7. Sentimentul de vinovăţie

Mulți oameni trăiesc cu o povară de vinovăție. Aceasta are drept rezultate conflicte și următoarele caracteristici: nesiguranță, per­fecționism, autoacuzare continuă, teama de eșec (care conduce la o stare ulterioară de permanentă vigilență) și o exigență exagerată față de cei din jur. Un sentiment de vinovăție este o resursă utilă atunci când acesta este un stimul pentru o conduită corectă și plină de respect și pentru o atitudine favorabilă față de ceilalți. Un sentiment de vinovăție real este un simptom al unei conștiințe treze, care este activă în ce privește autocenzura și utilă în prevenirea eșecului moral.

Timp de mulți ani, Carlos a trăit ca și când nu ar fi avut nicio vină față de familia pe care o abandonase și față de fiica lui, care crescuse cu o serie de probleme emoționale din cauza a ceea ce trăise în copilărie. Acum, trăind într-un azil și simțind că i se apropie moartea, în cele din urmă conștiința a părut să i se trezească. Totuși ce putea să facă acum cu acest sentiment? Nu mai putea să-i ceară iertare soției, iar fiica refuza să-l viziteze. Disperarea și frustrarea îi creșteau cu fiecare zi care trecea.

Soluția vinovăției se găsește în străduința de a repara răul făcut ori de câte ori este posibil, în a cere iertare atât de la Dumnezeu, cât și de la oamenii pe care i-ai rănit. Știai că Dumnezeu este dornic să ierte chiar și cele mai mari greșeli, chiar și pe cele care, la nivel omenesc, sunt de neiertat? „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Pentru a primi iertare și reconciliere de la Dumnezeu, este necesar și să îi iertăm noi pe ceilalți; aceasta ajută în procesul de a ne ierta pe noi înșine. 

În ceea ce privește vinovăția nenecesară sau exagerată, procesul cere anumite atitudini. Printre cele mai importante, putem menționa:
Fă ceea ce este corect să faci și încrede-te în Dumnezeu. Ia decizii și for­mează-ți atitudini pe baza principiilor divine și apoi lasă în seama lui Dumnezeu rezultatele și consecințele.

Învață lecții din propriile greșeli. După ce ai cerut iertare de la Dumne­zeu și de la oamenii pe care i-ai afectat prin greșelile tale și după ce ai căutat să repari răul făcut, învață din experiența trăită și găsește în ea o motivație pentru a răspunde altfel în viitor.

Deschide-ți inima față de cineva demn de încredere. A vorbi despre sentimentele tale de vinovăție cu un prieten demn de încredere te ajută să-ți organizezi ideile. În toate cazurile, funcționează ca o supapă care reduce o parte din tensiunea creată de acest sentiment.

CÂND CONȘTIINȚA DEVINE PERVERTITĂ
Conștiința nu oferă întotdeauna un standard înțelept de conduită. Uneori, conștiința este prea îngustă și restrictivă. La unii oameni, conștiința nu are limite. Cei care au o conștiință severă, restrictivă, se așteaptă ca toți ceilalți să reacționeze exact așa cum au ales ei. Și cei fără limite consideră că toate lucrurile sunt bune; chiar și cele care sunt rele. Acesta este motivul pentru care Proverbele 16:25 afirmă: „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.”

De aceea, este necesar să ne bazăm pe principiile etice găsite în Biblie. Apostolul Pavel îl avertizează pe ucenicul său, Timotei, cu privire la aceia care, având o conștiință insensibilă, le vor porunci celor credincioși să facă lucruri absurde (1 Timotei 4:2,3). 
O conștiință insensibilă este incapabilă să slujească drept ghid pentru o conduită demnă de încredere.

SĂNĂTOS, ÎN PROPORȚIA CORECTĂ
Un studiu desfășurat de Grazyna Kochanska și de colegii săi a arătat că sentimentul de vinovăție, în doza corectă, îi ajută pe copii să urmeze regulile și să-i respecte pe ceilalți. La acest studiu au participat 106 băieți și fete între doi și cinci ani. Pentru a verifica gradul de vinovăție, cercetătorii i-au făcut pe copii să creadă că au stricat un obiect valoros. După aceea, au observat comportamentul fiecăruia și a fost cerută părerea mamei fiecărui copil. Iată cele mai importante rezultate obținute:

- Fetele au arătat sentimente de vinovăție mai accentuate decât băieții.
- Copiii preșcolari din familii stabile au arătat mai puțină vi­no­văție.
- Copiii cu sentimente de vinovăție au călcat mai puține reguli decât cei care nu s-au simțit vinovați.
- Proporția potrivită de vinovăție ajută la prevenirea comportamentului rău.

IERTAREA TATĂLUI
Una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute parabole pe care le-a spus Isus este aceea a fiului risipitor, relatată în Luca 15:11-32. Ea spune povestea unui tată care avea doi fii, dintre care unul s-a plictisit de viața calmă și liniștită de acasă și a decis să lase totul și să își caute libertatea departe de familie. Ca și când această răzvrătire și această atitudine lipsită de recunoștință nu ar fi fost destul, el a cerut să i se dea și partea care i se cuvenea din moștenirea familiei – ceva ce, de obicei, se primea la moartea tatălui. Respectând alegerea fiului, acesta i-a dat banii, iar fiul a plecat de acasă.

Liber de restricțiile părintești, tânărul a început să risipească banii pe băutură, petreceri și promiscuitate. Cât au durat resursele financiare, a fost înconjurat de „prieteni”. Dar banii s-au terminat și fiul acesta a început să cunoască foamea. Ce să facă? S-a dus să-și caute o slujbă și a sfârșit îngrijind porcii, o muncă umilitoare pentru un evreu. Tânărul care se lăudase cu libertatea lui s-a trezit deodată sclav al împrejurărilor în care se adusese singur. Cel care se plânsese de hrana de la masa tatălui era acum tentat să mănânce lăturile din troaca porcilor, ca să nu moară de foame. Unde îi erau acum „prietenii”, femeile și petrecerile?

Textul spune că tânărul se hotărâse să plece „într-o țară îndepărtată”, un simbol potrivit pentru păcat, care ne duce departe de Dumnezeu și de noi înșine. El ne jefuiește de toate lucrurile bune din viața noastră, hrănindu-ne pentru un timp cu iluzia libertății și a bucuriei. Dar în „țara îndepărtată”, departe de Dumnezeu, nu există nicio bucurie. Ce a descoperit tânărul nostru este că în acea „țară îndepărtată” există numai frustrare, tristețe, umilință, deșertăciune și vinovăție.

În această situație deplorabilă, el a luat hotărârea de a se întoarce acasă, sperând să fie acceptat de tatăl său ca un rob, ca un slujitor. Acest fiu încă mai avea multe de învățat despre omul căruia îi întorsese spatele. Cu toate acestea, chiar dacă înțelegerea îi era limitată, știa că tatăl lui era drept și iubitor. Gândul acesta l-a făcut să ia în considerare întoarcerea. Întotdeauna bunătatea lui Dumnezeu este ceea ce ne îndeamnă la pocăință și ne atrage la El (Romani 2:4; Ieremia 31:3).

Cu capul plecat, cu hainele zdrențuite și cu o tonă de vinovăție pe umeri, tânărul a pornit către casă. Tatăl său l-a văzut de departe, a alergat spre el, și-a îmbrățișat cu căldură fiul și i-a acoperit mizeria și zdrențele cu propria haină. Tatăl îl așteptase mereu. Tatăl nu încetase niciodată să-și iubească fiul. Din acest motiv, el l-a primit pe tânărul pocăit ca fiu al său, nu ca rob, fără să-i mai amintească păcatele. Trecutul a fost uitat; păcatele au fost iertate; nimeni nu putea să spună nimic contrar.

Satana, fiul risipitor care nu s-a întors niciodată la Tatăl, este cel care ne spune minciuna că Domnul nu-i primește înapoi pe păcătoși dacă nu sunt suficient de buni ca să se poată întoarce. Dacă păcătoșii așteaptă până când vor fi „suficient de buni”, nu se vor întoarce la Dumnezeu niciodată.

Principalul mesaj al acestei parabole este dragostea tatălui care, în mod evident, Îl reprezintă pe Dumnezeu. El ne acceptă, ne iartă și ne iubește întotdeauna. Cunoașterea acestui adevăr va face o mare diferență în viața lui Carlos și a oricărui păcătos care trăiește sub norii grei al sentimentului de vinovăție.
Tu ai luat decizia de a te întoarce la Tatăl?

TESTEAZĂ-TE
Există o strânsă relație între un anumit comportament și vinovăție. Următoarele întrebări prezintă comportamentul asociat cu vinovăția. Răs­punde cu DA sau cu NU.
1. Ai crescut într-un mediu unde existau autoritarism și intimidare? ________ 
2. Îți este foarte greu să îți ierți propriile greșeli? ________ 
3. Îți este greu să-i ierți pe cei care te rănesc? ________ 
4. Îți este tot timpul teamă să nu calci vreo regulă socială? ________ 
5. Îți este frică atunci când există posibilitatea să primești o veste rea? ________ 
6. Îți este frică ori de câte ori te gândești la viitor? ________ 
7. Te superi atunci când ceva nu este perfect? ________ 
8. Te deranjează excesiv lipsa de punctualitate? ________ 
9. Te simți des în nesiguranță? ________ 
10. Te superi ușor pe tine și pe ceilalți? ________ 
11. Ești excesiv de preocupat de ce gândesc alți oameni despre tine? ________ 
12. În imaginația ta, Dumnezeu este întotdeauna supărat din cauza păcatelor și a defectelor tale? ________ 

Dacă ai răspuns cu DA la mai mult de trei întrebări, ești înclinat către o falsă vinovăție și ar trebui să cauți soluții. Începe cu sfaturile din acest capitol și, dacă nu sunt suficiente, caută ajutorul unui specialist.