Fâș, fâș, fâș! se auzea mătura lui Rut în timp ce curăța podeaua. În timp ce lucra, tânăra cânta și îi zâmbea mamei Naomi. Noua lor casă din Betleem a devenit rapid curată și ordonată. Rut era un ajutor atât de bun! A verificat ulciorul cu apă. Era plin. A verificat coșul cu mâncare. Oh, nu, era aproape gol! Naomi a verificat punguța în care își ținea banii. Și aceasta era goală! (Față tristă.) Și-au mângâiat burțile înfometate (mângâie-ți burta). Oare cum aveau să facă rost de mâncare?
Rut și Naomi au îngenuncheat. Au împreunat mâinile și s-au rugat (împreunează mâinile ca pentru rugăciune). Dumnezeu le putea ajuta să găsească mâncare. Curând, Dumnezeu i-a dat lui Rut o idee. În apropierea casei lor erau o mulțime de lanuri cu cereale. Cerealele puteau fi transformate în pâine moale și delicioasă. „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere”, i-a spus ea lui Naomi (
Rut 2:2). Naomi a bătut din palme (bate din palme). Ce idee minunată! Mulțumesc, Doamne!
Rut mergea încet pe un câmp din apropiere. Avea privirea ațintită spre pământ. Rut căuta spicele care fuseseră lăsate în urmă de lucrători. Căuta, căuta, căuta… Uite niște spice! Le-a luat repede și le-a pus în coșul ei. Soarele dogorea. Dar Rut a continuat să caute, să caute, să caute. A găsit unul, două, trei mănunchiuri. Un bărbat pe nume Boaz a văzut-o adunând spice. El era proprietarul lanului respectiv și voia să o ajute. Îl iubea pe Dumnezeu și era foarte bun. Boaz le-a spus lucrătorilor săi să facă ceva frumos pentru Rut. Șșș! Avea să fie o surpriză!
Rut mergea încet pe câmp și se uita cu atenție după spice. Căuta, căuta, căuta… A găsit! Repede, le-a cules și le-a pus în coșul ei. A găsit unul, două, trei, patru, cinci mănunchiuri! Boaz le ceruse lucrătorilor să lase spice în urmă pentru ca Rut să le găsească. Ce surpriză plăcută! Apoi, Boaz i-a dat lui Rut apă rece și mâncare. I-a spus să vină și a doua zi ca să strângă spice de pe câmpul lui. Avea să se îngrijească de ea.
Rut a alergat acasă la Naomi. Ținea coșul strâns. Când l-a văzut, Naomi a rămas cu gura căscată! (Față surprinsă.) Coșul lui Rut era plin cu cereale! Dumnezeu le purtase de grijă. Aveau o casă în care să locuiască. Ulciorul lor cu apă era plin – glug, glug, glug! Aveau mâncare delicioasă! Și aveau prieteni care să le ajute. În cele din urmă, bunul Boaz s-a căsătorit cu Rut și a avut grijă de ea și de Naomi.
(Spuneți împreună) Mulțumesc, Doamne, pentru că ai avut grijă de Rut și de Naomi! Îți mulțumesc pentru că ai grijă și de mine!