1 Împăratul și Haman s-au dus să bea la ospățul împărătesei Estera.

La ospăţ. Literal, "să bea". La petrecerile persane se consuma relativ puţină hrana solidă. Timpul era petrecut mai ales bând şi mâncând delicatese pe care noi le-am numi deserturi.


2 A doua zi, în timp ce beau ei vin[[xr:1]], împăratul i-a zis Esterei: „Spune-mi care[[xr:2]] este cererea ta, împărăteasă Estera, și ea îți va fi împlinită! Care este dorința ta? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, îți va fi dată!”

Împăratul a zis iarăşi. Pentru a treia oară Ahaşveroş o invită pe Estera să facă cunoscut cererea ei. De acum el trebuie să fi fost cu adevărat destul de curios ca să afle care ar fi putut fi aceasta.

Pe când beau vin. Literal, "la băutul vinului". Aceasta arată că partea principală a ospăţului trecuse, în momentul când împăratul a pus din nou întrebarea.


3 Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, și dacă împăratul găsește cu cale, dăruiește-ne viața mie și poporului meu; iată cererea și dorința mea!

Viaţa. Pentru împărat nu contra prea mult că mii dintre supuşii săi urmau să fie ucişi; interesele lor nu erau grija lui. El fusese mulţumit cu acuzaţiile lui Haman că iudeii încălcau legea. Dar dacă decretul o atingea pe Estera, aceasta era altceva. Caracterul, loialitatea şi devotamentul ei erau mai presus de orice bănuială. Ea însemna ceva pentru el. Împărăteasă a tratat chestiunea cu tact şi îndemânare, introducând subiectul în aşa fel încât să-l impresioneze pe împărat. Viaţa ei era ameninţată; ea, împărăteasă, era în primejdie de moarte!


4 Căci eu și poporul meu am fost vânduți[[xr:1]] pentru a fi nimiciți, uciși și distruși. Dacă am fi fost vânduți ca robi și roabe, aș fi tăcut, deși vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului!”

Suntem vânduţi. Nu e clar dacă Ahaşveroş primise mita oferită de Haman (vezi la cap. 3,9.11; 4,7) sau dacă Estera vorbeşte aici într-un limbaj figurat. Să fim nimiciţi. Cele trei expresii sinonime, din care acesta este primul, sunt citate chiar din decret (cap. 3,13).

Dar [Deşi, KJV]. E o oarecare deosebire de opinie cu privire la adevăratul înţeles al afirmaţiei care se introduce în felul acesta. S-ar putea ca Estera să vrea să spună că banii pe care îi dăduse Haman nu puteau egala pierderea pe care o va suferi împăratul prin moartea supuşilor săi iudei. Sau s-ar putea ca Estera să spună: "Suferinţa noastră nu trebuie să fie comparată cu paguba împăratului" (RSV), înţelegându-se că executarea decretului urma să aducă o mai mare pagubă împăratului decât chiar înşişi iudeilor sau că suferinţa lor era o chestiune mai puţin însemnată decât orice primejdie care ar putea ameninţa tronul prin ei. Ceea ce le va face lor rău îi va face şi împăratului.


5 Împăratul Ahașveroș a luat cuvântul și i-a zis împărătesei Estera: „Cine și unde este acela care îndrăznește[[fn:a]] să facă așa ceva?”
6 Estera a răspuns: „Un vrăjmaș, un dușman – ticălosul acesta de Haman!” Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei.

Apărătorul, vrăjmaşul. De cuvântul "vrăjmaşul" folosit de ea la început (v.4), Estera leagă acum un cuvânt şi mai tare, "apăsătorul" sau "duşmanul".


7 În mânia lui, împăratul s-a ridicat de la ospăț și s-a dus în grădina palatului. Haman a rămas să o implore pe împărăteasa Estera să-i cruțe viața, căci vedea bine că soarta îi este ca și pecetluită înaintea împăratului.

Grădina casei împărăteşti. Vezi la cap. 1,5.

Pierderea lui era hotărâtă. Haman şi-a dat seama din atitudinea împăratului că prezicerea înţelepţilor săi, "vei cădea" (cap. 6,13), era în curs de împlinire. Dându-şi seama de influenţa Esterei asupra împăratului, a implorat-o să mijlocească pentru el.


8 Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospățului, l-a văzut pe Haman prăbușit pe[[xr:1]] divanul pe care ședea Estera și i-a zis: „Cum? Se mai și năpustește asupra împărătesei de față cu mine, în palat?” De îndată ce a rostit împăratul aceste cuvinte, i-au și acoperit[[xr:2]] fața lui Haman.

S-a întors împăratul. La întoarcerea lui, Ahaşveroş fie interpretează greşit poziţia lui Haman ca un atac plănuit împotriva împărătesei, fie în mânia lui pretinde că o interpretează aşa. Acoperit faţa lui Haman. Aceasta înseamnă că Haman urma să moară. Scriitori greci şi romani confirmă obiceiul acesta.


9 Și Harbona[[xr:1]], unul din famenii dinaintea împăratului, a zis: „Iată chiar stâlpul pregătit de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicat la casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți!” Împăratul a zis: „Atârnați-l de el!”

Harbona. Vezi cap. 1,10. Poate că Harbona era unul dintre şambelanii împăratului trimişi mai devreme să-l invite pe Haman la ospăţ (vezi cap. 6,14). Dacă lucrurile stau aşa, acesta văzuse personal spânzurătoarea (vezi cap. 5,14).

A vorbit spre binele împăratului. Sau "al cărui cuvânt a salvat viaţa împăratului" (RSV). Aceasta este o referire la descoperirea de către Mardoheu a conspiraţiei împotriva împăratului (cap. 2,21-23).

În casa lui Haman. Faptul acesta scoate în evidenţă cruzimea lui Haman. Nici un alt mijloc mai potrivit nu putea fi găsit pentru executarea criminalului. Pedeapsa se potrivea cu crima în mod perfect (vezi Psalmi 4,13-16; 9,15 ).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5-10 PK 602


10 Și l-au atârnat[[xr:1]] pe Haman de stâlpul pe care îl pregătise el pentru Mardoheu. Apoi mânia împăratului s-a potolit.