1 Profeție[[xr:1]]: cuvântul DOMNULUI împotriva țării Hadrac, cuvânt care pătrunde până la Damasc[[xr:2]]. (Căci împotriva DOMNULUI au păcătuit arameii[[xr:3]] și toți cei ce îl disprețuiesc pe Israel[[fn:a]].)

Proorocia. Ebr. maśśa’, o rostire profetică (vezi comentariul la Isaia 13,1).

Hadrac. Probabil Hattarikka din inscripţiile asiriene, un teritoriu al Siriei învecinându-se cu Hamatul.

Va începe din Damasc. Literal Damascul va fi odihna. Adică, Damascul va fi locul de odihnă pentru proorocie; adică solia era acuzatoare pentru cetatea acea.

Are ochiul. Sau Când ochii. Sensul acestei expresii nu este clar. LXX zice: Căci Domnul priveşte asupra oamenilor şi asupra tuturor seminţiilor lui Israel. Traducerea: Căci ale Domnului sunt toate cetăţile Aramului. (RSV), necesită schimbarea a două litere asemănătoare în textul ebraic.


2 El pătrunde până în Hamatul[[xr:1]] vecin cu Siria, până la Tir[[xr:2]] și Sidon[[xr:3]], cu toată înțelepciunea lor[[xr:4]].

Hamat. O cetate aşezată cam la 189 km. la sud de Damasc.

Tir şi Sidon. Pentru o descriere a Tirului şi pentru pedepsele gata să fie date Tirului şi Sidonului, aşa cum sunt arătate în v. 3 şi 4, vezi comentariul la Ezechiel 26-28. Descrierea lui Zaharia este îndeaproape paralelă cu tabloul mai amănunţit al lui Ezechiel.


3 Tirul și-a făcut zid de apărare, a adunat[[xr:1]] argint ca pulberea și aur ca noroiul de pe ulițe.
4 Dar, iată, Domnul[[xr:1]] îi va lua totul, îi va doborî[[xr:2]] întăritura[[fn:a]] în mare, iar el va fi mistuit de foc.
5 Așchelonul[[xr:1]] va vedea și se va teme; Gaza va tremura din toată ființa; la fel și Ecronul, fiindcă nădejdea lui s-a făcut de rușine; regele din Gaza va pieri, iar Așchelonul nu va mai fi locuit.

Ascalonul. Prăbuşirea cetăţii celei mari Tir va aduce groază şi teamă asupra vecinilor Tirului, cetăţile principale ale Filistiei amintite aici. Compară profeţia lui Ezechiel împotriva filistenilor (Ezechiel 25,15-17).


6 Un neam corcit se va așeza în Așdod[[xr:1]] și voi frânge mândria filistenilor.

Străinul. Sau Un bastard. Cineva născut în afara legăturilor de căsătorie, sau un străin prin naştere (vezi comentariul la Deuteronom 23,2).


7 Le voi scoate sângele din gură și urâciunile[[fn:a]] dintre dinți, ca să devină și ei o rămășiță pentru Dumnezeul nostru și să fie ca o căpetenie din Iuda[[fn:b]], iar Ecronul să fie ca iebusiții.

Sângele. Fără îndoială o referire la practica păgână de a bea sângele jertfelor, sau de a mânca jertfele cu sânge. Israeliţilor le era strict interzis să consume sânge (Levitic 17,10.12).

Urâciunile. Vezi Isaia 66,3.17.

Pentru Dumnezeul nostru. Rămăşiţa va părăsi practicile idolatre şi se va alipi de Israel.

Căpetenie. Ebr. ’alluph. O schimbare vocalică permite traducerea mie, familie, sau seminţie (vezi Numeri 1,16; 10,4; 1Samuel 10,19). Aceia care s-au alipit de Domnul vor deveni ca una din familiile sau seminţiile lui Iuda.

Iebusiţii. Iebusiţii fuseseră vechii locuitori ai cetăţii Sionului. Neamul acesta nu a fost nimicit, ci a fost aservit (1Regi 9,20.21). Nu este cu totul clar ce înţelegea profetul prin comparaţia aceasta. Poate că prezicea absorbţia Filistenilor în statul lui Israel.


8 Voi pune strajă[[xr:1]] în jurul Casei Mele împotriva celor ce-i dau târcoale. Nu va mai călca pe la ei cel care stoarce biruri[[xr:2]], fiindcă acum le-am văzut[[xr:3]] chinul[[fn:a]].

Voi tăbărî. Dumnezeu urma să-l apere pe Israel de duşmanii săi. Celor ce se duc şi vin. O referire la raidurile unui duşman sau la atacurile ostile asupra diferitelor locuri. Acum Mă uit. Dumnezeu priveşte acum la starea lui Israel şi are de gând să-i dea ajutor (vezi Exod 3,7.9).


9 Bucură-te mult[[xr:1]], fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată[[xr:2]], Regele tău vine la tine; El este drept și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe mânzul unei măgărițe.

Saltă de veselie. Sionul este chemat să se bucure din cauză că făgăduita lui izbăvire va fi îndeplinită prin venirea Împăratului său, Mesia.

Neprihănit. Ebr. saddiq, un cuvânt care apare de peste 200 de ori în Vechiul Testament. Este de obicei tradus prin neprihănit sau drept. Termenul acesta mai este folosit şi în alte locuri cu referire la Mesia. Ieremia declara: Voi ridica lui David o Odraslă neprihănită, care va fi numită Domnul, Neprihănirea Noastră [ebr. sedeq, de la rădăcina şaddiq] (Ieremia 23,5.6). Unii văd în şaddiq şi sensul de triumfător (vezi RSV). Ideea aceea derivă din faptul că acela care primeşte ceea ce este dreptul său este prin acesta biruitor. Cu toate că o astfel de definiţie este în armonie cu contextul, este îndoielnic că sensul ar trebui să fie astfel restrâns. Neprihănirea morală este un prim atribut al lui Mesia. În natura Sa omenească, Hristos a realizat un caracter desăvârşit şi pe acesta El Se oferă să-l ofere tuturor acelora care-L primesc prin credinţă. Toate faptele noastre bune (sau de neprihănire) sunt ca o haină mânjită Isaia 64,6. Dar Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare (1Corinteni 1,30).

Biruitor. Sau Având mântuire. De la ebr. yasha?, a mântui. Yasha este şi rădăcina numelui

Isus (vezi comentariul la Matei 1.1,21).

Smerit. Cu privire la acest atribut al lui Mesia, vezi Matei 11,29; Filipeni 2,5-8.

Pe un măgar. Pentru împlinirea acestei preziceri, vezi comentariul la Matei 21,1-11.


10 Voi nimici[[xr:1]] carele de luptă din Efraim și caii din Ierusalim, și arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea[[xr:2]] și va stăpâni de la o mare[[xr:3]] la cealaltă și de la Eufrat până la marginile pământului.

Voi nimici. O prevedere a desfiinţării finale a războiului. Efraim şi Ierusalimul reprezintă cele zece seminţii ale regatului de nord al lui Israel şi respectiv cele două seminţii care formează regatul de sud al lui iuda, cele două cuprinzând întreaga naţiune iudaică.

Neamurile. Orice împotrivire duşmană faţă de poporul Israel va fi doborâtă cu timpul (Ioel 3,1-17; Zaharia 14,1-9; vezi p. 30). Marginile pământului. O indicaţie a dezvoltării universale a împărăţiei lui Mesia (vezi p. 30).


11 Da, pentru tine, Sioane, pentru sângele legământului făcut cu tine, i-am eliberat pe prizonierii[[xr:1]] tăi din groapa fără apă[[fn:a]].

Cât pentru tine. Dumnezeu Se adresează poporului cu care a făcut legământ. Legământului. Probabil în aspectele lui mai cuprinzătoare o referire la legământul făcut cu omul în Eden (Geneza 3,15) şi reînnoit faţă de Avraam (Geneza 22,18). Legământul acesta a ajuns să fie numit legământul cel nou (Evrei 8,8-12; PP 370, 371).

Voi scoate. Sau Am scos. O referire la israeliţii încă robi în ţinuturi străine.


12 Întoarceți-vă cete-cete[[fn:a]], prizonieri[[xr:1]] ai nădejdii[[fn:b]]! Chiar azi dau de veste că îți voi răsplăti îndoit[[xr:2]].

Întoarceţi-vă. Apelul divin la prizonierii răspândiţi prin străinătate să accepte eliberarea. Cetăţuia este Sionul, apărat de Dumnezeu şi o prefigurare a mântuirii Lui (vezi Mica 4,8).

Prinşi de război plini de nădejde. Sau Prizonieri ai nădejdii. Exilaţii repatriaţi se considerau prizonieri ai împrejurărilor, dar Dumnezeu îi asigură că există speranţă de eliberare – dacă sunt sârguincioşi în a asculta de glasul Său (cap. 6,15; vezi comentariul la Matei 7,24-27).

Astăzi. În faţa condiţiilor dificile.

Îndoiţi. Compară Isaia 61,7.


13 Pe Iuda îl încordez ca un arc și din Efraim îmi fac săgeată. Îi voi stârni pe fiii tăi, Sioane, împotriva fiilor tăi, Iavane![[fn:a]] Te voi face ca sabia unui viteaz!

Încordez pe Iuda. Dumnezeu ca un războinic pregătit de luptă, îl foloseşte pe Iuda ca arc al Său şi pe Efraim (Israel) ca săgeată a Sa.

Va scula. Propoziţia zice literal, Voi scula.

Grecia! Aici probabil un simbol al ţărilor în care fuseseră alungaţi iudeii (vezi Ioel 3,6).


14 Atunci DOMNUL Se va arăta deasupra lor, și săgeata Lui[[xr:1]] va porni ca fulgerul; Domnul DUMNEZEU va suna din șofar și va înainta cu vijelia[[xr:2]] din Teman[[xr:3]].

Se va arăta. Intervenţia lui Iehova este astfel descrisă poetic. Compară Psalmi 18,14.

Vijelia. Compară Iov 37,9.


15 DOMNUL Oștirilor va fi scutul lor. Îi vor mânca și îi vor zdrobi pe cei care mânuiesc praștia, îi vor bea ca pe vin și vor fi plini ca vasul de sânge pentru stropire, ca marginile[[xr:1]] altarului de jertfă.

Îi va ocroti. Continuă descrierea poetică din v. 14. Limbajul figurat este extrem de dramatic. Măcelărirea duşmanilor este comparată cu o jertfă, iar atacatorii sunt descrişi ca îmbătaţi de sângele victimelor lor.


16 DOMNUL, Dumnezeul lor, îi va izbăvi în ziua aceea, căci ei sunt turma poporului Său, da, ei sunt pietrele[[xr:1]] diademei, care vor străluci[[xr:2]] în țara Sa!

Îi va scăpa. Roata se întoarce. Cei care fuseseră călcaţi în picioare şi asupriţi vor străluci ca pietrele preţioase ale unei coroane.


17 O! Cât[[xr:1]] de mare este bunătatea și frumusețea Lui! Grâul[[xr:2]] îi va veseli pe flăcăi și mustul, pe fecioare.

Cât sunt de înfloritori. Sau Cât de mare e bunătatea Lui. Domnul, puternicul Eliberator, este înălţat (vezi DA 26). Grâul. Grâul şi mustul reprezintă o recoltă îmbelşugată. Nevoile vieţii vor fi satisfăcute din belşug când Domnul îşi va aşeza iarăşi poporul în moştenirea sa.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

9 DA 569, 575, 592; EW 244; GC 405

12 FE 290, 370; MM 335; PK 260, 378; 1T 268; 2T 510; 4T 633; 6T 145, 279, 418; 8T 12, 21, 124

15, 16 AA 86

16 COL 118; MB 89; 6T 309

16, 17 DA 26