„Atunci, El a zis: « Taci! Liniștește-te!»” (Marcu 4:39, NTR)
Materiale didactice vizuale - O Biblie, o găleată
Într-o zi, Isus a obosit așa cum obosim și noi. După ce le-a spus oamenilor o mulțime de povestiri și i-a ajutat toată ziua, Se simțea foarte obosit. În timp ce le-a dat oamenilor învățături, Isus a stat într-o barcă, pe malul apei.
Spre seară, Isus și ucenicii au hotărât să ducă barca pe malul celălalt. Isus S-a culcat în barcă. În sfârșit, Se putea odihni! Barca se legăna ușor. Ucenicii au vâslit în liniște, iar Isus a adormit imediat.
Apoi, dintr-odată, s-a iscat o furtună cu tunete și fulgere. Vântul bătea cu putere și începuse să plouă. Furtuna devenea din ce în ce mai puternică. Ucenicilor li s-a făcut frică. Ei credeau că barca avea să se scufunde.
— Isuse, salvează-ne sau vom muri! au strigat ucenicii. Isus S-a trezit din somn și a văzut furtuna teribilă. Lui nu Îi era frică. El S-a ridicat în picioare și a ridicat mâinile deasupra valurilor mari.
— Taci, fii liniștită! a poruncit Isus. Imediat, vântul s-a oprit și valurile s-au potolit. Barca se legăna ușor, în timp ce ucenicii vâsleau spre mal. Ucenicilor le era frică de furtună, dar lui Isus nu I-a fost frică. Știți de ce nu S-a temut? Isus avea încredere în Tatăl Lui din ceruri. El le-a spus ucenicilor că nici lor nu trebuia să le fie frică. Dumnezeu avea grijă de ei.
Isus vrea să avem și noi încredere în El. Vreți să Îl rugăm pe Isus să ne ajute să ne încredem mereu în El?
Într-o zi, Isus a obosit foarte tare. Pe parcursul zilei, El îi ajutase pe oameni și le spusese povestiri minunate. Acum, Isus avea mare nevoie de odihnă, dar oamenii nu doreau ca El să Se oprească din povestit. În cele din urmă, a sosit vremea ca Isus să Se oprească. Afară se întuneca, iar oamenii erau nevoiți să se întoarcă la casele lor.
Isus le-a dat toate învățăturile pe malul unei ape. El a stat în barca unuia dintre ucenicii Săi.
— Haideți să mergem cu barca pe malul celălalt, le-a spus Isus ucenicilor. [Un oftat adânc.] În sfârșit, Se putea odihni. El S-a culcat, în timp ce barca se legăna ușor. Isus a adormit buștean. Ucenicii vâsleau în liniște. Apoi, dintr-odată, a început să bată un vânt puternic.
Fulgere strălucitoare scânteiau de jur împrejur. Tunete zgomotoase bubuiau în toate părțile. La început, au căzut câteva picături de ploaie, apoi din ce în ce mai multe, până când a început să plouă cu găleata. Vântul era atât de puternic, încât mai avea puțin și răsturna barca. Valurile umpleau barca cu apă.
Ucenicii au luat toate gălețile pe care le-au găsit. [Arătați-le copiilor o găleată.] Ei au scos apa din barcă cât de repede au putut. Știau că barca nu trebuia să se umple cu apă. Dacă s-ar fi umplut cu apă, barca s-ar fi scufundat. Ucenicii continuau să se afunde și să vâslească, dar valurile creșteau din ce în ce mai mult. Ei erau convinși că barca avea să se scufunde. Le era foarte teamă. Ucenicii uitaseră complet de Isus. Apoi, brusc, și-au amintit de El.
— Unde este Isus? au întrebat ei. În timpul furtunii pe mare, nu L-au văzut nici măcar o dată.
Apoi, un fulger mare a luminat tot cerul. Acolo, în lumina fulgerului, ucenicii L-au văzut pe Isus. Dormea buștean într-un capăt al bărcii.
— Isuse, salvează-ne sau vom muri! au strigat ucenicii. Isus a deschis ochii. A simțit vântul și ploaia. A văzut fulgerul strălucind și a auzit tunetul bubuind. A văzut și valurile împroșcând apă în barcă. Deși barca era gata-gata să se răstoarne, lui Isus nu I-a fost frică. El S-a ridicat în picioare și Și-a ridicat mâinile.
Ce a spus Isus? Citiți Marcu 4:39. Trei cuvinte. [Numărați-le.] Asta a fost tot ce a spus Isus, iar fulgerul, vântul, ploaia și valurile au ascultat de El. Imediat, furtuna s-a potolit. Barca se legăna din nou în liniște, iar ucenicii vâsleau către mal. Lui Isus nu Îi era frică de furtună. Știți de ce? Isus Se încredea în Tatăl Lui din ceruri. El știa că Dumnezeu putea să îi țină în siguranță. Ucenicilor le-a fost teamă când a început furtuna, dar, după furtună, Isus le-a amintit că nu aveau motive să se teamă. Isus vrea ca și noi să avem încredere în El.
Vreți să Îl rugăm pe Isus să ne ajute să ne încredem întotdeauna în El?
„Numai simțământul prezenței lui Dumnezeu poate alunga teama care i-ar face viața o povară copilului timid. El să-și fixeze în memorie făgăduința: «Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie (Psalmii 34:7).” – Educație, p. 255 (în original)
„Dă naştere la fulgere şi ploaie.” – Ieremia 51:16
Ai fost prins vreodată în mijlocul unei furtuni? Furtuna are loc atunci când ploaia, fulgerele și tunetele se ivesc toate deodată. În lumea noastră au loc aproximativ 2 000 de furtuni în fiecare zi. Asta înseamnă că sunt extrem de multe furtuni! S-ar putea să nu te simți în siguranță în timpul unei furtuni, iar acesta este un lucru bun. Isus ne-a dat anumite simțăminte ca să ne ajute să ne protejăm, să știm că trebuie să ne adăpostim. Atunci când sunt fulgere prin apropiere, nu este sigur să stăm afară.
Știai că fulgerul vine întotdeauna înaintea tunetului? Asta se întâmplă deoarece fulgerul creează tunetul. De fapt, fulgerul și tunetul au loc aproape împreună. Noi auzim tunetul câteva secunde mai târziu pentru că el călătorește mai încet decât lumina. Fulgerul se vede extrem de rapid, dar tunetul trebuie să „se rostogolească” până ajunge la destinație. În funcție de cât de aproape este fulgerul de tunet, ne dăm seama cât de aproape suntem de începutul furtunii. Dacă fulgerul strălucește și tunetul bubuie în același timp, înseamnă că furtuna este chiar deasupra capului nostru.
Furtunile ajută la răcirea aerului. Ele aduc apa de care are nevoie pământul. Așadar, furtunile sunt utile, numai că nu este bine să stăm afară atunci când fulgeră în apropiere. Dacă îți este frică de furtună, vorbește cu Isus despre acest lucru, exact așa cum au făcut ucenicii cu mult timp în urmă. Isus va avea grijă să fii în siguranță. Isus poate, de asemenea, să oprească furtuna, dacă așa este cel mai bine.