1 Ce frumoasă[[xr:1]] ești, iubita mea, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt două porumbițe, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă[[xr:2]] de capre ce coboară din muntele Galaad.

Frumoasă eşti. Personajul principal care a vorbit până aici a fost tânăra sulamită. Acum începe cea mai lungă intervenţie a mirelui. Discursul din amintire laudă frumuseţea miresei şi culminează printr-o cerere în căsătorie, care e acceptată.

Ochi de porumbiţă. Vezi cap. 1,15.

Măhrama. [Buclele tale, KJV]. Mai degrabă "vălul tău". Mahrama purtată de multe femei orientale este dintr-o stofă de culoare închisă prinsă pe cap. Fruntea şi ochii rămân neacoperiţi. Mahrama aceasta acoperă nu numai toată faţa, cu excepţia frunţii şi ochilor, dar şi gâtul, şi atârnă liber pe piept.

O turmă de capre. Părul ei este negru şi lucios ca părul caprelor palestiniene, care erau în majoritate negre sau cafeniu închis.


2 Dinții[[xr:1]] tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, fiecare din ele cu gemeni, niciuna din ele stearpă.

O turmă de oi. Dinţii sunt albi şi frumoşi, bine modelaţi şi egali. Nici unul nu lipseşte.


3 Buzele tale sunt ca firul stacojiu, și gura[[fn:a]] ta este încântătoare. Ca o felie de rodie e obrazul tău, sub marama ta.

Gura. [Graiul, KJV]. Mai degrabă "gura" ca organ al vorbirii.

Obrazul. [Tâmplele, KJV]. Ebr. raqqah, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi subţire", "a fi slab"; de aici părţile subţiri ale capului de fiecare parte a ochilor. Unii sugerează că este vorba de obrajii.


4 Gâtul[[xr:1]] tău este ca turnul lui David, zidit ca o panoplie[[xr:2]]; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Scuturi. Scuturile erau adesea atârnate pe turnuri, atât ca ornamente, cât şi pentru a le avea la îndemână în caz de urgenţă.


5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de căprioară, ca gemenii unei gazele care pasc între crini.
6 Până[[xr:1]] se răcorește ziua și până fug umbrele, mă voi duce la muntele de smirnă și la dealul de tămâie.

Până se răcoreşte ziua. [Până se iveşte ziua, KJV]. Vezi la cap. 2,17. Acesta pare să fie un alt refren, poate rostit de mireasă în simplitatea şi smerenia ei, pentru a pune frâu înflăcărării mirelui. El, totuşi, continuă de îndată să-şi reverse iubirea prin noi expresii de afecţiune.


7 Ești desăvârșit de frumoasă[[xr:1]], iubito, și n-ai niciun cusur!

Eşti frumoasă de tot. Eşti cu totul fermecătoare, nu ai nici un cusur. Isus e prezentat spunând cuvintele acestea bisericii, mireasa Sa (vezi MH 356, MB 100).


8 Vino cu mine din Liban, mireasă, vino cu mine din Liban! Coboară-te din piscul muntelui Amana, din piscul munților Senir și[[xr:1]] Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!

Amana. Munţii Libanului.

Senir. Numele amorit, precum şi ugaritic şi acadian al muntelui Hermon (vezi la Deuteronom 3,9). Cei doi munţi poate că stau aici în opoziţie, sau Senir ar putea să fie un vârf important al muntelui Hermon. Solomon doreşte ca tânăra sulamită să părăsească toţi munţii frumoşi ai zonei rurale de nord în care a trăit.


9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!

Mi-ai răpit inima. Verbul ebraic derivă din substantivul "inimă". Solomon spunea literal: "m-ai animat". Poate ce el avea în gând era: "m-ai încurajat".


10 Ce plăcute sunt dezmierdările tale, soro mireaso! Dezmierdările tale sunt mai[[xr:1]] bune decât vinul, și mireasma uleiurilor tale e mai plăcută decât toate mirodeniile!

Dezmierdările. [Iubirea, KJV]. Literal, "iubirile", adică multele atenţii şi manifestări de iubire (vezi cap. 1,2).


11 Miere picură de pe buzele tale, mireaso, miere[[xr:1]] și lapte de sub limba ta, și[[xr:2]] mireasma hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Ești o grădină de nepătruns, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.

O grădină închisă. Prin expresia simbolică a unei grădini închise împăratul Solomon cere în căsătorie şi prin acelaşi simbol e acceptată de fecioara sulamită (v. 16). Nimeni nu intrase până atunci în acea grădină, nimeni nu gustase din această fântână, sigiliul acestei fântâni nu fusese rupt niciodată.


13 Mlădițele tale sunt o grădină de rodii cu cele mai alese roade, cu henna, cu nard,
14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de arbuști de tămâie, smirnă și aloe, cu cele mai alese mirodenii.
15 Un izvor din grădini, o fântână de ape[[xr:1]] vii și torente din Liban.

Un izvor de ape vii. Limbajul acestui verset a fost folosit pentru a descrie băutura pururi înviorătoare care poate fi scoasă din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi PR 234; MB 37).


16 Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să răspândească mirodeniile ei! Să intre[[xr:1]] iubitul meu în grădina lui și să mănânce din roadele ei alese!

Să intre... în grădina lui. Acesta este răspunsul sulamitei. El îl invită în grădina lui să mănânce din fructele lui. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7MB 100; MH 356

15�

MB 37; PK 234