O familie reunită

Sacii cu grâu se goleau repede. Foametea cumplită, care îi împinsese pe frați să caute hrană în Egipt, se înrăutățise și mai mult de când se întorseseră acasă. Acum, când grâul se termina, frații știau că nu mai puteau ignora problema lor cea mare: trebuiau să-l ducă pe Beniamin în Egipt ca să-l elibereze pe fratele lor Simeon din închisoare.

„Duceți-vă iarăși și cumpărați-ne ceva merinde!” a spus tatăl Iacov (Geneza 43:2). „Nu putem merge înapoi fără Beniamin”, i-au explicat ei din nou. Oare tatăl lor avea să fie de acord acum, când situația devenise atât de grea?

Iuda, fratele care cu mult timp în urmă sugerase să-l vândă pe fratele lor mai mic, și-a pus acum propria viață în joc pentru întreaga familie. El urma să-l ducă pe Beniamin și să fie pe deplin responsabil pentru el. „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna!” (Geneza 43:9). După o discuție grea, bătrânul Iacov a fost în cele din urmă de acord.

Măgarii au fost încărcați cu daruri pentru guvernator și cu tristețe s-au despărțit. Apoi, cu lacrimi în ochi, Iacov s-a rugat pentru fiii săi înainte ca ei să plece: „Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia și să-i lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin!” (Geneza 43:14).

Această rugăciune frumoasă i-a încurajat pe frați pe măsură ce porneau din nou spre Egipt. Nu își doreau deloc să-l întâlnească iar pe guvernatorul egiptean cel aspru. Dar Dumnezeu răspundea deja la rugăciunea lui Iacov. Dumnezeu îi călăuzea pe frați și pregătea pentru ei ceva minunat în Egipt – mai minunat decât și-ar fi putut imagina vreodată.

Uneori nu vrem să facem lucruri grele, dar Dumnezeu este cu noi și pregătește cu înțelepciune lucruri bune să se întâmple atunci când alegem să le facem.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce crezi că Iuda a acționat diferit de data aceasta?
• A trebuit vreodată să faci ceva greu, dar necesar?

Roagă-te

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să faci lucruri dificile, chiar și atunci când nu îți dorești.

Acționează

Citește Filipeni 4:19, versetul tău de memorat. Scrie-l și afișează-l într-un loc unde îl vei vedea în fiecare zi. Subliniază cuvintele care te încurajează.

Inima lui Iosif a tresărit. Din nou, frații lui stăteau înaintea lui. Dar de data aceasta era cineva în plus. Beniamin era acolo! Iosif s-a stăpânit să nu alerge la fratele lui și să-l cuprindă în brațe. În schimb, s-a întors către ispravnicul său, cel mai de încredere ajutor, și a poruncit ca bărbații să fie aduși la casa lui – pentru prânz! Apoi, cu o mișcare a mantiei, a plecat în grabă. Iosif s-a dus într-un loc retras ca să poată plânge. Beniamin, fratele lui mai mic, era aici! Dar frații stăteau nemișcați de frică. I-au spus ispravnicului toate temerile lor. De ce erau speriați? Citește Geneza 43:18.

Ispravnicul le-a răspuns cu bunătate: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic! Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci” (Geneza 43:23). Apoi l-a adus pe fratele lor Simeon și i-a condus la casa mare a lui Iosif. Când l-au văzut pe guvernatorul Iosif, frații s-au plecat adânc – cât de jos au putut! Ochii lui Iosif s-au mărit. Era exact ca în visele lui cu snopii de grâu și cu stelele strălucitoare. Visele speciale primite de la Dumnezeu se împlineau! Iosif a simțit uimire când frații s-au ridicat încet. Dumnezeu îl adusese în Egipt cu mult timp în urmă ca să poată avea grijă de familia lui acum. Aceasta era providența lui Dumnezeu.

Dar se schimbaseră cu adevărat frații lui? Iosif avea să-i mai pună la încercare. A poruncit slujitorilor să-i dea lui Beniamin de cinci ori mai multă mâncare decât celorlalți. Farfuria lui se înălța tot mai mult! Iosif privea și asculta atent. Oare frații aveau să fie geloși și răi?

Nu s-a văzut nicio privire geloasă și nu s-a auzit niciun cuvânt mânios. Frații au mâncat cu toții împreună, plini de bucurie. Zâmbetul lui Iosif a devenit tot mai larg.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce crezi că Iosif le-a oferit fraților săi flămânzi un prânz bogat și gustos?
• Cum a purtat Dumnezeu de grijă nevoilor fraților în această povestire?
Gândește-te nu doar la nevoile fizice, ci și la cele ale inimii.

Discută cu părinții despre credință

Povestiți un moment în care ați văzut providența lui Dumnezeu în viața voastră.

Acționează

Este cineva la școală care ar aprecia un prânz mai bun decât cel simplu pe care îl are de obicei? Oferă-te să împarți cu el într-una din zilele acestei săptămâni. Planifică să iei mâncare în plus.

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru providența și grija Lui în viața ta.

Iosif era aproape convins că frații lui se schimbaseră cu adevărat, dar a hotărât să-i mai pună la încercare o dată. Ce a făcut? Citește Geneza 44:1,2.

Când soarele dimineții a apărut la orizont, frații bine hrăniți au părăsit Egiptul cu sacii plini de grâu. Râdeau și vorbeau bucuroși între ei. Ce ușurare să-l ducă pe Beniamin acasă, în siguranță!

Dar bucuria lor nu a durat mult. Deodată, s-au auzit copite puternice din spate. Într-o clipă, ispravnicul lui Iosif i-a ajuns din urmă și i-a oprit brusc. Sărind jos, i-a acuzat că au furat paharul lui Iosif. Cu glas aspru, a întrebat: „Pentru ce ați răsplătit binele cu rău? … Rău ați făcut că v-ați purtat astfel!” (Geneza 44:4, 5). A căutat în sacii lor și a găsit paharul lui Iosif. Frații, îngroziți, și-au rupt hainele ca semn al durerii și s-au întors spre Egipt. Drumul înapoi a fost greu, pentru că „neliniștea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25).

Ca pedeapsă, guvernatorul Iosif a cerut ca Beniamin să devină sclavul lui, iar ceilalți să fie liberi. Atunci Iuda a pășit înainte. Dumnezeu lucrase un miracol frumos în inima lui, transformând cruzimea în compasiune. Iuda a implorat să ia el locul lui Beniamin, ca fratele cel mic să se poată întoarce acasă. Cum ar fi putut tatăl Iacov să suporte pierderea încă unui fiu iubit?

Ținându-și hainele rupte, frații înspăimântați au așteptat răspunsul guvernatorului. Nu știau încă, dar Dumnezeu era pe punctul de a transforma această experiență grea într-o binecuvântare. Numai Dumnezeu vede sfârșitul de la început, așa că numai El știa că totul avea să se termine cu bine.

Gândeşte-te...apoi discută

• Ai fi fost dispus să iei locul lui Beniamin?
De ce crezi că Iuda a ales să facă acest lucru?
Dumnezeul nostru, care știe totul, vede sfârșitul de la început. Putem avea încredere în El că va transforma grijile și situațiile noastre grele în binecuvântări.

Acționează

Îmbracă-te așa cum îți imaginezi că ar fi arătat Iuda. Prefă-te că ești Iuda și citește familiei tale frumoasa lui cuvântare din Geneza 44:18-34. Discutați cât de altruist devenise Iuda. (Notă: Poți exersa acum și să prezinți acest moment la altarul de seară din Sabat.)

Provocare

Oferă prietenului pe care l-ai invitat la Școala de Sabat ceva care să-l ajute să continue să învețe despre Isus.

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu că poate transforma grijile tale în binecuvântări.

După frumoasa cuvântare a lui Iuda, Iosif nu a mai putut ascunde adevărul de frații lui. Știa fără nicio îndoială că le părea cu adevărat rău pentru cruzimea cu care se purtaseră cu el și că Dumnezeu le schimbase inimile împietrite. Iosif a izbucnit în plâns și le-a spus fraților: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” (Geneza 45:3).

Frații au rămas împietriți de uimire! Cum putea fi acest om, marele guvernator al Egiptului, fratele lor mai mic? Apoi fețele li s-au umplut de teamă. Acesta era fratele pe care îl aruncaseră într-o groapă. Acesta era fratele pe care îl vânduseră negustorilor.

Într-o clipă, Iosif a înțeles ce simțeau și a spus: „Apropiați-vă de mine… Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră! Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu” (Geneza 45:4-8).

Frații cu greu își credeau urechilor. Iosif îi ierta! Mai mult decât atât, le spunea cât de minunat este Dumnezeu, care transformase cruzimea lor într-o binecuvântare și îl folosise pe el ca să-i salveze de foamete.

Ce imagine frumoasă a providenței lui Dumnezeu! Dumnezeu transformase experiențele grele ale lui Iosif în binecuvântări și îi dăduse o inimă care putea vedea și accepta călăuzirea Lui în viața sa.

Gândeşte-te...apoi discută

• Cine a mai iertat oameni care s-au purtat foarte urât cu el? Citește Luca 23:33,34.
• Când ai reușit să ierți pe cineva? Te-ai simțit binecuvântat după aceea?
Pe măsură ce Dumnezeu face să crească dragostea Sa frumoasă în inimile noastre, vom putea avea încredere în El că va transforma cruzimea altora. Dumnezeu ne va ajuta să-i iertăm și să împărtășim dragostea Lui atunci când ei se simt vinovați.

Acționează

Pe o foaie de hârtie, scrie cum te-a rănit cineva. Roagă un adult să te ajute să arzi hârtia, apoi suflă cenușa. Gândește-te cum seamănă acest lucru cu iertarea lui Dumnezeu.

Roagă-te

Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o inimă iertătoare, asemenea inimii lui Iosif.

Frații îl priveau pe Iosif cu ochii mari de uimire. Iosif – fratele lor mai mic pe care îl vânduseră – îi ierta! Cu lacrimi în ochi, Iosif și-a întins mâna spre ei. Mai avea încă vești bune de spus. Citește despre ele în Geneza 45:9-12.

Iosif a alergat la Beniamin și l-a strâns tare în brațe. Apoi i-a îmbrățișat pe fiecare dintre frați. Frații și-au mărturisit păcatul și și-au cerut iertare. Anii lor lungi de vinovăție și regret se încheiaseră. Fețele li s-au luminat de bucurie!

Faraon i-a întâlnit pe frați și le-a spus să ia care și hrană pentru drumul spre casă. Chiar și regele era bucuros să vadă familia lui Iosif unită din nou. Iosif le-a dăruit haine frumoase, precum și daruri pentru tatăl lor. Apoi i-a trimis repede la drum. Cu cât plecau mai curând, cu atât îl putea revedea mai repede pe tatăl său.

Frații s-au grăbit spre casă cu vestea minunată. La început, bătrânul Iacov nu a putut crede ce auzea – scumpul lui fiu, Iosif, era în viață? Apoi a văzut șirul lung de care și animalele încărcate. Convins, a exclamat: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte” (Geneza 45:28).

Înainte de a pleca spre Egipt, frații i-au mărturisit totul tatălui lor, Iacov. El i-a iertat și i-a binecuvântat pe fiii lui căiți, pentru că putea vedea că binele biruise păcatul lor. Încă o dată, povara vinovăției a fost ridicată de pe umerii lor. Apoi, marele convoi de care a pornit spre Egipt. Pe drum s-au întâmplat două lucruri frumoase. Știi ce? Citește Geneza 46:1-4.

Ce binecuvântare a fost să-L laude pe Dumnezeu pentru providența Sa și să aibă o încredere deplină că El îi va călăuzi și proteja! Iacov și familia lui puteau privi viitorul având curaj în inimă și cu promisiuni de care să se țină. Și noi Îl putem lăuda pe Dumnezeul nostru minunat atunci când vedem binecuvântările Lui – și chiar și atunci când încă așteptăm să le vedem. Putem încredința viitorul nostru Lui, știind că El ne va împlini toate nevoile.

Gândeşte-te...apoi discută

• Pentru ce binecuvântare ai dori să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi?
• Spune sau cântă versetul de memorat și gândește-te cum s-a împlinit el în viața familiei lui Iosif.
Când ai putea să revendici și tu această promisiune?

Știați că...?

Beer-Șeba era locul de la granița de sud a Canaanului unde Avraam și Isaac ridicaseră altare pentru a se închina lui Dumnezeu în trecut. Era considerat un loc sfânt, așa că era firesc ca Iacov să se oprească acolo și să se închine în călătoria lui.

Roagă-te

Laudă-L pe Dumnezeu pentru providența Sa în viața ta și mulțumește-I că providența Lui va fi o binecuvântare și pentru viitorul tău.

Când convoiul de care a ajuns în Egipt, Iosif a sărit din carul lui și a alergat să-și întâmpine tatăl iubit. Și-a aruncat brațele în jurul gâtului lui Iacov și a plâns mult timp. Zâmbind printre lacrimi de bucurie, bătrânul Iacov a spus: „Acum pot să mor, fiindcă ți-am văzut fața și tu tot mai trăiești” (Geneza 46:30).

Iacov era atât de fericit să-l vadă pe Iosif și avea atâta pace în inimă, încât simțea că viața lui era împlinită. Totuși, Iacov nu a murit atunci. Dumnezeu i-a mai dăruit încă 17 ani liniștiți alături de fiul său pierdut de mult și de copiii lui reuniți. A văzut cum întreaga lui familie a înflorit în Egipt și a crezut că promisiunea lui Dumnezeu se împlinea: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic… un neam și o mulțime de neamuri se vor naște din tine” (Geneza 35:11).

Dumnezeu folosise viața lui Iosif, cu toate suișurile și coborâșurile ei, pentru a ține vie această promisiune. Prin providența Sa, mii de oameni au fost salvați de la foamete, iar o întreagă națiune a învățat că Dumnezeul cerului este real și demn de încredere. În vremurile întunecate, Iosif nu putea vedea finalul fericit al poveștii sale. Dar el s-a încrezut în Dumnezeu în tot acest timp, iar greutățile s-au transformat în binecuvântări.

La fel ca Iosif, și tu poți trece prin perioade grele, fără să vezi un final fericit. Dar ai încredere în Dumnezeu, iar El îți va împlini nevoile. Amintește-ți mereu: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos!” (Filipeni 4:19).

Gândeşte-te...apoi discută

• Cum s-ar fi putut termina povestea familiei lui Iacov dacă Iosif nu s-ar fi încrezut în Dumnezeu?

Părtășie și laudă

Cântați „Ploaia târzie, promisă” (Imnuri creștine AZȘ, nr. 531). Apoi gândiți-vă și discutați despre un moment în care ceva dificil s-a transformat în ceva bun pentru familia voastră. Lucrați împreună pentru a potrivi momentele grele din viața lui Iosif cu binecuvântările care au urmat.
• Aruncat într-o groapă
• A învățat limba și cultura egipteană
• Vândut negustorilor
• A salvat viețile multor oameni
• Reunit cu familia
• Sclav în casa lui Potifar
• A învățat răbdarea și a interpretat vise
• În închisoare
• Salvat de la moarte de către frați
• Guvernator al Egiptului
• A ajuns în Egipt și le-a arătat oamenilor cum este Dumnezeu

Jurnal de familie

• Un gând nou și frumos pe care l-am descoperit în această lecție este…
• Dacă ai putea fi un personaj din poveste, cine ai alege să fii? De ce?

Roagă-te

Citește Psalmii 92:1. Stați într-un cerc al familiei și rugați-vă pe rând, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru ceva ce v-a impresionat în mod special din povestea lui Iosif.

Ziua părea liniștită și plină de speranță când cei trei au pornit cu barca cu pânze din micul oraș Fairhaven, de pe țărmurile Golfului Buzzards, din Massachusetts (Statele Unite ale Americii). Ellen Harmon, sora ei, Sarah, și prietenul lor, domnul Gurney, erau entuziasmați să viziteze o familie de pe West Island, o insulă din apropiere.

Însă, odată ajunși în Oceanul Atlantic, starea lor s-a schimbat rapid, pe măsură ce cerul s-a întunecat. O furtună puternică s-a dezlănțuit: vânturi puternice, fulgere și tunete, ploaie torențială. Timpul părea să dispară în timp ce încercau cu disperare să rămână pe linia de plutire. Speriate, și-au dat seama că se lăsa noaptea. Oare aveau să se scufunde în valurile sălbatice? Era imposibil să controleze barca într-o asemenea furtună!

Ținându-se strâns, Ellen a îngenuncheat și a strigat către Dumnezeu să-i scape, în timp ce valurile se izbeau peste marginea bărcii și îi udau pe toți. Chiar în mijlocul furtunii, Dumnezeu i-a dat lui Ellen o viziune. I s-a arătat că vor fi păstrați în siguranță și că Dumnezeu ar seca fiecare picătură din ocean înainte de a-i lăsa să se înece, pentru că lucrarea lui Ellen pentru Dumnezeu abia începea.

O mare pace și bucurie au înlocuit frica celor din mica barcă. Au cântat și L-au lăudat pe Dumnezeu împreună, în timp ce fulgerele luminau cerul din jurul lor.

Între timp, domnul Gurney avea mari dificultăți în a controla barca. A aruncat ancora, dar aceasta doar se târa prin apă, iar barca era purtată în continuare de vânt și aruncată de valuri. Nu aveau nicio idee unde se aflau, pentru că era atât de întuneric, încât nu puteau vedea nici măcar de la un capăt al bărcii la celălalt. În cele din urmă însă, ancora a prins fundul mării, semn că erau aproape de uscat.

„Ajutor! Ajutor!” a strigat domnul Gurney iar și iar, sperând că cineva din una dintre cele două case de pe insulă îl va auzi peste vuietul furtunii. Toată lumea dormea, cu excepția unei fetițe. Prin providența lui Dumnezeu, ea a auzit strigătele slabe de ajutor și și-a trezit tatăl!

Bărbatul a vâslit în larg, în întunericul nopții, îndreptându-se spre strigătele de ajutor. Barca cu pânze a fost găsită curând, iar cei de la bord au fost salvați. Ce bucuroși au fost când au ajuns la țărm în mica barcă a omului bun!

Pasagerii recunoscători au petrecut cea mai mare parte a nopții mulțumindu-I și lăudându-L pe Dumnezeu pentru bunătatea și providența Sa minunată.

Pentru voi, părinţii

„Există Unul la care puteți merge pentru sfat și a cărui înțelepciune este fără margini. El v-a invitat să veniți la El, și va împlini nevoile voastre” (Ellen G. White, Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 72).