatele noastre.
Era important ca acești oameni să fie atenți la Isus în această săptămână? Este foarte important ca noi să ascultăm cu atenție povestirile despre ce s-a întâmplat cu Isus în această săptămână?
Nu a mai fost niciodată o asemenea paradă. Isus călărea spre Ierusalim și toți oamenii strigau și cântau. De ce erau oamenii atât de fericiți? Pe mulți dintre ei îi eliberase Isus de sub puterea lui Satana? Da, îi eliberase. Cei care fuseseră orbi Îl lăudau pe Isus că le vindecase ochii. Cei care fuseseră muți acum vorbeau și cântau cu voce tare. Cei care nu putuseră să meargă acum alergau să taie ramuri de palmier. Lazăr, care fusese mort patru zile, conducea mânzul pe care călărea Isus.
Chiar toți erau fericiți? Nu, nu se bucurau chiar toți. Fariseii erau invidioși pe Isus. Ei se temeau că mulțimea Îl va proclama pe Isus împărat. Ei le spuneau oamenilor să tacă, dar aceștia cântau mai tare. Când preoții I-au spus lui Isus să-i oprească pe oameni, ce le-a spus El? Luca 19:39,40
Zaharia a profetizat că Isus avea să fie lăudat și nimeni nu putea împiedica planurile lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi refuzat să-I cânte lui Isus, pietrele aveau să Îi cânte. Chiar dorea Isus să Îl laude pietrele? Nu. Cine intona laude la adresa lui Isus? Psalmii 33:1
Când a ajuns pe vârful Muntelui Măslinilor, Isus S-a oprit să privească cetatea Ierusalim. Apunea soarele, iar templul strălucea ca zăpada. Și mulțimea s-a oprit să privească. O, cât de mândri erau toți cu templul lor minunat! Dar Isus ce simțea?
Chiar toți erau fericiți? Nu, nu se bucurau chiar toți. Fariseii erau invidioși pe Isus. Ei se temeau că mulțimea Îl va proclama pe Isus împărat. Ei le spuneau oamenilor să tacă, dar aceștia cântau mai tare. Când preoții I-au spus lui Isus să-i oprească pe oameni, ce le-a spus El? Luca 19:39,40
Zaharia a profetizat că Isus avea să fie lăudat și nimeni nu putea împiedica planurile lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi refuzat să-I cânte lui Isus, pietrele aveau să Îi cânte. Chiar dorea Isus să Îl laude pietrele? Nu. Cine intona laude la adresa lui Isus? Psalmii 33:1
Când a ajuns pe vârful Muntelui Măslinilor, Isus S-a oprit să privească cetatea Ierusalim. Apunea soarele, iar templul strălucea ca zăpada. Și mulțimea s-a oprit să privească. O, cât de mândri erau toți cu templul lor minunat! Dar Isus ce simțea?
Când Isus S-a oprit să privească templul, oamenii erau siguri că El simțea aceeași fericire și mândrie pe care le simțeau ei. Dar Isus era foarte, foarte trist. Ochii Săi s-au umplut imediat de lacrimi și a început să plângă. Ce spunea El? Luca 19:41-44
Inima cea mare și plină de dragoste a lui Isus era teribil de rănită. El ar fi străbătut toată distanța de la cer la pământ ca să salveze chiar și numai un singur om. Acum, El stătea și Se uita la cetatea plină de oameni care erau prea mândri și încăpățânați pentru a-I da voie să-i ajute.
Mai era doar puțin timp – o ultimă șansă de a-L primi pe Isus. Dacă poporul și conducătorii L-ar fi primit pe Isus, templul și cetatea lor ar fi fost salvate. Dacă ei nu aveau să Îl accepte pe Isus, toate urmau să fie pierdute.
Conducătorii din Ierusalim au auzit că vine Isus și au mers să-L întâlnească. Când au ajuns în vârful Muntelui Măslinilor, au văzut mulțimea și au întrebat: „Cine este Acesta?” „El este Mesia”, au răspuns ucenicii, „Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu”. El este „Dumnezeu tare”, „Salvatorul lumii”.
Dar conducătorii nu I-au spus bun-venit lui Isus. Ei nu doreau ca El să fie Salvatorul lor. Îl urau și au cerut soldaților să-L dea deoparte. Curând a apus soarele. Timpul lor se sfârșise, pentru că nu mai era nimic ce putea face Isus pentru ei, ca să îi ajute. Inima lor mândră L-a respins și acum era prea târziu. De aceea plângea Isus. Tu ai face ceva care să-L facă pe Isus să plângă? Oh, nu.
Inima cea mare și plină de dragoste a lui Isus era teribil de rănită. El ar fi străbătut toată distanța de la cer la pământ ca să salveze chiar și numai un singur om. Acum, El stătea și Se uita la cetatea plină de oameni care erau prea mândri și încăpățânați pentru a-I da voie să-i ajute.
Mai era doar puțin timp – o ultimă șansă de a-L primi pe Isus. Dacă poporul și conducătorii L-ar fi primit pe Isus, templul și cetatea lor ar fi fost salvate. Dacă ei nu aveau să Îl accepte pe Isus, toate urmau să fie pierdute.
Conducătorii din Ierusalim au auzit că vine Isus și au mers să-L întâlnească. Când au ajuns în vârful Muntelui Măslinilor, au văzut mulțimea și au întrebat: „Cine este Acesta?” „El este Mesia”, au răspuns ucenicii, „Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu”. El este „Dumnezeu tare”, „Salvatorul lumii”.
Dar conducătorii nu I-au spus bun-venit lui Isus. Ei nu doreau ca El să fie Salvatorul lor. Îl urau și au cerut soldaților să-L dea deoparte. Curând a apus soarele. Timpul lor se sfârșise, pentru că nu mai era nimic ce putea face Isus pentru ei, ca să îi ajute. Inima lor mândră L-a respins și acum era prea târziu. De aceea plângea Isus. Tu ai face ceva care să-L facă pe Isus să plângă? Oh, nu.
Toată noaptea de duminică Isus S-a rugat, iar dimineața a venit în templu cu ucenicii Săi. Pe drum a văzut un smochin. Avea o mulțime de frunze și Isus știa ce înseamnă acest lucru. Smochinele încep să crească înaintea frunzelor, așa că, atunci când are multe frunze mari, orice smochin ar trebui să aibă smochine zemoase și coapte frumos, gata de mâncat.
Isus era flămând și a căutat cu atenție câteva smochine în pom, să le mănânce. Dar nu a găsit niciuna. Erau numai frunze. Ce dezamăgire! Ce a spus Isus pomului după aceea? Marcu 11:14 A doua zi, Isus și ucenicii Lui au venit din nou la smochin. Ce a spus Petru? Marcu 11:20,21
Isus a vorbit cu smochinul pentru a ne învăța o lecție. Unii copii spun că ascultă de Dumnezeu, dar ei mint, pentru că nu Îl iubesc cu adevărat pe Isus. Ei sunt ca smochinul cu frunze mari și frumoase, din care nu poți să culegi fructe parfumate și dulci. Ei sunt încăpățânați și ne dezamăgesc. Să-L rugăm pe Isus să ne ajute să fim asemenea unui smochin cu frunze și fructe zemoase și dulci.
Isus era flămând și a căutat cu atenție câteva smochine în pom, să le mănânce. Dar nu a găsit niciuna. Erau numai frunze. Ce dezamăgire! Ce a spus Isus pomului după aceea? Marcu 11:14 A doua zi, Isus și ucenicii Lui au venit din nou la smochin. Ce a spus Petru? Marcu 11:20,21
Isus a vorbit cu smochinul pentru a ne învăța o lecție. Unii copii spun că ascultă de Dumnezeu, dar ei mint, pentru că nu Îl iubesc cu adevărat pe Isus. Ei sunt ca smochinul cu frunze mari și frumoase, din care nu poți să culegi fructe parfumate și dulci. Ei sunt încăpățânați și ne dezamăgesc. Să-L rugăm pe Isus să ne ajute să fim asemenea unui smochin cu frunze și fructe zemoase și dulci.
Știa Isus unde se găsea un mânz pe care să îl călărească? Știe Isus toate lucrurile?
Este important pentru noi să cunoaștem povestirea despre moartea lui Isus pe cruce pentru păcatele noastre? Ar trebui să citim această povestire mereu? Se întristează Isus atunci când noi suntem neascultători?
Se bucură Isus atunci când noi ne cerem iertare și Îl ascultăm? Iubește Isus pe oricine – chiar și pe oamenii care nu aleg să-L iubească? Există consecințe grave atunci când alegem să facem rău? Cum putem arăta că Îl iubim pe Isus?
Este important pentru noi să cunoaștem povestirea despre moartea lui Isus pe cruce pentru păcatele noastre? Ar trebui să citim această povestire mereu? Se întristează Isus atunci când noi suntem neascultători?
Se bucură Isus atunci când noi ne cerem iertare și Îl ascultăm? Iubește Isus pe oricine – chiar și pe oamenii care nu aleg să-L iubească? Există consecințe grave atunci când alegem să facem rău? Cum putem arăta că Îl iubim pe Isus?
Mesagerul special al lui Dumnezeu (14). De Amy Sherrard. Adaptare după The Spirit of Prophecy Emphasis Stories, vol. 1, p. 121-124
James și Ellen White locuiau în Rochester, New York. În casa lor era un anumit loc întunecos, chiar în spatele ușii, lângă bucătărie. Acolo era atârnat un ciorap vechi. Acesta era secretul lui Ellen. Numai ea îl știa.
Ciorapul era greu, deoarece era plin de tot felul de mărunțiș. Erau câteva monede de un sfert și o jumătate de dolar și vreo câțiva dolari. James și Ellen White erau foarte săraci, dar cum se adunau banii în ciorap? În fiecare săptămână, Ellen White economisea banii care îi rămâneau după ce cumpăra mâncarea de care aveau nevoie. Chiar dacă erau numai câțiva bănuți, ea îi lua și îi punea în acel ciorap. Ea economisea aceste monede pentru situații de urgență. Puțin câte puțin, suma a început să crească, dar soțul ei nu știa acest lucru.
Într-o zi, James a intrat în casă și a spus:
— Am nevoie de bani să cumpăr hârtie și nu îi am. Nu știu ce să fac! Suntem gata să tipărim Review and Herald, dar nu am bani să cumpăr hârtie. Ellen vedea că el era îngrijorat și și-a dat seama că aceasta era cu adevărat o urgență.
— De câți bani ai nevoie? a întrebat ea.
— Am nevoie de 64 de dolari, a răspuns el. Dar de unde să-i iau? Fără să spună vreun cuvânt, Ellen White a întins mâna spre locul întunecos din spatele ușii, unde atârna ciorapul, și l-a luat.
James privea cu atenție în timp ce sutele de monede se rostogoleau pe masă.
— Să le numărăm, James! a spus ea zâmbind și privindu-l în față.
Cei doi s-au așezat pe scaun, la masă, și au început să numere. Când au făcut totalul, aveau destui bani să cumpere toată hârtia de care aveau nevoie. James și-a îmbrățișat soția mică de statură și a sărutat- o zgomotos. Ce mândru era că ea economisise în fiecare săptămână câțiva cenți pentru situații de urgență! Ce bucuroasă era Ellen White că se descurcase fără anumite lucruri, pentru a putea economisi!
James White a luat banii și a plătit hârtia. Omul de la tejghea s-a mirat, probabil, de ce plătea el cu atât de mult mărunțiș și cu doar câteva monede mai mari. Dar erau banii corespunzători pentru hârtie. Ellen White a învățat că, economisind sume mici de bani, se poate aduna o sumă mare. Întotdeauna era îngrijorată când îi vedea pe copii cheltuind bani pe bomboane și pe înghețată. Ea știa că aceste lucruri nu sunt bune pentru corpul nostru și ele însemnau o risipă de bani. Aceste mici sume de bani ar fi putut fi folosite mai înțelept, dacă ar fi fost oferite pentru ajutorarea altora.
Tu ai învățat să economisești ca Ellen White? Ai un loc special unde ții banii pe care i-ai economisit?
James și Ellen White locuiau în Rochester, New York. În casa lor era un anumit loc întunecos, chiar în spatele ușii, lângă bucătărie. Acolo era atârnat un ciorap vechi. Acesta era secretul lui Ellen. Numai ea îl știa.
Ciorapul era greu, deoarece era plin de tot felul de mărunțiș. Erau câteva monede de un sfert și o jumătate de dolar și vreo câțiva dolari. James și Ellen White erau foarte săraci, dar cum se adunau banii în ciorap? În fiecare săptămână, Ellen White economisea banii care îi rămâneau după ce cumpăra mâncarea de care aveau nevoie. Chiar dacă erau numai câțiva bănuți, ea îi lua și îi punea în acel ciorap. Ea economisea aceste monede pentru situații de urgență. Puțin câte puțin, suma a început să crească, dar soțul ei nu știa acest lucru.
Într-o zi, James a intrat în casă și a spus:
— Am nevoie de bani să cumpăr hârtie și nu îi am. Nu știu ce să fac! Suntem gata să tipărim Review and Herald, dar nu am bani să cumpăr hârtie. Ellen vedea că el era îngrijorat și și-a dat seama că aceasta era cu adevărat o urgență.
— De câți bani ai nevoie? a întrebat ea.
— Am nevoie de 64 de dolari, a răspuns el. Dar de unde să-i iau? Fără să spună vreun cuvânt, Ellen White a întins mâna spre locul întunecos din spatele ușii, unde atârna ciorapul, și l-a luat.
James privea cu atenție în timp ce sutele de monede se rostogoleau pe masă.
— Să le numărăm, James! a spus ea zâmbind și privindu-l în față.
Cei doi s-au așezat pe scaun, la masă, și au început să numere. Când au făcut totalul, aveau destui bani să cumpere toată hârtia de care aveau nevoie. James și-a îmbrățișat soția mică de statură și a sărutat- o zgomotos. Ce mândru era că ea economisise în fiecare săptămână câțiva cenți pentru situații de urgență! Ce bucuroasă era Ellen White că se descurcase fără anumite lucruri, pentru a putea economisi!
James White a luat banii și a plătit hârtia. Omul de la tejghea s-a mirat, probabil, de ce plătea el cu atât de mult mărunțiș și cu doar câteva monede mai mari. Dar erau banii corespunzători pentru hârtie. Ellen White a învățat că, economisind sume mici de bani, se poate aduna o sumă mare. Întotdeauna era îngrijorată când îi vedea pe copii cheltuind bani pe bomboane și pe înghețată. Ea știa că aceste lucruri nu sunt bune pentru corpul nostru și ele însemnau o risipă de bani. Aceste mici sume de bani ar fi putut fi folosite mai înțelept, dacă ar fi fost oferite pentru ajutorarea altora.
Tu ai învățat să economisești ca Ellen White? Ai un loc special unde ții banii pe care i-ai economisit?
Studiul 1, 30 martie - 5 aprilie
