1 Da, mi-am pus inima să caut toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că oamenii drepți[[xr:1]] și cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic. Totul înaintea lor este deșertăciune.[[fn:a]]

Tuturor acestor. Adică problema necazului celor drepţi şi a prosperităţii celor nelegiuiţi.

Căutarea. Solomon şi-a pus mintea la lucru în dorinţa arzătoare de a rezolva problema.

Cei neprihăniţi. [Cei drepţi, KJV]. Faptele unui om vorbesc despre cum e el. După roadele lui va fi cunoscut (Matei 7,15-20).

Mâna lui Dumnezeu. Voinţa Lui e supremă. Mâna este simbolul puterii şi autorităţii (Deuteronom 33,3; Isaia 62,3).

Atât dragostea cât şi ura. Adesea e dificil să cunoşti ce se ascunde în spatele diferitelor întâmplări ale vieţii. În cea mai mare parte a lor, aceste întâmplări ilustrează principiul cauzei şi al efectului (vezi Galateni 6,7). Din când în când este posibil ca Dumnezeu să intervină pentru realizarea a ceea ce, în înţelepciunea Lui, ştie că e cel mai bine. Dar orice experienţă, în providenţa lui Dumnezeu, poate să devină o ocazie de dezvoltare a caracterului.

Totul este înaintea lor. Raţiunea omenească singură nu poate să înţeleagă rostul vicisitudinlor vieţii, natura planurilor lui Dumnezeu pentru viaţă sau ceea ce stă ascuns în viitor. Câteva versiuni vechi iau primul cuvânt ebraic al v. 2 hakkol în mod literal, "total", ca ultim cuvânt al v. 1 şi îl citesc ca hebel, "deşertăciune". În textul ebraic consonantic aceasta reprezintă schimbarea unei singure litere, b în k, litere care sunt foarte asemănătoare (vezi vol. I, 22) şi pot fi confundate foarte uşor între ele. În consecinţă, asemenea versiuni sună astfel: "totul înaintea lor e deşertăciune" (RSV). Vezi la v. 2.


2 Tuturor[[xr:1]] li se întâmplă la fel: aceeași soartă au și cel drept, și cel nelegiuit, și cel bun și curat, și cel necurat, și cel ce aduce jertfă, și cel ce n-aduce jertfă, și cel bun, și cel păcătos, și cel ce jură, și cel ce se teme să jure.

Tuturor. [Toate lucrurile, KJV]. În cea mai mare parte, toţi oameni au parte de aceleaşi experienţe de bază. Natura oferă tuturor din belşugul ei (Matei 5,45). Ploaia şi soarele, furtuna şi liniştea vin deopotrivă peste buni şi peste răi (vezi Iov 9,22).

Aceeaşi soartă. În Rut 2,3 acelaşi cuvânt este tradus "s-a întâmplat", în 1 Samuel 6,9 "întâmplare", iar în 1 Samuel 20,26 "s-a întâmplat".

Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Adică drept din punct de vedere moral.

Cel bun. Toate versiunile vechi, cu excepţia Targumilor, adaugă "şi cel rău", expresie ce pare necesar pentru întregirea paralelei.

Curat. Probabil o referire la curăţia ceremonială.

Cel ce aduce jertfă. Adică omul, care e scrupulos în ascultarea de cerinţele exterioare, rituale ale vieţii religioase.

Cel bun. În sensul cel mai larg, mai cuprinzător.

Cel ce jură. Vezi la Levitic 19,12; vezi şi Deuteronom 6,13; Psalm 63,11; Isaia 65,16. Omul care se teme de un jurământ legal e, în general, o persoană care n-are de gând să-şi împlinească obligaţiile şi a cărui conştiinţă îl face să se teamă "să jure" (vezi Numeri 5,19-22). Compară şi cu învăţătura lui Hristos (Matei 5,33-37) şi aceea a apostolului Iacov (Iacov 5,12).


3 Iată răul cel mai mare din tot ce se face sub soare, și anume că aceeași soartă o au toți. De aceea este plină inima oamenilor de răutate și este nebunie în inima lor cât trăiesc, după care ajung printre cei morți.

Cel mai mare rău. Solomon e tot neîmpăcat cu gândul că şi oamenii buni şi cei răi mor la fel.

Plină inima oamenilor de răutate. Orice păcat este lipsit de raţiune şi de judecată sănătoasă. Este incredibil faptul că majoritatea preferă distracţiile acestei vieţi în locul veşniciei pe noul pământ.

Se duc la cei morţi. Literal, "apoi la [cei] morţi" (vezi Iov 30,23; Isaia 14,9; 38,18; Ezechiel 32,18).


4 Da, câtă vreme cineva se află printre cei vii, tot mai are nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

Nădejde. Acest cuvânt emfatic în ebraică tradus "nădejde" este redat "încredere" în 2 Regi 18,19 şi în Isaia 36.4. Rădăcina verbală are sensul de "încredere" (vezi Psalm 25,2; 26,1; 28,7).

Un câine viu. În Biblie câinele este cel mai dispreţuit dintre toate animalele (Exod 22,31; 1 Samuel 17,43, Proverbe 26,11; 2 Petru 2,22) şi aşa e privit şi astăzi în ţările răsăritene. Câinele este un simbol al omului nelegiuit, plin de vicii (Psalm 22,16; 59,2.6.14; Isaia 56,10.11; Apocalipsa 22,14.15).

Un leu mort. Leul este prezentat ca simbol al maiestăţii şi puterii (Proverbe 30,30) şi, prin urmare, al lui Dumnezeu şi al lui Hristos (Apocalipsa 5,5; cf. Osea 13,4-7).


5 Cei vii știu că vor muri, dar cei[[xr:1]] morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și amintirea[[xr:2]] li se uită.

Cei vii... ştiu. Ei pot să facă planuri şi pregătiri pentru moarte, pe care ştiu că urmează să o întâlnească. Cei morţi nu ştiu. Vezi Psalm 88,10-12; 115,17.

Răsplată. Nu e o referire la răsplătirile veşnice, fie moarte pentru cei nelegiuiţi (Apocalipsa 20,11-15), fie nemurire pentru cei neprihăniţi (vezi Apocalipsa 21,1-4; cf. Matei 16,27; 1 Corinteni 15,51-54). Solomon vorbeşte aici despre gustarea din roadele muncii în această viaţă.

Pomenirea. Adică pomenirea lor în mintea celor vii, nu propria lor capacitate mentală de a-şi aduce aminte. Lucrul acesta este clar din sensul cuvântului zeker, "amintire", "memorial" şi din întrebuinţarea lui în VT. Fără excepţie, el se referă la "pomenirea" persoanelor sau a evenimentelor, niciodată la memorie (Iov 18,17; Psalm 31,12; 112,6).

Uită. Adică se pierde.


6 Și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor au pierit demult, iar ei niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

Şi dragostea lor. Iubirea, ura şi invidia sunt în general sentimentele cele mai puternice şi mai importante în cursul vieţii, dar în moarte ele nu mai există.

Pierit. În ebraică verbul acesta este la singular, lucru prin care se atrage atenţia asupra fiecărei pasiuni în mod individual.

Parte. Când un om este viu, el are un rol de îndeplinit şi poate să se bucure de răsplata ostenelilor sale. Dar moartea pune capăt rolului lui în viaţă. Iov exprimă acelaşi adevăr (Iov 14,10-14), aşa cum face şi psalmistul (Psalm 30,9) şi profetul Isaia (Isaia 38,10).


7 Du-te, mănâncă-ți[[xr:1]] pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă bună, căci Dumnezeu a găsit deja plăcere în ce faci tu!

Du-te. Fă în viaţă tot ce poţi mai bine, sfătuieşte Solomon; nu sta inactiv, meditând la aparentele nedreptăţi şi zădărnicii ale vieţii. Mănâncă-ţi pâinea. Pâinea şi vinul sunt folosite aici în mod figurat pentru necesităţile şi pentru extravaganţele vieţii (vezi Genesa 14,18; Deuteronom 33,28).

Ce faci tu. [Lucrările tale, KJV]. Dumnezeu oferă din belşug binecuvântările vieţii acesteia, şi e voia Lui ca oamenii să se bucure de ele. Dar vine o zi când trebuie să se facă deosebire între cei drepţi şi cei nelegiuiţi (Maleahi 3,18), avându-se în vedere dacă au folosit aceste binecuvântări pentru satisfacerea plăcerilor personale sau ca să slujească nevoilor semenilor (Matei 25,31-46).


8 Hainele să-ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap!

Hainele. Hainele albe era purtate la sărbători şi erau socotite ca simbol al bucuriei şi veseliei. Îngerii s-au arătat îmbrăcaţi în alb (Marcu 16,5; Ioan 20,12), iar Ioan i-a văzut astfel îmbrăcaţi pe sfinţii nemuritori (Apocalipsa 6,11; 7,9; 19,8), ca simbol al curăţiei de caracter şi al stării de bucurie.

Untdelemnul. [Alifia, KJV]. Literal, "uleiul." Era un obicei oriental de a aplica untdelemn pe cap pentru a răcori trupul şi ca parfum (vezi Psalm 23,5; Amos 6,6). Neungerea capului era considerată un semn de doliu sau de post (2 Samuel 14,2; Matei 6,17). Untdelemnul este folosit şi ca simbol pentru binecuvântările cele mai bogate ale lui Dumnezeu (Psalm 92,10; 104,15; cf. Isaia 61,3).


9 Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în timpul acestei vieți deșarte pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci[[xr:1]] aceasta îți este partea în viață, în mijlocul ostenelii cu care te trudești sub soare.

Gustă viaţa. [Trăieşte vesel, KJV]. Propoziţia spune literal: "vezi viaţa cu o femeie pe care o iubeşti". Căsătoria a fost rânduită să aducă bucuriile cele mai mari, iar căminul să fie un colţ de cer pe pământ (vezi Proverbe 5,18.19; 18,22).

Iţi este partea. Adică un bărbat să aibă o căsătorie fericită. Era planul lui Dumnezeu acela ca omul să trăiască o viaţă fericită, având conştiinţa pe deplin curată. Omul trebuie să se folosească pe deplin de privilegiile şi răspunderile pe care i le oferă viaţa.


10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în Locuința Morților în care mergi nu mai este nici lucrare, nici socoteală, nici știință, nici înțelepciune!

Tot. Cel înţelept se va angaja cu toată energia în împlinirea sarcinilor pe care i le cere viaţa, bineştiind că după moarte nu vor mai putea răscumpăra ocaziile neglijate în viaţa aceasta (Ioan 9,4; cf. Galateni 6,10).

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol, împărăţia simbolică a celor morţi (vezi la 2 Samuel 12,23; Proverbe 15,11). Aceasta este singura menţionare în Eclesiast a cuvântului she'ol. Este evident că Solomon credea într-o stare de inconştineţă în she'ol (vezi la Eclesiast 3,19-21).

În care mergi. Moartea este soarta tuturor oamenilor, deoarece "toţi mor în Adam" (1 Corinteni 15,22; vezi la Eclesiast 3,19-21).


11 Am mai văzut[[xr:1]] apoi sub soare că nu cei iuți câștigă alergarea, nu cei viteji câștigă războiul, nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți – bogăția, nici cei cunoscători – favoarea, ci toate atârnă de vremuri și de împrejurări.

Cei iuţi. Spre deosebire de oameni, Domnul nu depinde de calităţi omeneşti precum forţa fizică şi mentală (1 Samuel 14,6; 17,47). Tot astfel, în ceea ce-l priveşte omul, nu calităţile exterioare, care par să ofere unora un avantaj, sunt cele mai de seamă în viaţă.

Vreme... şi împrejurări. Există o vreme potrivită, o clipă adecvată pentru o anumită lucrare. Când un om lasă să treacă vremea potrivită, eforturile lui vor da greş, total sau parţial, în îndeplinirea lucrurilor posibil de realizat, indiferent de zelul ulterior pe care îl pune el la lucru.


12 Căci omul nu-și[[xr:1]] cunoaște ceasul: întocmai ca peștii prinși în mreaja înșelătoare și ca păsările căzute în laț, așa sunt înhățați fiii oamenilor de vremea nenorocirii, când se abate dintr-odată peste ei.

Omul. Prin articolul hotărât se subliniază legătura fiecărui om cu problema morţii.

Ceasul. [Timpul său, KJV]. Se presupune că este o referire la moarte (vezi cap. 7,17), cu toate că ar putea avută în vedere şi oricare altă nenorocire.

Mreaja. O imagine care descrie un dezastru ivit pe neaşteptate (Psalm 91,3; 124,7; Proverbe 1,17; 6,5; Osea 7,12).


13 Am mai văzut și această înțelepciune sub soare și mi s-a părut mare.

Mi s-a părut mare. Literal, "era mare", adică a făcut o impresie adâncă.


14 Era[[xr:1]] o mică cetate, cu puțini oameni în ea, și a venit asupra ei un rege puternic, a împresurat-o și a ridicat întărituri mari împotriva ei.

O mică cetate. Dimensiunile cetăţii erau nesemnificative, de aceea apărătorii ei, care erau puţini, n-ar fi putut să se opună atacatorilor decât pentru puţin timp.

Un împărat puternic. [Un împărat mare, KJV]. Comentatorii au făcut speculaţii multe cu privire la care cetate se referă Solomon, în cazul că se referea la vreuna. Totuşi, nu există nici o bază pentru a determina care ar fi putut să fie cetatea la care s-a gândit scriitorul sau cine ar fi fost "împăratul puternic". Aceasta ar putea fi vreo aluzie voalată la vreun eveniment istoric.


15 În ea se afla un om sărac înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui, dar nimeni nu și-a mai amintit de acel om sărac.

Se afla. Literal, "a aflat," probabil referindu-se la cârmuitorul cetăţii.

Un om sărac, dar înţelept. Literal, "un om, unul sărac şi înţelept".

A scăpat. Compară cu 2 Samuel 20,14-22, unde o femeie înţeleaptă a scăpat o cetate de la distrugere.

Nu-l ascultă. [Nu l-a păstrat în amintire, KJV]. După ce criza trecuse, eliberatorul a fost uitat şi ignorat. Compară cu experienţa lui Iosif (Genesa 40,23). Ovaţiile publice sunt nestatornice şi nevrednice de încredere. Acest înţelept sărac a fost lăsat să se afunde din nou în anonimat.


16 Atunci[[xr:1]] am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât tăria, dar înțelepciunea[[xr:2]] săracului este disprețuită și cuvintele lui nu sunt auzite.”

Mai bună este înţelepciunea. Vezi cap. 7,19. Cuvântul tradus "tărie" e folosit de obicei pentru puterea unui războinic (vezi Ieremia 9,23, unde e tradus "tărie"). Dispreţuită. Înţelepciunea acestui sărac nu a fost dispreţuită, în sensul de a fi ignorată, ci el însuşi a fost dispreţuit şi dat la o parte, de îndată ce şi-a îndeplinit slujba. Nu-l ascultă. [Cuvintele lui nu sunt ascultate, KJV]. El dăduse dovadă că are o judecată sănătoasă; dar cuvintele suplimentare de sfat, poate nebinevenite, nu au fost acceptate.


17 Cuvintele înțelepților spuse în șoaptă se aud mai bine decât strigătele celui ce stăpânește peste nebuni.

Linişte Vezi Isaia 30,15.

Stăpâneşte între nebuni. Într-un moment de entuziasm, un demagog poate fi ascultat şi urmat, spre marea pagubă a naţiunii.


18 Înțelepciunea este mai[[xr:1]] bună decât armele de război, dar un[[xr:2]] singur păcătos nimicește mult bine.

Sculele de război. Lumea de astăzi are nevoie de înţelepciune dumnezeiască mai mult decât de o rezervă de bombe atomice şi cu hidrogen. Nimiceşte. Un singur om poate aduce o mare pagubă unei naţiuni (Iosua 7,1.4).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3�

PK 78

5�

�

AA 289; EW 59, 87, 262; GC 546; LS 48; 1T 39

5.6�

�

COL 270; DA 558; Ev 249; PP 685; 1T 298

6�

�

GC 546

10�

COL 346; Ed 267; FE 301, 316; GC 546; MH 153, 473; ML 131; 2T 504; 6T 432; 9T 127, 129

11�

�

AA 313; 4T 410; 5T 180

12�

�

AH 331

18�

�

PK 85; PP 118; 3T 125