Necazuri în Ierusalim

Când Pavel și prietenii lui au ajuns în cele din urmă în Ierusalim, creștinii de acolo s-au bucurat să-i vadă. Trecuseră câțiva ani de când nu-l mai văzuseră pe Pavel. În ziua următoare, Pavel și prietenii lui s-au întâlnit cu Iacov și cu ceilalți lideri ai bisericii. Faptele apostolilor 21:17,18.

Acest Iacov nu era același cu Iacov, fratele lui Ioan. Cei doi frați (Iacov și Ioan) erau doi dintre cei doisprezece ucenici speciali ai lui Isus. Iar Iacov a fost unul dintre primii urmași ai lui Isus care a murit pentru El. Iacov, cel din povestirea de azi, era unul din frații vitregi ai lui Isus. El devenise un adevărat urmaș al lui Isus și era un lider bun.

Pavel le-a dat liderilor banii trimiși de neamuri pentru a-i ajuta pe săraci. De asemenea, Pavel le-a povestit liderilor bisericii cum Duhul Sfânt binecuvântase lucrarea sa, aceea de a le spune oamenilor despre Isus. Iar liderii L-au lăudat pe Dumnezeu pentru ce făcuse prin Pavel. Faptele apostolilor 21:19,20.

Nu a fost ușor pentru unii creștini iudei să creadă că Dumnezeu îi iubea pe cei din rândul neamurilor la fel de mult ca pe iudei. Li se părea greu să-i iubească și să-i accepte pe creștinii dintre neamuri ca pe frații și surorile lor. De mult timp fuseseră învățați în mod greșit despre neamuri, așa că le venea greu să se schimbe.

Mulți dintre creștinii evrei încă respectau unele legi care nu mai erau valabile de când Isus murise pentru noi. Iar unii dintre ei spuneau că și popoarele creștine trebuie să împlinească acele legi. Pavel a învățat neamurile să-L iubească pe Isus și să asculte de Cele Zece Porunci. Dar nu i-a învățat să asculte de legile care s-au desființat la moartea lui Isus. Coloseni 2:14.

Pavel și prietenii lui erau în Ierusalim când mulți iudei de peste tot din lume au venit să ia parte la sărbătoarea Cincizecimii. Între ei, erau și dușmani de-ai lui Pavel din locurile pe unde predicase despre Isus.

Într-o zi, Pavel, care era evreu, era într-un loc din curtea templului unde aveau acces doar evreii, iar un dușman de-al lui l-a văzut acolo. Înainte de aceasta, el fusese văzut prin Ierusalim cu un prieten dintre neamuri iar acei dușmani s-au gândit că poate Pavel l-a adus și pe acel prieten în templu. Iar neamurilor nu le era îngăduit niciodată să fie în acea parte a curții templului unde se afla Pavel chiar în acea zi. Ce s-a întâmplat? Faptele apostolilor 21:27-29.

Bineînțeles, Pavel nu adusese pe nimeni dintre neamuri într-un loc interzis, dar oamenii s-au agitat și l-au târât afară din acea parte a templului. Faptele apostolilor 21:30.

Mulțimea dorea să-l omoare pe Pavel. Dar, când a auzit despre aceasta, comandantul armatei romane, împreună cu soldații lui s-au grăbit să ajungă la locul unde mulțimea îl bătea pe misionarul credincios. Faptele apostolilor 21:31,32.

Comandantul l-a legat rapid pe Pavel și a încercat să afle ce făcuse. Mulțimea striga lucruri diferite împotriva lui. Iar când comandantul le-a spus soldaților să-l ducă pe Pavel în clădire, mulțimea a devenit sălbatică. Soldații au trebuit să-l poarte pe Pavel pe umerii lor pentru a-l feri să fie omorât. Faptele apostolilor 21:33-36.

Soldații l-au luat pe Pavel pentru a-l feri să fie omorât de mulțimea sălbatică și furioasă. Pe când soldații erau gata să-l bage în fort, Pavel i-a vorbit comandantului. Faptele apostolilor 21:37.

Comandantul l-a confundat pe Pavel cu un egiptean care conducea 4 000 de tâlhari. Dar Pavel i-a spus comandantului cine era și apoi l-a rugat să-l lase să vorbească mulțimii furioase. Faptele apostolilor 21:38,39.

Când mulțimea s-a liniștit, Pavel le-a vorbit politicos și iubitor. El a dorit ca toți să știe că nu făcuse nimic greșit. Mai mult decât atât, a vrut ca ei să știe de ce a devenit creștin. Și a dorit ca ei să știe despre Isus. Faptele apostolilor 22:1. Mulțimea a ascultat în tăcere în timp ce Pavel vorbea. Dar când le-a spus că Isus i-a poruncit să predice neamurilor, ce s-a întâmplat? Faptele apostolilor 22:21-23.

Comandantul a ordonat deci ca Pavel să fie băgat înăuntru și bătut pentru a mărturisi ce a făcut de mulțimea era așa de furioasă. Dar, înainte să-l bată, ce s-a întâmplat? Faptele apostolilor 22:24-29. 

În ziua următoare, Pavel a fost dus în fața sfatului Sanhedrin. Cu mulți ani înainte, chiar el a ajutat Soborul să decidă omorârea cu pietre a lui Ștefan. Mai târziu, el însuși a devenit membru al acestui Sobor. Dar acum, Soborul dorea să-l omoare.

Pavel vorbea înaintea Soborului. Când a spus că Dumnezeu poate învia morții, membrii Soborului au început să se certe unii cu alții. Unii spuneau că Pavel avea dreptate. Alții spuneau că el greșește. Și din nou, comandantul l-a salvat pe Pavel de la a fi ucis. Faptele apostolilor 23:10.

Pavel era din nou în siguranță cu soldații. Dar când se gândea la ce se întâmplase, se întreba dacă venirea lui la Ierusalim nu cumva a fost o greșeală. S-a întristat în timp ce se gândea la oamenii care spuneau că se închină singurului Dumnezeu adevărat, dar care nu credeau în Isus, care este Fiul lui Dumnezeu. Și se gândea la cât de rușinos s-au purtat membrii Soborului în fața acelor soldați păgâni. Apoi, cum l-a înștiințat Isus pe Pavel că încă era cu el? Faptele apostolilor 23:11.

Acei oameni furioși doreau să-l omoare pe Pavel. Mai mult de patruzeci dintre ei au promis că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu-l vor omorî. Plănuiau să-l convingă pe comandant să-l trimită pe Pavel din nou în fața Soborului. Apoi, urmau să sară din ascunzătoare și să-l omoare pe Pavel chiar în timp ce trecea pe acolo. Crezi că membrii Soborului erau bucuroși de acest plan? Faptele apostolilor 23:

Mai mult de patruzeci de bărbați plănuiau să-l omoare pe Pavel. Dar cineva a aflat despre planul lor. Cine era el și ce a făcut? Faptele apostolilor 23:16.

Curând, nepotul lui Pavel vorbea cu comandantul soldaților romani. Nimeni altcineva nu-l auzise când i-a spus comandantului despre planul de a-l omorî pe Pavel. Faptele apostolilor 23:17-21. „Să nu afle nimeni că mi-ai spus”, i-a zis comandantul curajosului nepot al lui Pavel. Faptele apostolilor 23:22.

Pavel era cetățean roman, iar comandantul știa că trebuie să se asigure că nimic rău nu i se întâmpla. Acum înțelegea că nu era sigur să-l țină pe Pavel în Ierusalim. Așa că a decis să-l trimită la Felix, guvernatorul roman. Dar Felix era în Cezareea, iar aceasta era la aproximativ o sută de kilometri de Ierusalim. Ce ordine a dat comandantul? Faptele apostolilor 23:23,24.

Comandantul a scris, de asemenea, o scrisoare despre Pavel. El i-a dat scrisoarea ofițerului responsabil și i-a poruncit să i-o dea lui Felix. Poate ai vrea să citești scrisoarea în Faptele apostolilor 23:25-30. 

La ora nouă în acea seară, patru sute de soldați și șaptezeci de oameni călare pe cai au mărșăluit afară din Ierusalim. Tropăitul copitelor cailor pe pavajul din piatră trebuie să fi fost zgomotos, dar, cel mai probabil, nimeni nu i-a acordat vreo atenție. Și niciunul dintre dușmanii lui Pavel nu a știut că el era cu ei, plecând în siguranță călare pe un cal. Două sute de soldați obișnuiți și două sute de soldați cu sulița, precum și șaptezeci de soldați călare erau în jurul lui Pavel, protejându-l.

Pavel nu mai era tânăr, îmbătrânise. Și nu era obișnuit cu mersul călare, pentru că, de obicei, el mergea pe jos. Până când au ajuns în Cezareea, trebuie să fi fost obosit și sătul de călărit. Faptele apostolilor 23:32,33.

După ce guvernatorul Felix a citit scrisoarea de la comandant, a hotărât să trimită după liderii din Ierusalim care-l acuzau pe Pavel. În timp ce Felix aștepta ca ei să vină, l-a ținut pe Pavel într-un loc frumos și sigur. Faptele apostolilor 23:35.

Cinci zile mai târziu, a ajuns un grup cu acuzatorii lui Pavel. Printre ei era marele-preot și un om pe nume Tertul, care era avocatul grupului. Curând, ei și Pavel stăteau în fața lui Felix. Faptele 24:1. Prima dată, Tertul a spus lucruri urâte despre Pavel, care nu erau adevărate. Și toți ceilalți care veniseră cu Tertul au spus la fel. După ce s-a încheiat discursul, era rândul lui Pavel să vorbească. Faptele apostolilor 23:10.

Pe când îl asculta, Felix și-a dat seama că Pavel nu făcuse lucrurile rele spuse de Tertul. Dar Felix nu i-a dat drumul lui Pavel. În schimb, a spus că dorea să vorbească cu comandantul care-l salvase pe Pavel de mulțimea furioasă din Ierusalim. Faptele apostolilor 23:22.

Așa că Pavel a rămas tot prizonier. Dar Felix a poruncit gărzii să nu-l mai pună în lanțuri și să-i lase pe prietenii lui să-l viziteze oricând. Faptele apostolilor 23:23.

Scăpare într-un sac – partea a 3-a. Adaptată de Amy Sherrard

Micuța Antoinette cu familia ei fugeau dintr-o țară unde oamenilor nu le plăceau creștinii. Micuța era ascunsă într-unul din sacii cei mari cărați de măgar, iar soldații veneau călare pe cai spre ei.

Mama și tata se rugau în tăcere, în timp ce soldații de pe cai se apropiau tot mai mult de ei. În sacul cel mare de lângă ei, și micuța Antoinette se ruga. Când soldații călare s-au oprit chiar lângă ei, simțea că-i vine să plângă cu voce tare. Dar Isus a ajutat- o să fie foarte liniștită și tăcută ca un șoricel.
– Ce aveți în saci? a întrebat unul dintre soldați.
– Varză și alte legume, i-a răspuns tatăl soldatului. Ducem legume să vindem la oraș. Mama și tata au fost foarte atenți să nu se uite la sacul de pe partea măgarului unde se ascundea micuța Antoinette.

Un soldat a venit foarte aproape de sac. Avea o baionetă (ca un pumnal) la capătul armei și a băgat-o în sacul cu legume. Antoinette și părinții ei și-au ținut respirația. Dacă soldatul se decide să facă același lucru și pe partea cealaltă a măgarului? Oh, cum se rugau!

Și cât de recunoscători au fost când soldatul a spus: „Puteți pleca.” Apoi, soldații și caii lor au pornit din nou la drum. În timp ce micuța Antoinette și părinții ei mergeau pe drumul lor spre oraș, I-au mulțumit lui Isus în inimile lor pentru că l-a împiedicat pe acel soldat crud să o omoare pe prețioasa lor Antoinette cu baioneta lui.

În cele din urmă, au ajuns la casa prietenilor care urmau să-i ajute să evadeze. Prietenii lor s-au simțit ușurați și bucuroși că au ajuns în siguranță. Tatăl a luat repede sacii de pe spatele măgarului lor credincios. Prima dată l-a deschis pe cel în care Antoinette era ascunsă și au scos-o afară pe scumpa lor fetiță. Mama plângea de bucurie în timp ce o îmbrățișau, o sărutau și o lăudau cât de curajoasă a fost. Împreună cu bunii lor prieteni, I-au mulțumit cu toții lui Isus pentru că i-a salvat de dușmanii lor.

Antoinette era obosită și înfometată. Dar era bucuroasă că Isus a ajutat-o să rămână nemișcată și liniștită. „Suntem în siguranță”, i-a spus ea păpușii ei.

Nu după mult timp, erau pe corabia care-i ducea spre o altă țară. Antoinette și părinții ei știau că nu aveau să-și mai vadă vreodată draga lor căsuță cu fermă, dar aceasta nu mai conta. Urmau să fie într-o țară în care se puteau închina lui Isus fără să le fie teamă de dușmani care nu-L cunoșteau și nici nu-L iubeau.

Antoinette și părinții ei nu vor uita niciodată ziua în care ea a fost ascunsă într-un sac mare care atârna pe spatele măgarului. De asemenea, nu vor uita niciodată cum Isus i-a păzit de soldații dușmani când i-au întâlnit pe drum. (Sfârșit)