2. Anxietatea - viitorul în exces

Unii spun că anxietatea este viitorul în exces, depresia este trecutul în exces, iar stresul este prezentul în exces. Să ne imaginăm pe cineva care are din toate acestea în exces! Laura era această persoană.
Când Laura avea cinci ani, tatăl ei și-a părăsit familia, plecând după o femeie cu mult mai tânără decât mama ei. Mama Laurei a trebuit să muncească din greu ca să întrețină gospodăria. Laura a fost nevoită să stea o mare parte din timp într-un centru de îngrijire, deoarece mama ei alerga epuizată de la o slujbă la alta.
Laura a auzit-o adesea pe mama ei plângându-se de lipsa banilor, astfel că Laura a început să se teamă pentru viitor. Se temea că și mama ei avea să plece, așa cum făcuse tatăl ei. Se temea că avea să-și piardă casa, camera, viața. Nu putea nicidecum să se relaxeze. Simțea tot timpul că urma să aibă loc un dezastru. Pe scurt, nu era în stare să-și controleze tiparul de gândire negativ.
Doi ani încărcați cu această rutină copleșitoare au făcut-o pe mama Laurei să plătească un preț teribil – s-a îmbolnăvit de o boală gravă și, după câteva luni, a murit. Din nou, Laura a fost abandonată, iar sentimentul ei de nesiguranță a atins cote alarmante.

Adoptată de o mătușă a mamei ei, Laura a crescut fără căldura dragostei mamei și fără protecția tatălui. Se temea de orice – în special de viitor.
Persoana anxioasă suferă de o neliniște și o îngrijorare copleșitoare, care îi alterează la scară extinsă normalitatea vieții. Cele mai frecvente îngrijorări sunt relațiile interpersonale, locul de muncă, banii, sănătatea și viitorul în general. Adeseori, această persoană trăiește o anxietate generalizată atunci când nu există niciun motiv.
Anxietatea și depresia sunt cele mai comune probleme de sănătate mintală. În marile centre urbane, unul din trei oameni suferă de anxietate.1 Din nefericire, condițiile actuale în care trăiesc oamenii favorizează apariția acestor probleme și le provoacă multă suferință celor afectați și familiilor lor.

CUM SĂ PREVENIM ȘI CUM SĂ ÎNVINGEM ANXIETATEA
Adesea, simptomele anxietății nu apar decât atunci când o situație stresantă declanșează o criză. Activități preventive ușor de realizat pot să oprească apariția anxietății sau să ajute la calmarea simptomelor atunci când acestea apar:
Vorbește despre problemele tale. Caută să stabilești prietenii apropiate cu persoane cărora să le poți împărtăși experiențele prin care treci. Oamenii izolați sunt mult mai predispuși să sufere de anxietate. Dacă te afli în această situație, străduiește-te să menții o relație bună cu un membru al familiei sau cu un prieten care îți poate împlini nevoia de prietenie.
Practică relaxarea. Încordarea însoțește toate formele de anxietate și este esențial să știi cum să te relaxezi într-un mod sistematic și uzual.
Folosește respirația ca un mijloc de a evita încordarea. Este surprinzător cum pauzele simple și câteva exerciții de respirație profundă (din abdomen în torace) pot aduce liniștea în situații de anxietate sau de suferință psihică, evitând astfel complicațiile. 

Mănâncă adecvat. Studiile arată că evitarea hipoglicemiei (nivelul scăzut al glucozei în sânge) și un mic dejun care include proteine te pot ajuta să-ți menții echilibrul biochimic al corpului și să previi gândurile care te fac să te îngrijorezi. De aceea, consumă alimente sănătoase și începe-ți ziua cu un mic dejun adecvat.
Găsește grupuri-suport. Acestea sunt grupuri de oameni care se confruntă cu probleme similare. În multe orașe, sunt organizate grupuri de terapie. În acest context, vei învăța mult din experiența celorlalți, iar aceștia vor putea înțelege, la rândul lor, dificultățile prin care treci.

Studii clinice au condus la concluzia că majoritatea tehnicilor eficiente de tratare a anxietății se bazează pe psihologia cognitiv-comportamentală.2 Să aruncăm o privire asupra unora dintre ele:
Controlul gândirii. S-a dovedit că ținerea sub control a gândirii este eficientă, în special în ce privește lucrurile care declanșează anxietatea. Dacă, de exemplu, motivul anxietății este teama de a te îmbolnăvi de o boală fatală, identifică gândurile care sunt legate de această teamă (poate boala unui membru al familiei) sau ideea care declanșează un lanț de îngrijorări care duc la anxietate. La primul semn că un astfel de gând se apropie, spune „nu!” și concentrează-te pe altceva sau începe o activitate care îți poate distrage atenția în altă direcție.
Desensibilizare sistematică. Această abordare constă în învățarea unor tehnici de relaxare care să te ajute să identifici și să înfrunți sursa anxietății. Șansele de reușită sunt mari, iar procedura este rapidă. Cu toate acestea, ea necesită implicarea unui psiholog.
Aceste tehnici pot fi eficiente, dar sunt superficiale. De multe ori, problemele care au legătură cu anxietatea au rădăcini adânci, ca în cazul Laurei și al copilăriei ei. În astfel de cazuri, este nevoie să înfrunți cauza problemei, nu doar simptomele.

TIPURI DE ANXIETATE ȘI SIMPTOMELE LOR
Tulburarea anxietății generalizate. Acest tip de anxietate poate prezenta trei sau mai multe dintre simptomele menționate mai jos, în majoritatea zilelor, în ultimele șase luni:
■ sentimente de neliniște sau de nervozitate;
■ oboseală;
■ dificultate în concentrare;
■ iritabilitate;
■ tensiune musculară;
■ probleme de somn.

Anxietatea cu atac de panică. Patru sau mai multe simptome din lista de mai jos pot fi prezente în acest tip de anxietate. Ele pot să apară brusc și să atingă apogeul în doar zece minute.
■ palpitații cardiace sau puls accelerat;
■ transpirație;
■ dificultăți de respirație;
■ tremurat sau frison;
■ senzații bruște de frig sau de căldură;
■ senzație de sufocare;
■ senzație de panică;
■ durere sau disconfort  toracic;
■ senzație de vomă sau disconfort abdominal;
■ amețeală;
■ gură uscată;
■ teama că îți vei pierde controlul sau că vei înnebuni;
■ teama de moarte;
■ furnicături, țiuit în urechi.

CAUZE DE ANXIETATE PROFUNDE
Experiența ne învață că nesiguranța personală și sentimentul de eșec sunt cauze de anxietate profunde. Așa cum vom vedea, Laura dorea să aibă succes în tot ce făcea pentru a evita sentimentul de nesiguranță și de eșec. De asemenea, este ceva obișnuit să întâlnim aici și un sentiment de vinovăție, individul considerându-se responsabil pentru aceste manifestări. Aceasta arată importanța iertării – să ne iertăm pe noi înșine și pe ceilalți.

Nesiguranța personală și sentimentul de eșec au legătură cu o stimă de sine scăzută. Pentru persoana care suferă de un sentiment de vinovăție este important să-și analizeze trecutul și să obțină iertarea. Continuând povestea Laurei, să observăm că Duhul Sfânt lucra asupra minții ei (Filipeni 4:6,7) pentru a o conduce să le ceară iertare celor față de care se purta greșit la locul de muncă și să-l ierte pe tatăl ei, care o abandonase în copilărie.
Cel care Îl acceptă pe Dumnezeu ca fiind sursa iertării primește imense beneficii prin rugăciune. Aceasta este o experiență de reconciliere care oferă un nou început.

PUNCTUL DE COTITURĂ
Mica orfană Laura a crescut. În timp ce era liceeană, viața ei a luat o altă întorsătură. Mătușa care o crescuse nu credea în Dumnezeu și o învățase pe nepoata ei că universul și viața apăruseră pur și simplu cu miliarde de ani în urmă. Pentru Laura, ființele omenești erau rezultatul unui accident cosmic, astfel că ea privea existența ca pe o serie de factori acționând la voia întâmplării. Cu siguranță că ideile acestea au contribuit la a-i induce sentimentul că viața ei nu avea niciun rost.
Ca adolescentă, Laurei îi plăcea să se plimbe pe plaja din apropierea casei ei. Adesea se plimba până când apunea soarele și apoi se întindea pe nisip să privească apariția stelelor. Era o fată inteligentă și știa câte ceva despre astronomie și cosmologie. Era conștientă de faptul că existența universului depindea de legi foarte fin ajustate și de parametri foarte exacți. Fără acestea, întreaga realitate care o înconjura s-ar fi dezintegrat. Observarea atentă a cerului înstelat a dus-o la ciudata concluzie că, dacă exista un mecanism, ca un fel de ceas, trebuia să existe și un ceasornicar. Dar, dacă ceasornicarul nu exista, dacă nu era nimic sau nimeni care crease totul și care conducea totul, ce sens avea viața ei? Ce speranță exista pentru univers, la urma urmei?

Conform perspectivei naturaliste, Laura era sigură că nu exista o viață viitoare. Știa că pământul putea fi distrus de o furtună solară sau că rasa umană putea să se autoelimine printr-un război mondial. Universul putea să intre în colaps, să se prăbușească în el însuși sau să se extindă la infinit, epuizându-și energia și devenind incapabil să mai susțină vreun tip de organism viu. Era viața o iluzie? Majoritatea oamenilor evită să se gândească la lucrul acesta, mai ales pentru că nu vor ca viața lor să se bazeze pe o iluzie. Cu toate acestea, ei sfârșesc făcând exact ceea ce vor să evite: trăiesc pe baza iluziilor plăcerilor de moment și ale succeselor efemere sau ale visurilor artificiale inventate de industria filmelor, de jocurile electronice sau de diferite forme de distracție. Unii simt că este mai bine să ignore realitatea rece și dură, trăind într-o realitate conștient iluzorie.

Laura a decis să lupte ca să aibă succes și să devină independentă. Abandonul și moartea nu aveau să o mai afecteze, deoarece nu avea să mai trăiască pentru nimeni altcineva. Avea să fie o bună profesionistă. Avea să câștige bani și să se întrețină singură. Și apoi... ei bine, apoi va veni și pentru ea sfârșitul. Punct.
Laura a avansat din punct de vedere financiar și academic, după cum plănuise. După ce a terminat facultatea, a obținut o diplomă de master, a primit o slujbă bună, a urcat în ierarhia companiei și a ajuns într-o poziție mult râvnită. Cu toate acestea, anxietatea ei nu a dispărut. Acolo, undeva într-un ungher al minții, încă exista un strigăt după o viață plină de sens. Fără să-și dea seama, Laura a sfârșit prin a-și transfera toată anxietatea, stresul și frustrările asupra subordonaților săi. Era extrem de exigentă și, uneori, chiar nedreaptă.

Punctul de cotitură în viața Laurei a avut loc atunci când a cunoscut o colegă de serviciu care părea diferită de toți ceilalți. Aceasta era calmă, fericită și încrezătoare, având întotdeauna un cuvânt de încurajare de spus oricui. Laura a fost indignată de șuvoiul de speranță care părea să izvorască din această tânără. În mod providențial, cele două au devenit prietene. Pe măsură ce stăteau de vorbă, Laura a descoperit că, de fapt, creștinismul este o religie coerentă și că Biblia este o carte demnă de încredere, al cărei context istoric este confirmat de zeci și zeci de descoperiri arheologice. A descoperit, de asemenea, că perspectiva creaționistă conform căreia Dumnezeu a creat universul și viața nu este „o superstiție”. Existau argumente filozofice și științifice solide care contestau concepția ateistă, naturalistă, în care ea crezuse până atunci.

A descoperit, totodată, că numeroase texte biblice garantau că Dumnezeu există și că El susține viața tuturor ființelor create de El. Pentru Laura, a fost ceva deosebit să afle că nu făcea parte dintr-un accident cosmic și că nu exista din întâmplare. Nu! Fusese plănuită. În sfârșit, viața ei avea un scop! Descoperise de unde venea, de ce exista și încotro mergea.
Dar o altă descoperire i-a adus tinerei Laura o și mai mare eliberare. Citind câteva cărți, și-a dat seama că personalități renumite, precum Sigmund Freud și C. S. Lewis, avuseseră mari probleme cu părinții în copilărie și că acele relații deteriorate le afectaseră concepția despre Dumnezeu. Rezultatul a fost că amândoi deveniseră atei. Cu toate acestea, mai târziu în viață, Lewis a experimentat o convertire care i-a produs o adevărată revoluție interioară, o schimbare a inimii, a gândurilor și a sentimentelor. Lewis a învins trecutul și și-a iertat tatăl. Din ceea ce se cunoaște, Freud nu a avut niciodată o experiență de felul acesta. El a continuat să fie ateu, deși ideea existenței lui Dumnezeu nu i-a dat niciodată pace.

Laura s-a identificat cu acești doi oameni și cu mulți alții care Îi atribuie lui Dumnezeu calitățile și defectele găsite la propriii tați. Pentru Laura, Dumnezeu o abandonase la fel ca tatăl ei. Dar această percepție nu corespundea realității. Singurul care o abandonase fusese tatăl ei trupesc. Tatăl ei ceresc fusese întotdeauna alături de ea. Descoperirea acestui adevăr i-a îndepărtat povara de anxietate pe care o acumulase de atâta vreme. Încă mai avea de învățat multe alte lucruri importante care aveau să-i modifice prioritățile și să o așeze pe calea recuperării. La vremea aceea însă, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu planta o sămânță în inima ei. Două idei nu-i ieșeau din minte: trebuia să-și ierte tatăl și să-și schimbe atitudinea față de ceilalți. Terapia divină avea efect asupra vieții ei.

TERAPIA DIVINĂ
Uneori, anxietatea apare din cauza fricii de viitor. Laura a învățat că doar Dumnezeu cunoaște viitorul. Lucrul acesta a determinat-o să-și pună credința și încrederea în Cel Atotputernic, în Acela care îi iubește și îi protejează pe cei care Îl acceptă. Terapia divină are trei aspecte:
Individual. Individul are nevoie să-și analizeze propria viață luându-și timp să reflecteze asupra faptului că aceasta nu se limitează la a te naște, a trăi și a muri. Această reflecție deschide calea pentru o perspectivă care trece dincolo de aici și acum. Ea include înțelegerea destinului familiei omenești și, în special, planul lui Dumnezeu pentru salvarea veșnică, așa cum este explicat în Biblie. Aceasta ajută individul să dobândească o perspectivă pe termen lung care îi dă asigurarea triumfului final al binelui asupra răului. Ca o măsură de ajutor imediat, terapia divină folosește repetarea unor versete biblice clare și pline de putere. Ea include, de asemenea, meditația care are la bază făgăduințe biblice precum: „O mie să cadă alături de tine, și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia” (Psalmii 91:7).

Social. Dumnezeu poate să intervină nu numai prin închinarea colectivă (serviciul religios din biserică) și prin cuvintele altor oameni. El face acest lucru și prin exemplul și prin atitudinea lor. Duhul Sfânt îi poate folosi pe acești oameni pentru a-Și desfășura „terapia”. În cele din urmă, este bine să menționăm că, pentru a ne ajuta, Dumnezeu poate folosi și tehnici și strategii ale unor profesioniști calificați.
Divin. Aspectul divin cuprinde relația profundă, tot mai apropiată, care se dezvoltă între ființa umană și Dumnezeu prin rugăciune. Rugăciunea constă în a sta de vorbă cu Dumnezeu așa cum stai cu un prieten sau cu un consilier: să vorbești despre temerile, anxietățile, îndoielile și problemele tale, precum și să-ți exprimi recunoștința față de Creator pentru lucrurile bune din viața ta. Rugăciunea sinceră i-a ajutat pe mulți să crească în credință – aceasta fiind incompatibilă cu anxietatea și cu nesiguranța. În realitate, credința înseamnă încredere în Dumnezeu. Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, prin rugăciune și prin studierea Bibliei, cu atât vom dezvolta mai mult această încredere și credința noastră se va întări.

SIGURANȚĂ CU PRIVIRE LA VIITOR
Una dintre marile îndoieli care o măcinau pe Laura în adolescență avea de-a face cu viitorul. Cărțile de știință pe care le citea erau de folos în anumite aspecte, dar ele nu transmiteau nicio speranță pentru viitor. Într-un fel sau în altul, într-o zi universul tot avea să ajungă la un final, și gândul acesta nu putea oferi nicio consolare pentru o persoană anxioasă.
Laura a evaluat recentele descoperiri pe care le făcuse – că Dumnezeu există și că o iubește fără să țină cont de cine este ea și de ce i se întâmplase în trecut. Acest Dumnezeu S-a descoperit într-un mod special în Sfânta Scriptură și există o mulțime de motive solide ca să crezi că această carte unică este demnă de încredere.

În discuțiile și studiile parcurse alături de colega ei de serviciu, Laura a descoperit că Biblia conține peste 2.500 de referințe cu privire la un minunat eveniment viitor – revenirea lui Hristos. Isus Însuși a promis: „Inima voastră nu trebuie să fie neliniștită. Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi fost așa, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti acel loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine; pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:1-3 BVA).

Când Isus S-a întors în cer – după ce petrecuse treizeci de ani pe pământ, murise pe cruce și fusese înviat –, doi îngeri au venit să-i consoleze pe ucenicii Săi cu aceste cuvinte: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer” (Faptele apostolilor 1:11). Cum? În ce fel? Personal, vizibil, printre nori și înconjurat de îngeri. Va fi cel mai spectaculos eveniment din istorie!
Apocalipsa 1:7 declară că orice ochi Îl va vedea pe Isus – credincioși și ne­credincioși deopotrivă. Laura a înțeles că nu ar fi înțelept din partea ei să ignore numeroasele profeții legate de revenirea lui Isus care deja s-au împlinit. Ea a devenit convinsă de promisiunile întoarcerii Lui. Isus nu a mințit niciodată și nu putea să Se joace cu un subiect atât de serios, care hrănise credința și speranța a nenumărați creștini de-a lungul istoriei.

De fapt, Biblia ne învață să „să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:12,13).
Un alt subiect în care Laura a găsit alinare a fost cel cu privire la ceea ce este numit „iadul cel veșnic”. În cartea sa Is Your Soul Immortal? (Este sufletul tău nemuritor?), Robert Leo Odom scrie: „Să presupunem, de exemplu, că judecătorul din districtul în care locuiești ar condamna un om vinovat de crimă să fie torturat continuu, zi și noapte, cu apă fiartă și fier înroșit în foc, pentru ca acesta să suporte continuu cele mai cumplite dureri. Ce ar spune mijloacele media despre o astfel de decizie? Care ar fi reacția oamenilor, în general, față de o pedeapsă de felul acesta? Are sens, așadar, să spunem că Acela care este Creatorul nostru, care este un Dumnezeu al dreptății și al dragostei, poate fi un monstru de o cruzime mai mare decât aceasta?”3

Ideea unei torturi veșnice este în totală contradicție cu caracterul drept și iubitor al lui Dumnezeu. Biblia afirmă că cei nedrepți vor fi mistuiți (Apocalipsa 20:8,9) și că vor fi transformați în cenușă (Maleahi 4:1-3) prin propria alegere, ca rezultat al răzvrătirii lor. Dar cum trebuie înțeleasă expresia „foc veșnic”? Odom explică: „Nu despre suferință se spune că este veșnică, ci focul folosit de Dumnezeu pentru a-i distruge este veșnic prin efectul lui. [...] Prin expresia «care nu se stinge» [Luca 3:17], vrea să spună să niciun om nu-l poate stinge sau îndepărta”4 (Vezi și 2 Petru 3:7,10.). Un exemplu elocvent de pedepsire printr-un foc veșnic este ceea ce a avut loc în Sodoma și în Gomora (Iuda, versetul 7). Aceste cetăți nu sunt în flăcări și astăzi. Ele au fost mistuite, distruse.

Laurei i-a făcut bine să înțeleagă acest lucru, deoarece gândul acesta fusese o altă barieră între ea și Dumnezeul pe care nu Îl cunoscuse înainte. Când se gândea la mitul iadului veșnic, în mintea ei nu putea să vadă un Tată iubitor. Era ceva contradictoriu și ilogic. Dar Biblia nu are nimic de-a face cu acest mit. Viitorul înfățișat celor mântuiți este un loc și un timp unde nu va mai fi moarte, „nici tânguire, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4).
Evident, pentru ca Laura să învingă anxietatea, suportul profesionist era foarte util. Cu toate acestea, nou-descoperitele sale cunoștințe despre Dumnezeul Bibliei și speranța în revenirea lui Isus au avut un rol decisiv în a-i aduce pacea, care a început să-i umple viața. Acum, ea nu se mai temea de viitor, deoarece știa că Dumnezeu era deja acolo, așteptând-o cu brațele deschise – un Tată bun care nu Își abandonează niciodată copiii.

SOLUȚII BIBLICE PENTRU ANXIETATE
„Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8).
„Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face»” (Iosua 1:9).
„Când gânduri negre se frământă [îmi provoacă anxietate, lb. engleză – n.t.] cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul” (Psalmii 94:19).
„Nu vă îngrijorați [nu fiți anxioși, lb. engleză – n.t.] de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).
„De aceea, vă spun: «Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?»” (Matei 6:25,26).

Note
1. A. J. Baxter et al., „Global Prevalence of Anxiety Disorders: A Systematic Review and Meta-regression”, Psychological Medicine 43, nr. 5 (mai 2013): 897–910, doi:10.1017/ S003329171200147X.
2. F. Hohagen et al., „Combination of Behavior Therapy With Fluvoxamine in Comparison With Behavior Therapy and Placebo: Results of a Multicentre Study”, The British Journal of Psychiatry 173, Sppl. 35 (August 1998): 71–78; K. O’Connor et al., „Cognitive-Behaviour Therapy and Medication in the Treatment of Obsessive-Compulsive Disorder: A Controlled Study”, The Canadian Journal of Psychiatry 44, nr. 1 (1999): 64–71; K. Salaberria and E. Echeburúa, “Long-term Outcome of Cognitive Therapy’s Contribution to Self-exposure In Vivo to the Treatment of Generalized Social Phobia”, Behavior Modification 22, nr. 3 (iulie 1998): 262–284, doi:10.1177/01454455980223003; A. Stravynski and D. Greenberg, “The Treatment of Social Phobia: A Critical Assessment”, Acta Psychiatrica Scandinavica 98, nr. 3 (septembrie 1998): 171–181.
3. Robert Leo Odom, Is Your Soul Immortal? (Hagerstown, MD: Review and Herald®, 1989), 63.
4. Ibidem, 69.