3. Depresia - trecutul în exces

În anul 2009, mulțimi nenumărate au fost fermecate de scenele lumii idilice ilustrate de scenaristul și regizorul de film James Cameron, în filmul său Avatar. Ceea ce nu a putut să prevadă nimeni este că mulți oameni au sfârșit prin a suferi de „depresia post-Avatar”. Au fost create website-uri unde fanii își împărtășeau regretele că nu trăiesc pe Pandora, o planetă pe care ei o considerau mult superioară Pământului.
Unele comentarii chiar au generat o mare îngrijorare, precum cel venit de la un tânăr numit Mike: „De când am fost să văd Avatar, am fost deprimat. Văzând lumea minunată de pe Pandora și pe toți acei Na’vi, am început să vreau să fiu și eu unul dintre ei. Nu pot să nu mă mai gândesc la toate câte s-au întâmplat în film și la toate lacrimile și toți fiorii pe care mi i-a produs. Chiar m-am gândit la sinucidere, sperând că, dacă o fac, voi renaște într-o lume similară Pandorei și totul va fi la fel ca în Avatar.”

Acesta este un exemplu viu în ce privește puternica influență pe care o are media. Oamenii vor să scape de realitate și să zboare în lumi de vis, indiferent că sunt reale sau virtuale. Și nu este vorba doar despre fanii filmului Avatar. Există oameni pentru care nu trece o săptămână (sau chiar o zi) fără să se cufunde în vreun film. Alții așteaptă cu neliniște și cu nerăbdare următoarea emisiune a programului lor TV preferat sau următorul episod din telenovela îndrăgită. Unii oameni renunță la orice ca să nu piardă meciul echipei favorite. Și ce mai putem spune despre orele în șir petrecute în jocuri video sau navigând pe internet? În felul acesta, ei încearcă să-și umple golul sufletesc cu o hrană lipsită de substanțe nutritive, rafinată în studiourile celor care se gândesc doar la banii pe care îi vor câștiga pe seama celor prinși în cursă de producțiile lor, care dau dependență. Aceasta demonstrează că oamenilor le lipsește ceva, dar nu au idee ce anume.

Un alt comportament care poate duce la depresie și chiar la gânduri suicidale este sexul extramarital. Un studiu realizat de Universitatea din California pe 3.900 de studenți a arătat că oamenii care sunt implicați în sex extramarital sunt mai afectați de probleme de depresie și de anxietate decât cei care nu sunt implicați în așa ceva. Cercetătorii cred că acest stres este rezultatul regretului.

Cauzele depresiei variază foarte mult. Uneori, ele sunt dificil de identificat. Aceasta nu este o lume perfectă și, cu cât ne îndepărtăm mai mult de idealul Celui care a creat lumea, cu atât prețul plătit de oameni pentru această diferență este mai mare.

Realitatea este că doar aceia care s-au confruntat sau se confruntă în prezent cu o stare depresivă sunt capabili să înțeleagă ce înseamnă, de exemplu, să dormi mai bine de douăsprezece ore odată fără să simți nicio dorință de a te trezi; să plângi în hohote fără niciun motiv evident; să te simți incapabil să te bucuri de ceea ce îți place cel mai mult; să te simți neputincios și stupid; să ai gânduri neplăcute și să-ți pierzi orice dorință de a trăi; să nutrești un sentiment de vinovăție pentru lucruri lipsite de importanță, precum și un sentiment de eșec; să trăiești închis în tine însuți, între umbrele care insistă să bântuie pe deasupra capului tău. De fapt, aceasta nu înseamnă să trăiești, ci doar să exiști și, în cele din urmă, ajungi în punctul în care gândurile ajung să te împingă către sinucidere.

Depresia este o serioasă tulburare modernă care afectează sănătatea mintală. Este boala care predomină în consultațiile care se desfășoară în clinicile de psihiatrie și de psihoterapie. Incidența acestei boli este în continuă creștere. Estimările arată că, în 2020, depresia a fost a doua cauză de morbiditate și de incapacitate din lume, fiind întrecută doar de bolile cardiovasculare.

În diferitele ei forme corespunzătoare, depresia afectează pe oricine: copii, adolescenți, tineri, adulți de vârstă mijlocie și bătrâni; femei și bărbați; oameni din toate categoriile sociale – bogați și săraci deopotrivă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că a avut loc o creștere masivă la nivel global a incidenței anxietății și depresiei la 25% doar în primul an de pandemie.

Faptul că cineva a suferit o mare dezamăgire, că se îngrijorează excesiv sau că se simte stresat nu înseamnă neapărat că are depresie. Totuși aceste alterări emoționale pot fi începutul depresiei și este nevoie să fim atenți ca aceste sentimente să nu continue prea mult.

Simptomele depresiei sunt diferite și un diagnostic în acest sens nu este confirmat decât atunci când mai multe dintre ele apar în mod regulat pe o perioadă de două săptămâni și când cel puțin unul dintre simptome este tristețea sau pierderea interesului sau a plăcerii pentru activitățile normale. Cu toate acestea, apariția chiar și a unui singur simptom ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru luarea unor măsuri înainte ca soluția să devină mai dificilă.

CUM SĂ PREVII DEPRESIA
Caută suficient suport social. Depresia nu este frecventă în cercurile unde există strânse legături relaționale, fie acestea în căsătorie, în familie, la locul de muncă sau cu prietenii. De aceea, este important să faci parte dintr-o familie fericită, să fii înconjurat de prieteni buni, să ai un mediu bun la locul de muncă sau toate trei laolaltă, deoarece aceste relații sunt factori de protecție împotriva depresiei. Totuși cum pot fi realizate toate acestea? Vom vedea în continuarea acestei cărți.

Menține o viață activă. Este surprinzător cum o stare mintală labilă se poate schimba atunci când te implici într-o activitate. Pentru a evita depresia, treci la acțiune și găsește ceva de făcut! Poate ți se va părea dificil să îi faci o vizită unui prieten sau să vorbești cu un vecin, dar acest simțământ de reținere apare doar la început. Odată ce activitatea a început, vei observa că îți este tot mai ușor să continui. Ocupă-te cu activități care îți aduc satisfacție și care sunt productive și încurajatoare: consolidează-ți casa, repară ceva sau vorbește la telefon cu cineva special. Dacă ești capabil din punct de vedere fizic, practică un sport sau fă exerciții aerobice. În acest caz, oboseala este o sursă de sănătate și de bună dispoziție.

Gândește corect. Când se concentrează asupra aspectului negativ al unui lucru sau asupra părții pozitive a situației, oamenii au o tendință, mai mare sau mai mică, spre depresie. Gândirea pozitivă este un obicei și acesta trebuie cultivat pentru a evita o perspectivă negativă asupra vieții.
Privește spre trecut cu prudență. Trecutul poate fi ori o sursă de depresie. ori una de bine emoțional. În loc să te gândești la adversitățile trecutului, înveselește-te gândindu-te la vremurile bune și la evenimentele fericite. Dacă ai rămas cu o traumă din trecut (abuz, șoc etc.), caută un psiholog sau un psihiatru care să te ajute să identifici o cale de a depăși ce s-a întâmplat atunci.

„FANTOMELE” TRECUTULUI
Depresia poate fi definită prin „a trăi în trecut în exces”. Exact aceasta era problema cu care se confrunta Carlos. El era considerat un bărbat puternic și plin de energie, încât prietenii îl numeau Marele Carlos. Dar anii de viață necumpătată, cu petreceri, băutură și relații de dragoste ocazionale își luaseră tributul. La șaptezeci de ani, Marele Carlos mai era doar o umbră a omului care fusese cândva. Își petrecea cea mai mare parte a timpului stând tăcut într-un scaun cu rotile, rumegându-și gândurile, în timp ce își târa cu greu zilele în azilul în care se afla. Corpul său mare era gârbovit fără încetare sub o mare povară – aceea a amintirilor.

Carlos fusese diagnosticat cu cancer în fază terminală. În ultimii ani, suferise de depresie profundă. Nu vorbea prea mult și nu primea niciodată vizite din partea rudelor. I se părea că toți îl abandonaseră de când îl părăsiseră puterile și nu mai avea vigoare.

Adevărul este că, în brațele femeilor și înconjurat de halbele de bere, Carlos căutase tot timpul să-și aducă la tăcere glasul conștiinței. Nu voise niciodată să cedeze și să recunoască sincer că o singură dată în viață trăise ceva ce i păruse a fi fericire adevărată. Cu cât încerca mai mult să nege acest lucru, cu atât gândurile îi reveneau la acea femeie, prima lui prietenă, care îi fusese soție și pe care nu o apreciase la vremea aceea. Acum, ea nu mai era acolo să-i audă plângerile și continua lui văicăreală că își dorea să plece și să trăiască departe de „poverile” familiei, de grijile copiilor și de dragostea unei singure femei. Cât de mult greșise! Cum fusese în stare să creadă o asemenea minciună ca fiind adevărul? 

Carlos nu își dădea seama că, deși hotărâse să nu-l vindece, Dumne­zeu putea să-l ierte de toate păcatele și să-i dea mântuirea veșnică. Nu aceasta îi garantase Isus tâlharului crucificat alături de El? „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”, L-a implorat tâlharul pe Isus. Iar Isus i-a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”  (Luca 23:42,43) 1.
Din nefericire, Carlos nu știa acest lucru. Și dacă ar fi avut puterea și ocazia, și-ar fi luat singur viața, ca să-și grăbească sfârșitul inevitabil.

SINUCIDEREA
 Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sinuciderea pune capăt la peste 800.000 de vieți omenești pe an. La fiecare trei secunde, o persoană încearcă să-și ia viața. Acest fenomen se sfârșește cu moartea unei persoane la fiecare patruzeci de secunde. În România, se estimează că rata de sinucidere este de 16,5 la 100.000 de locuitori la bărbați și 3,3 la 100.000 de locuitori la femei. Motivul cel mai comun pentru aceste cazuri de sinucidere este depresia netratată.

Dorind să clarifice acest subiect într-o campanie de conștientizare mondială2, OMS a publicat o listă cu mituri și realități legate de sinucidere. De exemplu, campania face referire la mitul că „oamenii care vorbesc despre sinucidere nu au nicio intenție de a se sinucide”. Realitatea este că oamenii care vorbesc despre sinucidere caută probabil ajutor, deoarece suferă frecvent de anxietate, de depresie și de disperare.
Un alt mit este acela că majoritatea sinuciderilor au loc fără nicio avertizare. Adevărul este că majoritatea celor care se sinucid dau semne și avertizări. De aceea, este important să cunoaștem aceste simptome și să fim în stare să le identificăm în comportamentul celor din jurul nostru.

O altă greșeală clasică referitoare la sinucidere este ideea că doar oamenii cu probleme mintale se sinucid. În realitate, mulți dintre cei care au probleme mintale nu manifestă un comportament suicidal. Pe de altă parte, nu toți oamenii care își iau viața au tulburări mintale.

Conform campaniei, a vorbi deschis despre sinucidere nu o încurajează. Dimpotrivă, astfel de discuții pot ajuta persoana cu tendințe sui­cidale să analizeze alte opțiuni și îi dă timp să reconsidere decizia de a-și pune capăt vieții. Oamenii care se gândesc să-și ia viața aproape întotdeauna au o percepție alterată a realității. De aceea, este foarte important ca, pentru a preveni sinuciderea, să tratăm această distorsionare a realității.

Alte două mituri sunt acelea că oamenii care amenință că se vor omorî vor doar atenție și că atunci când cineva dă semne de îmbunătățire sau supraviețuiește încercării de sinucidere, este în afara oricărui pericol. Zilele care urmează unei încercări de sinucidere cer o atenție specială, deoarece supraviețuitorul va fi deosebit de fragil.

În ultimul rând, sunt cei care cred că media nu ar trebui să trateze subiectul sinuciderii, deoarece, astfel, încurajează sinuciderile. De fapt, conform OMS, media ar trebui să trateze acest aspect de sănătate publică și să abordeze subiectul în mod adecvat. Toți trebuie să fie informați cu privire la sinucidere și să știe cum să caute ajutor. În plus, este esențial să analizăm critic materialele media. Din nefericire, sunt cântece, programe TV, filme și chiar jocuri electronice care pot să incite la sinucidere. Preadolescenții și adolescenții trebuie să primească o atenție specială și o educație adecvată în legătură cu sinuciderea.

Conform OMS, este posibil să previi sinuciderea în 90% dintre cazuri. Există organizații pregătite să ofere asistență. De exemplu, în țara noastră, Asociația Română de Prevenție a Suicidului (ARPS) pune la dispoziție o linie telefonică și o adresă de e-mail, disponibile în intervalul orar 19:00 – 07:00, prin care este oferită consiliere în situații de criză suicidară: 
0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea)/ sos@antisuicid.ro.
Asociația de Suicidologie oferă de asemenea suport în situații de criză, prin TELVERDE: 116 123.

CUM SĂ ÎNVINGI DEPRESIA
Tratamentul pentru depresie se desfășoară în două forme – farmacologie și psihoterapie. În majoritatea cazurilor, tratamentul farmacologic inițial este prescris de un medic de familie sau de un psihiatru. În același timp, este urmat planul de intervenție psihologică, prin care pacientul este pregătit să se elibereze de depresie și să evite revenirea ei.
Produse farmaceutice. În unele cazuri, antidepresivele pot aduce o calmare a durerii psihice și pot reduce la minimum tendințele suicidale prezente frecvent la persoanele depresive. Antidepresivele acționează asupra chimiei creierului, având ca obiectiv echilibrarea activității neurotransmițătorilor din creier. În multe cazuri, acestea reduc simptomele și pot întări efectele psihoterapiei. Uneori, este necesar să supunem pacientul la diferite tipuri de medicație, până când este găsit cel mai bun. Este nevoie să așteptăm câteva săptămâni pentru a vedea rezultatele – acesta fiind și motivul pentru care unii pacienți abandonează tratamentul medicamentos fără știrea medicului și își înrăutățesc situația. În plus, medicamentele antidepresive pot produce efecte adverse de intensitate diferită.

Medicația psihotropă este asemenea unui regulator montat la un ceas care o ia înainte sau rămâne în urmă. Marea problemă este aceea că nu funcționează decât la viteza la care funcționează ceasul. Din această cauză, în ciuda faptului că aduce o anumită plăcere, medicația antidepresivă poate deveni ineficientă și chiar periculoasă dacă este folosită în mod nepotrivit.

Rutina zilnică. Alcătuirea unui program de activități constituie una dintre cele mai obișnuite strategii folosite de psihologi. Psihologul sta­bilește un orar, cu ajutorul familiei pacientului. Când acesta este pus în practică, persoana bolnavă își menține timpul ocupat și dobândește noi modele comportamentale, pentru a evita o recădere. Un bun program de activități trebuie să aibă în vedere următoarele principii:
■ Alege cele mai plăcute activități și evită-le, în special la început, pe cele considerate excesiv de dificile.
■ Caută activități care au o componentă socială. Este mai bine să ai o activitate împreună cu prietenii decât să te uiți singur la un film.
■ Dacă este posibil, nu întrerupe activitatea, continuă să muncești sau să studiezi, chiar dacă reduci numărul orelor și intensitatea.
■ În majoritatea cazurilor, este recomandată munca manuală – tâmplărie, cusut sau grădinărit.
■ Include exerciții fizice ori de câte ori sănătatea pacientului o permite. Echilibrul chimic și hormonal produs prin medicație farmaceutică poate fi obținut și chiar completat și prin sport și activitate fizică.
■ Orarul planului de activități trebuie să fie cât mai detaliat posibil (de exemplu, o activitate de la 8:00 la 8:30, o alta de la 8:30 la 9:00 și așa mai departe).

Modul de gândire. În tratarea depresiei, individul trebuie să se concentreze în mod intenționat asupra tiparului său de gândire. Cei care suferă de depresie au tendința:
■ să aibă obiective și așteptări nerealiste. De exemplu, o persoană devine deprimată deoarece crede că nu a avut succes în afacerea pe care o desfășoară, chiar dacă afacerea lui merge bine.
■ să-și scoată în evidență eșecurile și să-și minimalizeze realizările. O tânără a câștigat un concurs literar. Când prietenele au felicitat-o, ea a subliniat că numărul celor care participaseră la concurs fusese foarte mic – sau că i-au dat premiul din milă.
■ să se compare cu alții și să se simtă inferiori. O femeie participă la o reuniune după mai mulți ani de la absolvirea liceului și se întoarce acasă deprimată, deoarece consideră că realizările fostelor ei colege de clasă erau superioare realizărilor ei.

În tratamentul eficient, trebuie inclusă restructurarea gândirii, întrucât depresia accentuează gândurile negative cu privire la circumstanțele prezente și cu privire la viitor. Pacientul trebuie să evite orice gând de inferioritate sau de autocompătimire. În loc de aceasta, trebuie să se gândească la faptul că o mare parte din reușita lui depinde de ceea ce plănuiește să facă și, în același timp, trebuie să își numere calitățile și abilitățile personale și să le considere ca fiind de o mare valoare.

În ce privește evaluarea contextului în care se află în prezent, a împrejurărilor vieții, persoana în cauză nu trebuie să se concentreze asupra defectelor sau asupra pericolelor. În schimb, trebuie să se concentreze asupra lucrurilor frumoase ale vieții și asupra amintirilor plăcute. Cu siguranță că există multe lucruri bune la care să se gândească. Iar dacă i se întâmplă și lucruri negative, trebuie să li se împotrivească, în loc să își plângă de milă. 

Susținere din partea familiei. Tratamentul de specialitate este considerabil mai eficient dacă cel care suferă de depresie este susținut de familia sa. Dacă unul dintre soți, copilul sau un alt membru al familiei are această problemă, este de o importanță vitală ca ea să fie tratată cât se poate de serios. În plus, urmează aceste îndemnuri:
■    Ascultă cu atenție și cu simpatie, deoarece doar o astfel de ascultare are un efect terapeutic.
■    Nu critica niciodată persoana bolnavă, ci trateaz-o cu calm și în mod natural.
■    Ajută-l pe acel membru al familiei care suferă de depresie să se mențină tot timpul ocupat – plănuiește ieșiri în natură, activități de relaxare, mici sarcini de îndeplinit etc.
■    Încurajează-l și hrănește-i speranța că va ieși cu demnitate din starea de depresie.
■    Susține-i tratamentul medical, amintindu-i importanța luării medicației. De asemenea, evită să-i transmiți îndoieli precum: „La ce sunt bune pastilele astea?” sau „De ce trebuie să mergi la psihiatru? Tu nu ești nebun!” Dacă ai îndoieli cu privire la tratament, vorbește cu doctorul, nu cu pacientul.
■    Așteaptă-te la dificultăți, mai ales dacă starea pacientului se înrăutățește și acesta începe să spună că viața nu merită trăită și că dorește să moară.
■    Supraveghează-l cu atenție, ai grijă să mănânce adecvat și să nu consume alcool.

Fă ceva pentru alții. Actele de slujire a semenilor îl ajută pe cel deprimat să înțeleagă că este în stare să le ofere altora susținere și ajutor. Aceasta îi aduce încurajare și are efect terapeutic. Persoana în cauză poate încerca să aibă grijă de copilul unor prieteni, să facă piața pentru o persoană în vârstă, să viziteze pe cineva care se află în spital sau să facă mici lucrări de voluntariat. Făcând astfel, va uita de propria suferință și va observa că există oameni care au probleme mai mari decât ale sale. A-i ajuta pe alții este un mijloc de a te ajuta pe tine.
Privește spre viitor cu speranță. Dacă simți că depresia îți dă târcoale, ai nevoie să înțelegi că viitorul nu stă la mila împrejurărilor și că tu ai un rol important în a decide cum va fi ziua de mâine. Fugi de toate sentimentele de disperare și de neputință.

Explică eșecurile pe baza realității. Fii conștient de punctele tari și de slăbiciunile tale. Analizează situațiile în mod echilibrat. De exemplu, dacă nu ai avut succes în obținerea unei anumite slujbe, nu te gândi că ești inutil. În loc de aceasta, gândește-te că a fost o slujbă greu de obținut sau că au fost mulți candidați. Data viitoare, încearcă să te pregătești mai bine pentru postul pe care îl dorești.
Asumă-ți controlul asupra evenimentelor viitoare. Cele mai multe dintre experiențele prin care treci pot fi modelate prin alegeri. De exemplu, dacă originea problemelor tale este legată de familie, nu te gândi că nu mai există nicio soluție pentru repararea relațiilor. Poți face ceva pentru a îmbunătăți modul în care comunici. Există căi reale de a-ți îmbunătăți viitorul.

Terapia divină. Încrederea că Dumnezeu dorește să-i ajute, să-i pro­­tejeze și să-i susțină pe cei care Îl caută este primul pas către a primi beneficii prin spiritualitate. Această convingere produce o re­la­ție care inspiră pace interioară. Este același sentiment pe care îl are un băiețel care merge pe un drum aspru și pietros ținându-se de mâna tatălui său: nu se teme deoarece simte siguranța acelei mâini puternice. În același fel, pe calea vieții, cel care se încrede în Dumnezeu știe că există tot felul de riscuri, dar credința în Creator îi permite să privească spre viitor cu pace în suflet, deoarece este sigur că Tatăl său ceresc va fi întotdeauna lângă el să îl protejeze.

Un ajutor spiritual special este întotdeauna accesibil prin rugăciune, vorbind cu Dumnezeu așa cum ai vorbi cu un prieten căruia îi împărtășești îngrijorările tale; iar citirea Bibliei, cu povestirile și mesajele ei, aduce pace lăuntrică. Selectează câteva texte scurte și memorează-le, astfel încât să îți aduci aminte de ele în momentele de criză. Nu în ultimul rând, încearcă să te asociezi cu oameni care împărtășesc aceleași idei. Această asociere funcționează ca un pod de susținere care îți întărește încrederea în Dumnezeu.

Într-un studiu realizat în orașul San Francisco după cutremurul care a lovit metropola în 1989, a devenit evident că oamenii care beneficiau de suport social pentru a lupta împotriva efectelor psihologice ulterioare cutremurului au avut niveluri mai scăzute de depresie și de anxietate. În schimb, cei care se izolaseră au atins niveluri înalte de depresie. Lucrul acesta a fost verificat nu numai în zilele care au urmat cutremurului, ci și șapte săptămâni în mod continuu, după catastrofă.

Dacă ai obiceiul de a te izola și de a te gândi prea mult la suferința ta, schimbă-ți atitudinea și abordarea; altfel vei intra rapid în depresie. Este recomandat să ai un prieten sau un confident cu care să-ți împărtășești temerile și motivele de neliniște.

ANTIDEPRESIVELE: LIMITE ȘI PROBLEME
Medicamentele antidepresive pot aduce o oarecare alinare temporară a atât de neplăcutelor simptome ale depresiei. Cu toate acestea, ele nu vindecă boala. Eliminarea agenților care cauzează stresul, împreună cu schimbarea atitudinii și a comportamentului cu ajutorul psihoterapiei constituie ceea ce poate cu adevărat să contribuie la vindecare.

Pacientul care folosește medicație antidepresivă nu va simți nicio îmbunătățire timp de două sau trei săptămâni după începerea tratamentului. Adițional, se observă următoarele efecte adverse: probleme în ce privește performanța sexuală; deteriorări cardiovasculare; stare de somnolență (sau, dimpotrivă, insomnie); vedere încețoșată; nervozitate; constipație, creștere în greutate (sau scădere) și gură uscată.
Medicul Marcia Angell, care a fost director editorial pentru New England Journal of Medicine, subliniază că o trecere în revistă a studiilor făcute asupra antidepresivelor a condus la concluzia că efectul principalelor medicamente prescrise în acest scop nu este departe de efectul placebo.3 
Având în vedere aceste descoperiri, schimbarea stilului de viață este cel mai bun medicament pentru depășirea depresiei și pentru majoritatea bolilor cronice.

NU ACUZA TRECUTUL
Experiențele trecute au un efect important asupra tiparelor de gândire, dar ele nu definesc sănătatea mintală a persoanei. Este necesar să acceptăm trecutul, care nu poate fi schimbat, și să evităm pasivitatea de a nu face nimic pentru a îmbunătăți prezentul și viitorul. Așadar, nu-ți spune niciodată: „Trecutul meu a determinat deja cine sunt” sau „Sunt așa pentru că am avut o copilărie dificilă” sau „Am această problemă pentru că părinții mei nu au știut cum să mă crească”. Această atitudine compromite procesul reabilitării și blochează multe surse de ajutor și de susținere.

Chiar dacă, de obicei, depresia necesită intervenție medicală și psihologică, și strategiile de autoajutorare asigură un beneficiu semnificativ, atât în tratament, cât și în terapie. Iată câteva sugestii:
■ Bazează-te pe un prieten sau pe un confident. Găsește pe cineva care te apreciază și te înțelege, cu care să poți vorbi în mod deschis, natural. A medita singur la propriile probleme este cea mai dăunătoare activitate pentru cel care este depresiv.
■ Ține-te ocupat. Ieși la aer curat și fă un sport sau, dacă preferi, stai acasă și îndeletnicește cu o activitate manuală. Activitățile te țin ocupat și nu îți lasă mintea să se afunde în gânduri care accentuează depresia.
■ Elimină complet alcoolul. Unii au obiceiul să-și înece amarul în alcool. Nu te lăsa înșelat! Această substanță poate să amelioreze simptomele pentru câteva ore, dar distrugerea pe care o produce sănătății fizice și mintale este cât se poate de gravă. Este important să nu uiți că alcoolul generează un răspuns similar efectului bulgărelui de zăpadă. Alcoolul reduce activitatea neuronilor cerebrali, cei care alcătuiesc circuitele responsabile de autocontrol, precum și pe aceia care pot ajuta individul să aibă o atitudine pozitivă. Euforia produsă de alcool trece repede și este urmată de sentimente de incapacitate, de vinovăție și de inutilitate.
■ Menține o alimentație sănătoasă. Mănâncă zarzavaturi, fructe proaspete, cereale și legume. Dacă încă nu te-ai obișnuit să mănânci astfel, la început ți se va părea greu. Cu toate acestea, după un timp te vei obișnui.
■ Protejează-te de insomnie. Practică exercițiul fizic, ia o cină ușoară și evită gândurile care produc îngrijorare. Dacă uneori îți este greu să adormi, nu te neliniști. Așază-te confortabil pe canapea și citește o carte sau ascultă la radio până când îți vine somnul.
■ Gândește-te la lucruri bune. Concentrează-te asupra lucrurilor care îți aduc satisfacție și fii convins că orice perioadă dificilă se va încheia până la urmă. În plus, avem atât de multe lucruri pentru care să fim recunoscători. Ar trebui să ne repetăm adesea motivele de recunoștință.
■ Adoptă o atitudine plină de speranță. Speranța este o necesitate umană. Fără ea, apar îndoiala, frica și anxietatea. Oamenii care au speranță pentru viitor și care au o relație cu Dumnezeul nostru iubitor sunt puternic protejați împotriva depresiei.

Problema lui Carlos, menționată la începutul acestui capitol, era aceea că refuza să vorbească despre temerile și despre sentimentele lui, iar apropierea sigură a morții îi agrava starea depresivă. O ancoră puternică părea să-l țină legat în trecut, iar acolo era întuneric, în timp ce în fața lui era un drum necunoscut, care îl umplea de teamă și de nesiguranță.

ÎNFRUNTAREA MORȚII
Asemenea fanilor filmului Avatar, Carlos a descoperit, cu tristețe, că Pandora nu există. El și-a risipit toate oportunitățile de a trăi o viață fericită. Soția îl părăsise cu mulți ani în urmă, iar fiica lui nu voia cu niciun chip să-l vadă. Era sigur că sfârșitul existenței lui era aproape și nu avea nicio mângâiere, prin credință, de a primi iertarea divină și speranța vieții veșnice cu Hristos.
Dacă, măcar, Carlos ar fi știut că Biblia vorbește despre viața de după moarte! Atunci ar fi putut să se încreadă în această speranță. Când Biblia descrie moartea celor mântuiți, o face întotdeauna prin lentilele speranței.

Pentru a înțelege ce se întâmplă la moarte, este nevoie să știm cum au fost create ființele omenești. În Biblie, în Geneza 2:7 este scris: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

Este important să observăm că textul afirmă că noi suntem un suflet viu, nu că avem un suflet. Cuvântul „suflet” este în originalul ebraic nephesh, care înseamnă „a trăi, a fi viu”. De aceea, țărâna pământului + suflarea de viață = suflet viu („care trăiește”).

Biblia afirmă în Geneza 3:19 că, după moarte, ființa umană se întoarce în „țărână”. Ecuația arată cam așa: țărâna pământului – suflarea de viață = sufletul încetează să existe (țărâna se întoarce în țărână; suflarea se întoarce la Dumnezeu). Când omul moare, suflarea (spiritul) se întoarce la Dumnezeu, țărâna se întoarce în pământ, iar sufletul viu nu mai există; cu alte cuvinte, moare. Apostolul Pavel susține foarte clar că doar Dumnezeu este nemuritor (1 Timotei 6:15,16).

Mulți oameni cred că este posibil să păstrezi legătura cu cei morți. Cu toate acestea, din Biblie învățăm că morții rămân într-o stare de inconștiență, incapabili să comunice cu cei vii. Lucrul acesta reiese clar din texte biblice precum Eclesiastul 9:5,6 și Psalmii 146:4, printre altele. Așadar, spiritele care apar ici-colo în Biblie sunt, de fapt, îngeri răi sau demoni, care se dau drept anumite persoane care au murit (Apocalipsa 16:14; 2 Corinteni 11:14).

În relatarea despre moartea și învierea lui Lazăr (Ioan 11:1-44), Isus numește moartea somn, reafirmând conceptul de inconștiență. Când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, într-o demonstrație că El are puterea de a învia din morți pe oricine, Isus nu spune nimic despre prietenul Lui, Lazăr, în legătură cu faptul că ar fi fost în cer, în iad sau măcar în „tuneluri de lumină”. Lazăr era mort, într-un somn inconștient al odihnei. Mai mult decât atât, ar fi fost teribil de nedrept din partea lui Hristos să-Și cheme prietenul înapoi la această viață tristă, supusă bolii și morții, dacă acesta s-ar fi bucurat de viața veșnică în paradis.

Să fii mort înseamnă să dormi într-o stare de inconștiență, așteptând învierea. Biblia nu spune nimic despre a merge imediat în iad, în rai sau în vreun ciclu al reîncarnării. Evrei 9:27,28 este un text biblic foarte clar: „Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.”

Unde și cum a început minciuna despre nemurirea sufletului? Pentru a primi răspunsul, trebuie să ne întoarcem la cartea originilor, la Geneza 2:16,17 și 3:4. Creatorul le-a arătat foarte clar lui Adam și Evei că moartea este consecința păcatului (a separării lor de Sursa vieții). Satana, dușmanul lui Dumnezeu, a contrazis în mod fățiș cuvântul divin și i-a garantat Evei că nu avea să moară. Ascultând de glasul Diavolului, Eva a păcătuit și apoi a păcătuit și Adam. Noi toți am moștenit consecințele acestei nefericite alegeri a primilor noștri părinți.

Iubitorul nostru Creator nu ne-a abandonat în această lume a păcatului. Biblia este plină de promisiuni legate de înviere și de darul vieții veșnice, care le va fi dat tuturor celor care acceptă mântuirea oferită de Domnul. Texte precum 1 Tesaloniceni 4:16 și 1 Corinteni 15:51 arată foarte clar că aceia care au murit în Hristos vor fi înviați când Isus Se va întoarce. În plus, un alt lucru pe care Biblia îl arată foarte clar este acela că nimeni nu va fi „lăsat în urmă”. Toți cei care acceptă darul mântuirii lui Isus, chiar dacă mor, vor fi înviați când Isus va veni a doua oară, conform promisiunii făcute chiar de El (Ioan 14:1-3). Cei care au disprețuit mântuirea vor rămâne morți timp de o mie de ani, așteptând încheierea judecății lui Dumnezeu, după cum este explicat în Apocalipsa 20.

Vor fi două învieri distincte (Ioan 5:28,29), separate de un interval de o mie de ani. Factorul determinant ca să avem parte de prima înviere este relația noastră cu Isus astăzi. Doar prin El există viață veșnică (1 Ioan 5:12; Ioan 3:16). Și doar dacă suntem legați de El, așa cum sunt legate ramurile de un copac (Ioan 15:1-9), putem și noi să trăim veșnic într-o lume în care domnesc pacea și dragostea (Apocalipsa 21:4).
Fii sigur că „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18). El este binevoitor să ne ierte păcatele și să ne ofere viața veșnică. Cunoașterea acestui lucru ne poate ajuta să facem față tristeții, suferințelor și dezamăgirilor din viața noastră cu o mai mare putere și cu mai mult curaj.


Note
1. Unele traduceri ale Bibliei redau astfel acest text: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în rai.” În realitate, Isus nu ar fi putut să-i spună tâlharului mântuit că avea să fie în paradis în momentul când avea să moară, întrucât Isus Însuși nu S-a ridicat la cer după crucificare (vezi Ioan 20:17). Tâlharul știa că învierea lui avea să aibă loc atunci când Isus avea să vină în Împărăția Lui, la a doua Sa venire (Ioan 14:1-3; 1 Tesaloniceni 4:16). Ceea ce produce confuzie în Luca 23:43 este așezarea virgulei înaintea cuvântului astăzi. În limba greacă, acest tip de punctuație nu există și, de aceea, virgula ar fi așezată corect după cuvântul astăzi, arătând că Isus confirma mântuirea tâlharului chiar în acel moment.
2. Alexandra Fleischmann et al., eds., Preventing Suicide: A Global Imperative (Geneva: World Health Organization, 2014).
3. „Antidepressivos Trazem Mais Prejuízos do que Benefícios” [Antidepresivele fac mai mult rău decât bine], O Globo, oglobo.globo.com/sociedade/saude/antidepressivos-trazem-maisprejuizos- do-que-beneficios-2896469, actualizat ultima dată la 3 noiembrie 2011.