Mesagerii speciali ai lui Dumnezeu

Știai că mulți oameni nici măcar nu Îl cunosc pe Dumnezeu? Mulți nu știu nimic despre Legea lui Dumnezeu sau despre cer, nici cum să își regrete păcatele și cum să fie fericiți. Ei nu știu că Dumnezeu îi iubește și că Isus a murit pentru păcatele lor. Mulți se închină la idoli sau nu se închină deloc. Alții ajung să se închine lui Satana și îngerilor lui.

Dumnezeu iubește pe toată lumea, inclusiv pe cei care se închină lui Satana sau nu se închină deloc, și vrea ca toți oamenii din lume să-L cunoască și să trăiască alături de El pentru totdeauna în cer. 2 Petru 3:9

Acum multă vreme în urmă, Dumnezeu i-a ales pe israeliți să fie poporul Său misionar. Voia ca israeliții să le spună tuturor oamenilor despre El. Dar, ca israeliții să îi poată învăța pe alții, Dumnezeu le-a dat Cele Zece Porunci și i-a învățat cum să fie ascultători.

Mulți păgâni – adică oameni care nu se închinau la Dumnezeu – locuiau aproape de israeliți în țara Canaan. Dar israeliții au uitat repede de planul lui Dumnezeu și au făcut tocmai invers, adică s-au luat ei după vecinii lor păgâni. Ce trist! Se închinau la idoli și chiar i-au învățat și pe alții să se închine la idoli. Biblia spune că israeliții au devenit și mai nelegiuiți decât vecinii lor. Făceau israeliții lucrarea specială încredințată de Dumnezeu? Nu, nu o făceau. Atunci nu e de mirare că Dumnezeu era atât de supărat.

Dumnezeu vrea ca și noi să fim misionari. Tu le spui prietenilor și vecinilor tăi despre Dumnezeu? Sau te iei tu după ei și faci ce fac ei?

În loc să fie misionari și să-L prezinte oamenilor pe Dumnezeu, israeliții îi imitau pe vecinii lor răi. Pentru a-i ajuta să înțeleagă ce voia de la ei, Dumnezeu le-a trimis israeliților mai mulți mesageri speciali – numiți profeți –, ca să le explice planul lui Dumnezeu cu ei. Am învățat deja despre câțiva profeți ai lui Dumnezeu: Moise, Samuel, Ilie și Elisei. În această săptămână vom învăța despre încă trei: Isaia, Iona și Ieremia.

Pe vremea lui Isaia, israeliții nu voiau nici măcar să îi ajute pe păgâni sau ca aceștia să se închine împreună cu ei lui Dumnezeu. Israeliții credeau că Dumnezeu îi iubește doar pe ei și că pe alții nu îi iubește. Așa este? Nu, sigur că nu este așa.

Dumnezeu i-a spus lui Isaia să le transmită israeliților că ideile lor sunt greșite. Dumnezeu iubește pe toată lumea și vrea ca toți oamenii să fie salvați. Isaia 45:22 Isaia le-a spus israeliților și că Dumnezeu voia ca ei să fie ca o lumină puternică și să le arate neamurilor – adică păgânilor – cum să vină la Dumnezeu. Isaia 60:1-3

Dar majoritatea israeliților nu l-au ascultat pe Isaia. În schimb, și-au construit case mai mari și mai bune pentru ei și au cumpărat și mai multe pământuri pentru animalele lor. Ce egoiști erau! Acest lucru l-a întristat pe Isaia foarte mult. În loc să trăim pentru noi înșine, hai mai bine să facem tot posibilul să îi ajutăm și pe cei din jur!

Pe vremea israeliților, Ninive era una dintre cele mai mari cetăți-oraș din lume. Locuitorii erau necredincioși și mulți erau nemiloși și răi. Dar Dumnezeu știa că mulți dintre ei voiau să nu mai păcătuiască și ar fi vrut să asculte, dacă cineva le-ar fi vorbit despre Dumnezeu.

Într-o zi, Dumnezeu i-a vorbit profetului Său Iona. Ce i-a spus lui Iona să facă? Iona 1:2 Dar Iona nu voia să se ducă la Ninive. Așa că, în loc să asculte de Dumnezeu, a fugit departe. S-a îmbarcat pe un vas care se îndrepta în direcția opusă. Ce s-a întâmplat după aceea? Iona 1:4. Marinarii speriați s-au rugat la idolii lor, dar furtuna nu a încetat. Vântul bătea și mai tare și valurile agitate aruncau corabia în sus și în jos, până când au fost siguri că se va rupe.

Căpitanul l-a găsit pe Iona dormind pe fundul corabiei. L-a trezit și i-a spus:
— Hai, scoală-te și cheamă-L în ajutor pe Dumnezeul tău! Dar puteau rugăciunile lui Iona să ajute pe cineva? Nu, pentru că el nu era ascultător de Dumnezeu. Deja marinarii ajunseseră la convingerea că cineva de pe vasul lor făcuse ceva rău. Dar cine să fie? Când au aflat că Iona fugea de Dumnezeu, au fost siguri că furtuna era din cauza lui.
— De ce ai făcut așa ceva? l-au luat ei la întrebări.

A produs păcatul lui Iona necaz altor oameni? 

Marinarii s-au speriat foarte tare când Iona le-a spus că fugea de Dumnezeu. Nu era de mirare că se iscase o furtună așa de mare.
— Ce să facem cu tine ca să se calmeze marea? l-au întrebat ei pe Iona. Ce le-a răspuns Iona? Iona 1:12

Dar marinarii n-au vrut să-l arunce pe Iona în mare. Au încercat să vâslească până la mal, dar nu au reușit. Vântul bătea prea tare și valurile erau prea mari. În final, marinarii l-au luat pe Iona și l-au aruncat peste bord. Imediat, furtuna s-a potolit. Valurile s-au domolit și marea s-a liniștit.

Cu Iona ce s-a întâmplat? Iona 1:17 În burta peștelui, Iona s-a rugat și I-a spus lui Dumnezeu că îi pare rău că nu a ascultat. A auzit Dumnezeu rugăciunea lui Iona și l-a iertat bucuros? Trei zile și trei nopți a stat Iona în burta acelui animal marin. Apoi Dumnezeu i-a vorbit animalului și acesta l-a vomitat pe uscat.

Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Iona. Ce i-a spus să facă? Iona 3:2 A ascultat Iona de data aceasta? Iona 1:3 Când a ajuns la Ninive, Iona a umblat pe străzi spunând cu voce tare mesajul din partea lui Dumnezeu: „Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită.” Oare aveau să asculte necredincioșii din Ninive? Aveau să creadă ce le spunea Iona și să se pocăiască?

În timp ce Iona predica pe străzile din Ninive, Duhul lui Dumnezeu i-a ajutat pe locuitori să creadă ce le spunea el. Regele și-a scos hainele lui scumpe, s-a așezat pe niște cenușă și s-a rugat lui Dumnezeu. Și le-a spus și tuturor ninivenilor să se roage lui Dumnezeu și să nu mai păcătuiască.

Ce a făcut Dumnezeu când a văzut că oamenii chiar regretau că fuseseră atât de răi? Iona 3:10 Ce bun și milos este Dumnezeu! Dar s-a bucurat Iona că Dumnezeu i-a iertat pe niniveni? Ar fi trebuit să se bucure, dar nu, nu se bucura. De fapt, s-a înfuriat foarte tare și s-a temut că oamenii nu aveau să-l considere profet al lui Dumnezeu. Plângându-și de milă, Iona a urcat pe un deal de lângă cetate și s-a așezat pe jos.

În timp ce Iona aștepta să vadă ce se va întâmpla, Dumnezeu a făcut ceva care să îl învețe o lecție importantă. În primul rând, Dumnezeu a făcut să crească o plantă deasupra lui Iona, care să îi țină umblă. Acest lucru l-a încântat pe Iona.

Ziua următoare însă, Dumnezeu a trimis un vierme care a ros tulpinile plantei, care s-a uscat foarte repede. Vântul cald i-a veștejit frunzele și la scurt timp pe Iona iar îl bătea soarele. Acest lucru l-a înfuriat. Apoi ce s-a întâmplat? Iona 4:9-11 Nu te bucuri că Dumnezeu este bun și iubitor?

Mulți ani după moartea lui Isaia și a lui Iona, Dumnezeu l-a ales pe Ieremia să transmită mesaje poporului Său. Ieremia era mic când Dumnezeu l-a rugat să fie profet, așa că el nu s-a crezut în stare să vorbească în numele lui Dumnezeu. „O, Doamne, nu pot vorbi! Căci nu sunt decât un copil!” Ce i-a răspuns Dumnezeu? Ieremia 1:7,8

Și Ieremia chiar a vorbit în numele lui Dumnezeu. El i-a avertizat pe oameni în legătură cu păcatele pe care le făceau și îi implora să se pocăiască. Le-a spus că Dumnezeu este iubitor și că îi va ierta cu bucurie.

Într-o zi, Dumnezeu i-a cerut lui Ieremia să îi vorbească poporului în curtea templului. Ieremia a fost curajos și așa a făcut, dar oamenilor nu le-a plăcut ce le spunea Ieremia. Au pus mâna pe el și i-au strigat:
— Gata, acum sigur mori! Dumnezeu l-a ajutat pe Ieremia să nu se teamă și Ieremia a ajuns din nou să vorbească în numele lui Dumnezeu, cu și mai mult curaj. Ieremia 26:13 Niște oameni l-au ocrotit pe Ieremia, așa că nu i s-a întâmplat nimic rău.

Într-o altă ocazie, regele i-a lăsat pe unii să-l arunce pe Ieremia într-o groapă adâncă și noroioasă. Dar un bărbat amabil, Ebed-Melec, a auzit ce făcuseră și i-a spus regelui că Ieremia va muri dacă va fi lăsat acolo.
— Scoateți-l pe profetul Ieremia din groapă! le-a zis regele. Așa că Ebed-Melec s-a grăbit spre groapă. Împreună cu alții și cu ajutorul frânghiilor, l-au scos pe Ieremia din acel loc groaznic.

S-ar putea ca nu întotdeauna să ne placă mesajele din partea lui Dumnezeu transmise prin profeții Lui. Dar n-ar trebui totuși să îi ascultăm cu atenție și să facem ce spun ei?

Iubește Dumnezeu pe absolut toată lumea?
Ce poți face pentru a-i ajuta pe necredincioși să Îl cunoască pe Dumnezeul care îi iubește?
Oamenii din Ninive au crezut mesajul lui Iona? S-au pocăit ei?
I-a iertat Dumnezeu pe oamenii din Ninive când și-au cerut iertare?
De ce a fost Ieremia aruncat în groapă?
Îi ajută Dumnezeu pe profeții Lui să le vorbească oamenilor?
Ne va ajuta Dumnezeu și pe noi să le spunem prietenilor noștri despre El?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XVII). De Amy Sherrard

Domnul Hare a înființat o școală în Birmania. El și alți profesori aveau mulți elevi, pe care îi învățau despre Dumnezeu și despre Biblie, dar și să citească, să scrie și să facă calcule. Unul dintre acești profesori locuia împreună cu soția lui într-o casă de bambus chiar lângă biserică.

Aproape ca toate casele din Birmania, și casa lor era pe niște stâlpi foarte groși de lemn, înalți de 2-3 metri. Sub casă, pe pământ, își țineau găinile, caprele și alte animale în timpul nopții. Un râu frumos curgea aproape de școală. Dar, dacă în timpul anului erau prea multe ploi, râul se umfla, ieșea din matcă și inunda zona. Oamenii trebuiau să își mute toate animalele undeva mai sus sau chiar în casă.

Când profesorul și soția lui, care locuiau lângă biserică, au avut un bebeluș, toată lumea s-a bucurat. În Sabat, dacă bebelușul dormea, îl lăsau în pătuțul lui chiar la geamul care era apropiat de biserică. Și biserica era tot pe stâlpi de lemn, așa că ei puteau trece repede la ei acasă.

Într-o sâmbătă, bebelușul profesorului a început să țipe dintr- odată. Mămica lui a știut că ceva rău se întâmplase. A ieșit și s-a dus repede acasă. Nu i-a trebuit mult să vadă de ce era supărat copilașul ei. În casă intrase Jocko. L-a văzut pe copil și s-a gândit că îi e foame, așa că a găsit niște orez și i l-a pus copilului pe cap.

Când copilul a țipat, Jocko s-a gândit că îi e sete, așa că a găsit o cană de metal, a pus apă în ea, s-a cățărat deasupra pătuțului și a turnat apă pe fața bebelușului.

Când a intrat mama, Jocko a fugit cât de tare a putut. Ea l-a spălat pe copil și l-a luat cu ea la biserică. După aceea, Jocko n-a mai încercat niciodată să aibă grijă de bebeluși, dar într-o zi familia Hare și-a dat seama că Jocko trebuia să meargă să locuiască definitiv în junglă, acolo unde era casa lui de fapt. Din nou era Sabat și toată lumea era la biserică. La un moment dat a venit cu barca un bărbat care a adus poșta și a lăsat sacul pe pragul casei familiei Hare.

Jocko era legat în apropiere și se uita atent. Lanțul îi era suficient de lung încât să ajungă la sac și să se uite în el. Sacul era închis la gură, dar avea o gaură prin care Jocko a putut să-și vâre mâna. Ce bucuros a fost când a reușit să scoată o scrisoare!

Se distrase și înainte rupând foi, iar acum avea la îndemână un sac plin de hârtii cu care să-și facă de cap. Una câte una, a scos scrisorile și le-a făcut bucăți-bucățele pe toate. Sigur, el nu știa că acelea erau scrisori de la familiile misionarilor și erau acolo și bani cu care să fie plătiți profesorii, precum și alte lucruri importante. Nu e de mirare că soții Hare s-au supărat foarte tare când au venit acasă de la biserică.

Ziua următoare, cineva l-a luat pe Jacko cu barca și l-a dus în susul râului. Apoi l-a lăsat să se ducă în junglă, care era casa lui adevărată. Acolo era liber și nimeni nu îl mai ținea legat cu lanțul.