Noe construiește o corabie

O lume plină de păcat

Flăcările pâlpâiau în întuneric. Familia numeroasă a lui Adam era adunată în jurul focului să-l asculte pe Adam vorbind. Și el, și Eva erau acum foarte, foarte bătrâni, iar familia lor era mare de tot. Erau atât de bătrâni încât aveau stră-stră-stră-strănepoți.

Adam era cel mai bun povestitor. El le povestea membrilor familiei lui numeroase despre vremurile fericite în frumoasa grădină a Edenului și despre ziua nefericită în care el și Eva nu au fost ascultători și au mâncat din fruct. Le reamintea tuturor ca întotdeauna să aibă încredere în Dumnezeu și să Îl asculte.

Set, fiul lui Adam și al Evei, le vorbea și el oamenilor. El și copiii lui Îl iubeau și ei pe Dumnezeu. Li se spunea „fiii lui Dumnezeu” (Geneza 6:2). Aveau o viață simplă, locuiau în corturi la țară și erau urmașii credincioși ai lui Dumnezeu. Dar nu toți oamenii Îl iubeau și Îl urmau pe Dumnezeu. După ce furiosul de Cain a fost alungat, a avut și el copii. Cei din familia lui au construit cetăți mari și au ajuns foarte răi și egoiști. Nu L-au mai urmat pe Dumnezeu, ci au făcut totul numai cum voiau ei.

Într-o zi, „fiii lui Dumnezeu” s-au amestecat cu cei din familia lui Cain din cetăți sau orașe. Au început să se căsătorească între ei. Și așa „fiii lui Dumnezeu” au încetat să mai trăiască așa cum dorea Dumnezeu.

Acum păcatul era răspândit peste tot. Fiecare gând, fiecare lucru făcut de oameni, era întotdeauna rău. Ce loc groaznic devenise lumea! Ce simțea Dumnezeu? Citește Geneza 6:6!

Mă întreb

» Crezi că ți-ar fi plăcut să trăiești în acele vremuri? De ce da sau de ce nu?
» Care sunt lucrurile pe care le facem și care Îl bucură sau Îl întristează pe Dumnezeu?

Mă rog

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să alegi calea Lui!

Pun în practică

Acoperă-ți mâna cu sclipici! Dă mâna cu mami sau cu tati și uită-te cum se împrăștie sclipiciul! Așa se răspândește și păcatul.

Prietenul credincios al lui Dumnezeu

Când toată lumea devenea din ce în ce mai rea, trăia un bărbat care I-a rămas credincios lui Dumnezeu. Numele lui era Enoh. Enoh și Dumnezeu erau cei mai buni prieteni. Enoh Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lui.

Perioada din zi preferată de Enoh era aceea în care petrecea timp singur cu Dumnezeu. Se ducea într-un loc liniștit și vorbea cu Dumnezeu despre orice. Când se întorcea în cetate, fața lui strălucea de o lumină sfântă. Cei din jurul lui își dădeau seama că fusese cu Dumnezeu. Ei aveau parte de iubirea și bunătatea lui Enoh. Și îl auzeau rostind cuvinte de la Dumnezeu. În fiecare zi Enoh se apropia de Dumnezeu. Discuta cu Dumnezeu nu doar în timpul lui devoțional cu Dumnezeu, ci vorbea cu El toată ziua. Biblia spune: „Enoh a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:24).

Oriunde se afla Enoh, Dumnezeu era în gândurile lui. Vorbea cu Dumnezeu când se afla pe câmpiile liniștite, dar și în piețele aglomerate. Se gândea la Dumnezeu și în timp ce lucra. Îi mulțumea lui Dumnezeu când se liniștea acasă la el seara, împreună cu familia. Cât de diferit era Enoh de lumea rea din jurul lui! El știa că Dumnezeu îl iubește, așa că Îi era credincios lui Dumnezeu.

Noi cum putem fi credincioși ca Enoh? Citește Psalmii 1:1,2!

Credința pe buze de părinte

Povestește-i copilului ceva ce ți-a transmis Dumnezeu în timpul momentelor tale devoționale cu El din această săptămână!

Mă întreb

» Despre ce crezi că vorbeau Dumnezeu și Enoh?
» Tu despre ce vrei să vorbești cu Dumnezeu?

Pun în practică

Aranjează-ți un loc plăcut și comod unde să petreci timp cu Dumnezeu! Stai singur în acest loc și vorbește cu Dumnezeu ca și când ar fi cel mai bun prieten al tău! Spune-I cum ai petrecut ziua și care sunt ideile, tristețile și bucuriile tale!

Prieteni pentru totdeauna

Timp de 300 de ani „Enoh a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:24). El se gândea la Dumnezeu, discuta cu Dumnezeu și manifesta față de alții iubirea lui Dumnezeu. Ce prieten credincios era Enoh!

Apoi, într-o zi, s-a întâmplat ceva de-a dreptul șocant. Dumnezeu a făcut ceva special pentru prietenul Lui. Ce anume? Citește Geneza 5:24!

Poate că Enoh ara la câmp sau spăla vasele în bucătărie. Poate se ruga singur, așa cum făcea în fiecare zi. Oriunde ar fi fost Enoh, trebuie să fi fost foarte plăcut surprins. Pur și simplu Dumnezeu l-a luat pe Enoh la cer (vezi Evrei 11:5).

Imaginează-ți entuziasmul lui Enoh! Cât de diferită de pământ era casa lui din cer! Acolo străzile sunt de aur sclipitor, se aud coruri de îngeri cântând, animalele sunt prietenoase, iar florile nu mor niciodată. Dar, cel mai bun lucru dintre toate, acolo locuiește Dumnezeu. Enoh putea fi cu Prietenul lui cel mai bun pentru totdeauna.

Isus abia așteaptă să te ia și pe tine în cer. El este un prieten foarte credincios. Într-o zi curând, „Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer. (…) Apoi, noi cei vii (…) vom fi răpiți toți împreună (…) și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:16,17).

Ce zi extraordinar de frumoasă va fi aceea!

Mă întreb

» Care este modul tău preferat de a petrece timp cu Isus?
» Care este primul lucru pe care ai vrea să-l faci când o să-L vezi pe Isus în cer?

Mă rog

Fă o plimbare de rugăciune (cu ochii deschiși)! Plimbă-te prin casă sau în jurul casei/blocului și spune-I lui Isus la ce te gândești, apoi adresează-I mulțumiri!

Pun în practică

Împreună cu familia, compune un cântecel dedicat Celui Mai Bun Prieten, Isus!

Planuri mari

Când Dumnezeu Se uita spre planeta Pământ, inima Lui se umplea de durere. „Pământul era stricat (…). Pământul era plin de silnicie. (…) Căci orice făptură își stricase calea pe pământ” (Geneza 6:11,12). „Silnicie” înseamnă abuz și violență. Dar Dumnezeu încă avea un prieten bun în această lume. Numele lui era Noe. Biblia spune: „Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:9).

Asemenea lui Enoh, cel mai bun prieten al lui Noe era Dumnezeu. Noe Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lui. Noe știa că Dumnezeu îl iubește și Îi era credincios.

Dumnezeu a vorbit cu Noe și i-a spus că are în plan să salveze lumea din păcat. Dumnezeu le promisese lui Adam și Evei că Îl va trimite pe Isus să moară pentru păcatele noastre. Dar lumea era atât de rea încât curând nu aveau să mai fie deloc oameni care să Îl urmeze pe Dumnezeu.

Așa că Dumnezeu trebuia să curețe și să înnoiască lumea. Oamenii „au umplut pământul de violență”, i-a explicat Dumnezeu trist lui Noe. „Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer” (Geneza 6:13-17). Dumnezeu l-a rugat pe prietenul Lui Noe să Îl ajute. Noe a ascultat cu atenție în timp ce Dumnezeu îi spunea ce trebuia să facă el. Ce instrucțiuni a primit? Citește Geneza 6:14-16!

Această corabie mare avea să se numească „arcă”. Deși locuitorii lumii nu Îl iubeau pe El, Dumnezeu încă îi iubea pe ei. El era încă credincios. El avea să invite pe toată lumea în arcă, să fie la adăpost de potopul care avea să vină.

Mă întreb

» Cum crezi că s-a simțit Noe când a auzit planul lui Dumnezeu?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ne este întotdeauna un prieten credincios care vrea să ne protejeze!

Pun în practică

Roagă un părinte sau un alt adult să îți arate următorul site despre incredibila arcă: https://arkencounter.com

Arca este construită

Cioc, cioc, cioc! Hâș, hâș, hâș! Noe și cei trei băieți ai lui, Sem, Ham și Iafet, au început să construiască arca lui Dumnezeu. Avea să fie cea mai mare corabie văzută vreodată. Atât de mare încât să poată duce o mulțime de oameni și de animale.

În fiecare zi, doar în ziua de Sabat nu, Noe și fiii lui ciopleau, măsurau, tăiau cu fierăstrăul și dădeau cu ciocanul. Sunetul topoarelor lor, al ciocanelor și al fierăstraielor transmitea un mesaj: „Vine un potop. Vine un potop. Pregătiți-vă! Pregătiți-vă!”

Era o misiune importantă. Lemnul de cedru pentru arcă trebuia acoperit cu o smoală lipicioasă, ca apa să nu intre în interior. Lungimea și lățimea corabiei trebuiau să fie exacte. „Așa a și făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu” (Geneza 6:22)

Încet, încet arca a început să ia formă. Avea 3 etaje și o ușă în lateral. În interior erau multe cămăruțe. Dumnezeu plănuise spații perfecte pentru oameni, dar și pentru animale. Girafele, cu gâtul lor lung, bivolii masivi, urșii panda enormi, micuțele suricate și păsărelele și țestoasele, toate aveau nevoie de locul lor în arcă.

Chiar dacă nu văzuseră niciodată vreo picătură de ploaie căzând din cer și nici vreo inundație produsă de vreun râu, Noe și fiii lui construiau corabia lui Dumnezeu. De ce? Citește Evrei 11:7!

Dumnezeu spusese că va veni un potop, așa că ei au crezut că va veni un potop. Dumnezeu le spusese să construiască o arcă, așa că Noe și băieții lui au ascultat de Dumnezeu.

Mă întreb

» A trebuit vreodată să faci ceva ce a necesitat multă muncă grea și mult timp? Ce ai simțit când ai terminat?

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să faci cu credincioșie tot ce îți cere să faci în fiecare zi, chiar și când este ceva greu de făcut!

Pun în practică

Alege-ți o activitate utilă pe care să o faci în fiecare zi a săptămânii, exersând astfel slujirea cu credincioșie (de ex. să uzi florile sau grădina, să-ți faci patul, să pui masa etc.). Poți marca în calendar toate zilele în care faci respectiva activitate.

Un mesaj pentru toată lumea

Oamenilor nu le venea să creadă ce auzeau. Părea un lucru ciudat. Noe, cel care construia marea arcă, le spunea tuturor că Dumnezeu avea să trimită un potop. Ei nu văzuseră niciodată o ploaie. Apă care să cadă în picături mari din cer? Apă care să acopere tot pământul din întreaga lume? Nu se poate așa ceva. Oamenii dădeau neîncrezători din cap și râdeau. Vreme de 120 de ani Noe și familia lui construiseră arca. Și, vreme de 120 de ani, Noe le predicase oamenilor. El îi avertiza în legătură cu venirea potopului și le spunea despre locul sigur din arcă. Dar nimeni nu îl credea pe Noe. Absolut nimeni.

În sfârșit, arca a fost terminată. Pentru ultima dată Noe i-a implorat pe oameni să intre în arcă și să fie în siguranță. Dumnezeu îi iubea pe oameni „cu o iubire veșnică” (Ieremia 31:3). Dar oamenii nu Îl iubeau pe Dumnezeu. Ei nu voiau pur și simplu să fie ascultători. Ci își băteau joc de Noe și glumeau pe seama potopului. Ei făcuseră deja o alegere. Iar alegerea lor îi întrista pe Dumnezeu și pe Noe.

Apoi Dumnezeu i-a spus ceva lui Noe. Ce anume? Citește Geneza 7:1! Ușa mare de pe laterala corabiei era larg deschisă. Sosise timpul urcării în arcă. Dumnezeu avea să îi salveze pe Noe și familia lui, așa cum promisese. Isus promite să ne salveze și pe noi, când va veni înapoi pe Pământ ca să ne ia la cer, din această lume păcătoasă

Mă întreb

» Noe a avut încredere în credincioșia lui Dumnezeu, chiar dacă toți cei din jurul lui nu au avut încredere. Cum poți demonstra că și tu ai încredere, ca Noe?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru credincioșia Lui și pentru iubirea Lui veșnică!

Pun în practică

Din scaune și cearșafuri, creează-ți propria arcă! Imaginează-ți că ești Noe! Ce le spui celor din jur?

Jurnal de familie

Roagă copilul să schițeze un vas mare în jurnalul de familie! În interiorul conturului, un adult să noteze lucrurile pe care Adam, Set, Enoh și Noe le-au făcut ca urmași credincioși ai lui Dumnezeu! Rugați-vă cu toții ca Dumnezeu să vă ajute să fiți și voi niște urmași credincioși!

Pentru tine, drag părinte

În aceste zile finale, Dumnezeu te cheamă să construiești o „arcă a credinței” și să depui eforturi pentru salvarea familiei tale. Petrece timp cu Isus și Cuvântul Său în fiecare zi! Roagă-te pentru copiii tăi! „Dacă vor avea în inimă iubirea de Dumnezeu, părinții vor putea să își lege copiii de ei prin legături blânde de afecțiune. În acest fel puteți fi misionari pentru Dumnezeu, puteți fi misionari acasă la voi.” (Ellen G. White, în Semnele timpului, 22 iulie 1889).

Bruno, lumina puternică spre Dumnezeu

Bruno este un băiat de 7 ani din Angola, Africa. El are cel mai mare și mai fericit zâmbet pe care ți-l poți imagina. El este fericit că Isus îl iubește. Oriunde se duce, Bruno e încântat să le vorbească altora despre Dumnezeu.

Într-o zi, în timp ce se ducea la școală cu autobuzul, care îl hurducăia prin gropile de pe șosea, Bruno a început să discute cu șoferul despre Isus și apoi i-a povestit cum merge la biserică în fiecare Sabat.

— Mi se pare că îți place foarte mult, a remarcat șoferul. Eu nu mă duc la biserică.
— Atunci de ce nu veniți la biserica mea? a zis Bruno curajos.
— Poate că într-o zi o să vin, a răspuns șoferul, zâmbind și dând din cap. Altă dată, Bruno era acasă și urmărea un tâmplar cum bate cuie și repară lucruri.
— N-ați vrea să veniți la biserica noastră sâmbătă? l-a întrebat Bruno curajos. Sunt sigur că o să vă placă. Iar tâmplarul a fost de acord. După câteva săptămâni, biserica lui Bruno a organizat niște programe speciale. Stând cuminte la locul lui, Bruno nu putea să nu zâmbească fericit. Și șoferul, și prietenul lui tâmplarul veniseră la program. La final amândoi și-au predat viața lui Isus.

Bruno se bucura foarte mult pentru noii lui prieteni. Dumnezeu făcuse o minune în inima lor. Dumnezeu vrea să te folosească și pe tine ca ajutorul Lui credincios, așa ca pe Bruno. Ce poți face în acest weekend ca să răspândești vestea bună despre iubirea lui Dumnezeu? Poți invita un vecin la biserică sau acasă la tine pentru ceremonia de închidere a Sabatului. Poți trimite cuiva un desen sau o felicitare. Sau Îl poți ruga pe Dumnezeu să te ajute să-ți faci un nou prieten.