Puzzle-ul profetic al lui Dumnezeu (II)

În prima viziune a lui Daniel despre fiarele care ieșeau din mare, el a văzut cornul cel mic luptând împotriva poporului lui Dumnezeu. Lui Daniel i s-a spus că acel corn mic va persecuta poporul lui Dumnezeu timp de „o vreme, două vremi și o jumătate de vreme” (Daniel 7:25).

Săptămâna trecută am aflat că aceasta este o perioadă de 1 260 de ani, o lungă perioadă de timp în care poporul lui Dumnezeu avea să fie persecutat. Pentru a vedea când a început și când s-a încheiat această perioadă, studiază cronologia lecției! Această perioadă a stăpânirii papale asupra Europei se numește Evul Mediu Întunecat. Creștinii care au refuzat să se închine așa cum le cerea papalitatea au fost întemnițați sau uciși.

Printre cei care nu se închinau așa cum cerea Biserica Romană se numărau și valdenzii. Ei locuiau în munții din nordul Italiei, iar când armatele romane au încercat să-i prindă, ei s-au ascuns în zone stâncoase și în peșteri. Uneori, ei Îi cântau lui Dumnezeu imnuri de laudă de pe vârfurile stâncilor înalte, acolo unde armatele romane nu puteau ajunge. Citește Isaia 33:16.

Isus a spus că timpul de persecuție al creștinilor va fi scurtat, și chiar așa a fost. Cu riscul vieții lor, oamenii curajoși ai lui Dumnezeu au predicat adevărul din Biblie, arătând că ceea ce învăța și practica Biserica Romană nu era corect. Așa a luat naștere Reforma Protestantă, care a ajutat la oprirea persecuției înainte de 1798. Matei 24:22

Aplicație: Într-un fel, Biblia este ca un puzzle. Prin studiul Bibliei și prin rugăciune, Dumnezeu ne ajută să potrivim piesele acestui puzzle. Astfel descoperim că tot ce spune Dumnezeu este adevărat.

După a doua viziune a lui Daniel, acesta a leșinat și a fost bolnav multe zile. Partea viziunii care l-a tulburat a fost aceea că vor trece 2 300 de zile sau ani, înainte ca Sanctuarul să fie curățat. Poate că a crezut că va trece așa de mult timp înainte ca templul (Sanctuarul) să fie reconstruit la Ierusalim și apoi curățat pentru sfințirea sa (Daniel 8:14).

Trecuseră câțiva ani de la acea viziune, însă Daniel nu o uitase. Fusese prizonier în Babilon pentru aproximativ 66 de ani și cunoștea profeția lui Ieremia, conform căreia prizonierilor li se va permite să se întoarcă în patria lor după 70 de ani (Ieremia 29:10-14).

Profeția lui Ieremia mai spunea că atunci când oamenii lui Dumnezeu se vor ruga, El îi va asculta, iar când Îl vor căuta din toată inima, Îl vor găsi. Apoi, El îi va duce înapoi acasă, eliberându-i din robie. Cât a tânjit Dumnezeu să facă acest lucru pentru poporul Său! Dar, mai întâi, ei trebuiau să îndeplinească condițiile făgăduinței. 2 Cronici 7:14

Este exact ce a făcut Daniel. El nu a urmat căi nelegiuite. Poporul lui a făcut-o, dar el s-a rugat ca unul dintre ei. Daniel 9:4-6,17-19 În timp ce Daniel încă se ruga, s-a întâmplat ceva extraordinar. Gabriel a venit din nou. Probabil că Daniel s-a gândit că îi va spune despre sfârșitul celor 70 de ani de robie și despre reconstruirea templului la Ierusalim. Pentru aceasta se ruga.

În schimb, Gabriel venise să-i explice mai multe despre a doua sa viziune. El îi spusese deja lui Daniel semnificația a tot ce văzuse în viziune, cu excepția părții referitoare la cele 2 300 de zile și la curățarea Sanctuarului (Daniel 8:14). Daniel voia să înțeleagă și partea aceea. Vom vedea ce spune Gabriel despre aceasta în studiul de mâine.

Aplicație: Ce a făcut Daniel când a fost confuz? A auzit Dumnezeu rugăciunea lui? Dumnezeu ne ascultă întotdeauna când vrem să cunoaștem voia Lui și să-L urmăm în umilință.

Gabriel a început să explice viziunea celor 2 300 de zile, spunând: „șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău”. Aceasta înseamnă 490 de zile profetice sau 490 de ani (Ezechiel 4:6). Așadar, 490 de ani au fost „hotărâți” pentru poporul lui Daniel, poporul Israel. Ce înseamnă aceasta?

Cuvântul „hotărât” provine din limba ebraică și înseamnă „a tăia”. Prin urmare, cei 490 de ani au fost tăiați dintr-o perioadă mai lungă de timp. Aceasta trebuie să fie perioada de 2 300 de zile, pentru că aceasta este partea din viziunea lui Daniel pe care o explica Gabriel. În profeția biblică, o zi reprezintă un an, deci cele 2 300 de zile înseamnă, de fapt, 2 300 de ani.

Acum știm că cei 490 de ani constituie prima parte a celor 2 300 de ani, iar Gabriel a spus că vor începe atunci când se va da o poruncă de restaurare și reconstruire a Ierusalimului.

Trei regi persani au dat porunci pentru aceasta (Ezra 6:14), dar al treilea a fost cel care a aprobat finalizarea tuturor lucrărilor la Ierusalim. Cei 490 de ani au început atunci când s-a dat acea poruncă, în toamna anului 457 î.Hr. O puteți citi în Ezra 7:12-26.

În continuare, Gabriel a spus că până la „Unsul (...) Cârmuitorul” vor trece 7 săptămâni, apoi 62 de săptămâni. Daniel 9:25 Aceasta înseamnă 69 de săptămâni, 483 de zile profetice sau 483 de ani. Unsul, Cârmuitorul este Isus, bineînțeles. Isus a fost uns cu Duhul Sfânt la botezul Său, în toamna anului 27 d.Hr. (Luca 3:21,22; Faptele 10:38)

Avem acum datele de început și de sfârșit pentru cei 483 de ani. Începând cu toamna anului 457 î.Hr. până în toamna anului 27 d.Hr. se împlinesc 483 de ani – exact cum spunea Gabriel. Vom învăța în continuare despre cât a mai rămas din cei 490 de ani.

Aplicație: Nu este fascinant să vezi că Biblia a profetizat inclusiv anul botezului lui Isus?

Gabriel a spus că cele 70 de săptămâni profetice (sau cei 490 de ani) au fost „tăiate” din cei 2 300 de ani, pentru poporul lui Daniel. Înainte de sfârșitul acestor ani, evreii trebuiau să facă anumite lucruri pentru a rămâne în continuare poporul special al lui Dumnezeu. Daniel 9:24

Înainte ca această profeție să înceapă, în toamna anului 457 î.Hr., Dumnezeu avusese răbdare cu poporul Său timp de o mie de ani. Acum le mai dădea încă 490 de ani pentru a-L accepta pe Isus ca Mesia, pentru a accepta moartea Lui pentru iertarea păcatelor lor și viața Lui ca neprihănire a lor (2 Corinteni 5:21). Cât de mult a dorit să-i salveze și să facă din ei o lumină pentru cei din jur!

Primele 69 de săptămâni, din cele 70 de săptămâni profetice, conduc la botezul lui Isus, în toamna anului 27 d.Hr. Apoi urmează ultima săptămână profetică – sau șapte ani – din cei 490 de ani.

După botezul Său, Isus i-a învățat pe oameni, dar conducătorii lor au refuzat să-L accepte ca Mântuitor. L-au urât și, în cele din urmă, L-au răstignit. Isus a murit la trei ani și jumătate după botezul Său, în timpul Paștelui, în primăvara anului 31 d.Hr. (Ioan 19:14-18). Momentul acesta a avut loc exact la mijlocul celei de-a șaptezecea săptămâni profetice. Daniel 9:26,27

Gabriel a spus că Mesia „va face să înceteze jertfa la mijlocul săptămânii” și a făcut lucrul acesta murind pentru noi. Odată ce Isus, adevăratul Miel, a murit pentru noi (1 Corinteni 5:7), nu a mai fost nevoie de sacrificarea mieilor.

Pentru încă trei ani și jumătate după jertfa lui Isus, ucenicii Lui au chemat pe poporul special al lui Dumnezeu, evreii, ca să-L accepte pe Isus ca Mesia. Unii L-au acceptat, dar nu toți. În cele din urmă, și-au arătat ura față de El, ucigându-l pe Ștefan, unul dintre urmașii Săi credincioși (Faptele 7:59,60).

Aceasta s-a întâmplat în toamna anului 34 d.Hr. Cele 70 de săptămâni (sau cei 490 de ani), care au fost „hotărâte” sau „tăiate” pentru oamenii lui Dumnezeu, s-au sfârșit. L-au respins pe Isus și pe ucenicii Săi, iar acum nu mai erau poporul special al lui Dumnezeu. Cât de trist! Dumnezeu încercase în toate felurile să-i salveze, dar ei erau prea mândri ca să-L accepte.

Aplicație: În ce fel oferă speranță și mângâiere istorisirile și profețiile din Daniel? Romani 15:4

Gabriel a explicat partea referitoare la cei 2 300 de ani din a doua viziune a lui Daniel. Primii 490 de ani au fost dați poporului lui Daniel ca să-L accepte pe Mesia, dar majoritatea oamenilor L-au respins. După anul 34 d.Hr., evreii nu mai erau poporul ales al lui Dumnezeu.

Din cauza uciderii lui Ștefan și a persecuției cumplite care a urmat, cei care credeau în Isus au fugit din Ierusalim. Au purtat cu ei vestea bună a morții lui Isus pentru păcatele noastre și pentru darul neprihănirii Sale. Mulți oameni dintre neamuri (cei care nu erau evrei) au crezut în Isus (Faptele 8:4).

Conducătorii religioși au continuat ceremoniile de la templu, iar oamenii au continuat să sacrifice animale. Dar acestea nu mai aveau nicio semnificație după moartea lui Isus. În cele din urmă, în anul 70 d.Hr. – la doar 39 de ani de la moartea lui Isus – Ierusalimul și templul au fost distruse de romani. Gabriel îi spusese lui Daniel că se va întâmpla acest lucru (Daniel 9:26).

Cum rămâne cu restul celor 2 300 de ani profetici? Cei 490 de ani s-au încheiat în toamna anului 34 d.Hr., dar au rămas 1 810 ani. Dacă adăugăm 1 810 de ani la toamna anului 34 d.Hr., ajungem în toamna anului 1844 d.Hr. Acesta este sfârșitul celor 2 300 de ani, timpul curățării Sanctuarului.

Nu există niciun sanctuar pe pământ, deoarece templul din Ierusalim a fost distrus în anii 70 d.Hr. și nu a mai fost reconstruit niciodată. Dar Evrei 9 vorbește despre un Sanctuar în ceruri. Acesta este Sanctuarul care trebuie curățat. Sanctuarul de pe pământ era curățat o dată pe an, în Ziua Ispășirii, care cădea mereu toamna. Acesta a fost un model de curățare a Sanctuarului din ceruri, care se va face o dată pentru totdeauna.

Unele calendare menționează Ziua Ispășirii după numele ebraic Yom Kippur. În 1844, aceasta a căzut pe 22 octombrie. Ce s-a întâmplat atunci? Vom afla mai multe despre această zi în studiul de mâine.

Aplicație: Vezi cum ajută înțelegerea profeției la înțelegerea planului de salvare al lui Dumnezeu? Să nu ratăm acest minunat privilegiu!

Când a murit Isus, El a plătit pedeapsa pentru păcatele fiecăruia (Isaia 53:6). Apoi, când S-a întors la cer ca Mare-Preot, a intrat în Locul Sfânt al Sanctuarului ceresc (Evrei 6:19-20).

În următorii 1 800 de ani, El i-a reprezentat pe oamenii care s-au pocăit și și-au mărturisit păcatele. Aceștia au fost iertați deoarece moartea Sa le-a plătit pedeapsa. În dreptul numelui lor, în cărțile cerului, a fost trecut „Iertat”.

Au fost făcute milioane de înregistrări și era nevoie de o judecată pentru a decide ce să se facă cu ele. Sanctuarul ceresc trebuia curățat de acele înregistrări ale păcatelor, așa cum sanctuarul pământesc era curățat în Ziua Ispășirii. Profeția lui Daniel spunea că aceasta se va întâmpla la sfârșitul celor 2 300 de ani. Daniel 8:14

Cei 2 300 de ani s-au încheiat pe 22 octombrie 1844. În ziua aceea, Isus s-a mutat din Locul Sfânt al Sanctuarului ceresc în Locul Preasfânt. Când a venit la Tatăl Său, Îmbătrânitul de zile, au fost deschise cărțile. Daniel 7:13,10 Trei cărți sunt folosite la judecată:

• Cartea Vieții – conține numele tuturor celor care și-au însușit identitatea de copii ai lui Dumnezeu (Filipeni 4:3).
• Cartea de aducere-aminte – conține o evidență a tuturor faptelor bune făcute de cei care și-au însușit identitatea de copii ai lui Dumnezeu (Maleahi 3:16; Neemia 13:14).
• Registrul păcatelor – enumeră păcatele celor care și-au însușit identitatea de copii ai lui Dumnezeu (Isaia 65:6,7).

La 22 octombrie 1844, a început judecata celor care și-au însușit identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Această judecată continuă. Dumnezeu permite universului să examineze toate dovezile, pentru a vedea cine Îl iubește cu adevărat și vrea să trăiască cu El. Judecata celor care nu au vrut să facă parte din poporul lui Dumnezeu se va desfășura după revenirea lui Isus (1 Petru 4:17).

Când această lucrare va fi terminată, toate păcatele iertate vor fi șterse. Atunci va veni Isus. (Faptele 3:19,20). Dar numele tuturor celor care nu s-au abătut de la păcatele lor și nu și-au cerut iertare de la Dumnezeu vor fi șterse din Cartea Vieții (Psalmii 69:28) și toate faptele lor bune vor fi șterse (Ezechiel 33:13). Cât de trist va fi Dumnezeu când va face lucrul acesta! El iubește la fel de mult pe fiecare om, indiferent dacă e iubit sau nu.

În cele din urmă, păcatul va fi înlăturat din Sanctuar, iar Dumnezeu va pune responsabilitatea și pedeapsa acelor păcate pe seama lui Satana, cel care i-a ispitit pe oameni să păcătuiască. Atunci, curățarea Sanctuarului va fi finalizată.

Aplicație: Nu-i așa că vrei să-L iubești pe Dumnezeu și vrei ca păcatele să-ți fie iertate și șterse? De ce să nu-I spui asta chiar acum? L-ai face pe Dumnezeu extrem de fericit!