Strângerea și păstrarea roadelor

Partea cea mai plăcută a procesului de evanghelizare vine după luni și chiar ani de pregătire a terenului (evanghelizare prin prietenie), de semănare (împărtășire a adevărului) și de cultivare (studii biblice), atunci când strângem roadele: oameni care iau decizia de a-și schimba viața și de a trece public de partea lui Hristos prin botez. În cadrul acestei etape, omul își pune credința în acțiune și își ia crucea pentru a-L urma pe Hristos cu totul (vezi Matei 16:24; Luca 9:23). Angajamentul său le produce bucurie îngerilor lui Dumnezeu (Luca 15:10), dar și nouă.

Din nefericire, nu prea avem parte de bucuria aceasta pentru că nu reușim să identificăm momentul când persoana cu care lucrăm este pregătită să se alăture bisericii lui Dumnezeu din timpul sfârșitului. Isus a abordat această problemă când a spus: „Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata seceriș!” (Ioan 4:35). Mulți oameni nu iau niciodată decizia, dar nu pentru că nu ar fi pregătiți, ci pentru că nimeni nu i-a întrebat dacă vor s-o ia! Trebuie să înțelegem că este important să le adresăm apeluri pline de iubire și să-i invităm să se predea lui Hristos. Mulți vor răspunde pozitiv.

Noi putem să le împărtășim oamenilor adevărul cu mult curaj și putem să-i invităm să-l urmeze, dar să nu uităm niciodată că ei iau decizia pentru Hristos „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul” lui Dumnezeu (Zaharia 4:6). Numai Duhul Sfânt îi poate convinge și le poate da puterea de a se schimba. Puterea aceasta se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Evrei 4:12). „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6:63). De aceea, când oferim răspuns la întrebări, când răspundem obiecțiilor și când îi conducem pe oameni la o decizie pentru Hristos, să ne bazăm pe Biblie. Cuvântul lui Dumnezeu poate convinge atunci când cuvintele noastre nu pot!

Apelul public

Una dintre cele mai bune ocazii de a-i chema pe oameni să ia decizie pentru Hristos o avem în cadrul unei adunări publice, precum și în cel al unui serviciu divin din Sabat sau al unei prelegeri de evanghelizare. Aici, predicarea Cuvântului le aduce convingere profundă și vorbitorul îi invită să răspundă chemării Duhului Sfânt. Toate predicile ar trebui să includă un apel de a-L urma pe Hristos și Cuvântul Său. Referitor la importanța apelurilor, Ellen White scrie: „Dacă adevărul nu are o influență hotărâtă asupra inimii lor, dacă nu li se adresează cuvintele necesare la momentul potrivit, cerându-le să ia o decizie pe temeiul dovezilor deja prezentate, aceia care sunt convinși merg mai departe fără a se identifica pe ei înșiși cu Hristos, ocazia de aur trece și, pentru că nu au cedat, se îndepărtează tot mai mult de adevăr și de Isus și nu trec niciodată de partea Domnului” (Evanghelizare, p. 283).

Amânarea răspunsului la convingerea dată de Duhul Sfânt este extrem de riscantă. „Când persoanele care au ajuns să fie convinse cu privire la adevăr nu sunt îndrumate să ia o hotărâre cât mai de timpuriu cu putință, există pericolul ca această convingere să dispară treptat” (Ibidem, p. 229). De aceea ne îndeamnă Scriptura: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7).

Apelurile personale

Dacă adunările publice pot fi foarte eficiente pentru obținerea de decizii, în schimb apelurile adresate cu ocazia vizitelor acasă și a studiilor biblice sunt perfecte pentru obținerea unei prime decizii, pentru confirmarea finală a unei decizii luate într-o adunare publică sau pentru trecerea la un nivel superior de consacrare decât cel asumat într-un cadru public. Când îi facem vizită cuiva sau când studiem împreună cu acea persoană, avem posibilitatea de a aplica adevărul la situația concretă în care ea se găsește, de a o încuraja potrivit cu nevoile sale, de a sta de vorbă despre impedimente și de a fructifica încrederea sa printr-o relație personală.

Când căutăm să câștigăm pe cineva pentru Hristos, să nu-l forțăm și să nu-l manipulăm, ci să înțelegem cum funcționează voința umană și să o implicăm în luarea deciziei. Putem observa cum lucrează Duhul Sfânt la inima unei persoane ca să o ajutăm să recunoască lucrarea Sa și să răspundă favorabil la îndemnurile Sale. Iată câțiva pași simpli pe care îi poți urma atunci când vrei să adresezi cuiva un apel:

1. Identifică semnele de convingere! Semnele acestea pot fi lacrimile de tristețe sau de bucurie, întrebările sincere, o față liniștită. Tot semne de convingere sunt și unele manifestări negative, precum ezitarea, evitarea sau chiar opoziția. Fie că sunt pozitive sau negative, manifestările care indică depășirea stării de indiferență sunt, de regulă, semne de convingere.

2. Pune întrebări legate de luarea unui angajament! „Există vreun lucru care te împiedică să păzești Sabatul (sau să aduci zecimea, să te botezi, să devii membru al bisericii rămășiței etc.)?” Astfel vor ieși la lumină obstacolele din calea urmării lui Isus. Ajută persoana să-și facă un plan de acțiune și roagă-te împreună cu ea pentru puterea de a-l aplica.

3. Prezintă beneficiile ascultării de Dumnezeu și pericolele amânării! Cuvântul lui Dumnezeu este plin de promisiuni pentru cei ascultători, dar și de avertismente pentru cei care alungă convingerea. Încurajează persoana să cunoască binecuvântările lui Dumnezeu prin ascultare.

4. Apelul tău să-L aibă în centru pe Isus! Cel mai important motiv de a lua o decizie este Isus. Adu-i aminte persoanei cu care lucrezi că Isus apelează la inima sa, nu altcineva. Ai putea spune așa: „Isus te invită să urmezi exemplul Său și să te botezi. Vrei să răspunzi invitației Sale?”

Dacă urmezi acești pași, manifestând o preocupare și o dragoste reale față de persoana cu care lucrezi, vei fi o mare binecuvântare pentru ea. Rolul tău este de prieten care o încurajezi să răspundă pozitiv la chemarea lui Isus. Nu uita că deciziile de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu sunt necesare pentru creșterea spirituală!

Pregătirea pentru calitatea de membru

Etapa strângerii roadelor are ca obiectiv intrarea unei persoane în biserica rămășiței lui Dumnezeu prin botez sau prin mărturisire de credință. Dacă cineva a luat această decizie, ar fi bine să te întâlnești cu el ca să recapitulați cele 28 de puncte fundamentale de credință ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea enumerate pe certificatul de botez. Citiți-le și discutați-le pe rând, citiți referințele biblice din dreptul fiecăruia și pune-i întrebări pentru a verifica gradul de înțelegere.

În acest ultim stadiu al procesului de pregătire pentru botez, evaluează nivelul de pregătire al unei persoane pentru botez și pentru a deveni membru, din următoarele puncte de vedere:

1. Inima – Manifestă candidatul un interes autentic față de Isus și față de Cuvântul Său?

2. Mintea – Are candidatul o înțelegere corectă despre învățăturile fundamentale ale Bibliei?

3. Viața – Este viața candidatului în armonie cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu?

Înainte de a intra în apa botezului, candidatul ar trebui să înțeleagă adevărul biblic, să-l creadă și să-l practice. Isus ne-a învățat: „Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută” (Marcu 4:20). Dovada că am auzit Cuvântul și l-am primit este rodul ascultării. Apostolul Pavel declară că la botez, „trupul păcatului” este „dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Romani 6:6). Aceasta înseamnă că semnele convertirii reale sunt practicarea adevărului și îndepărtarea păcatului. Candidații la botez nu trebuie să fie desăvârșiți, însă trebuie să fie devotați ascultării de adevărul biblic.

De aceea, adresează-i candidatului întrebări legate de înțelegerea adevărului biblic, dar și de ascultarea de adevăr. De exemplu, după ce recapitulezi cu el ce spune Biblia despre păzirea Sabatului, îl poți întreba: „Ai început să păzești Sabatul așa cum spune Biblia? Ai fost nevoit să faci anumite schimbări sau adaptări pentru a-l putea păzi?” Simte împreună cu el când vorbește despre obstacolele și dificultățile lui și prezintă-i experiența ta cu tact și atenție, sfătuindu-l ce să facă într-o anumită situație. Uneori, candidații nu iau decizii concrete de a urma învățăturile biblice până nu se pregătesc de botez.

Poate că pregătirea temeinică pentru botez pare inutilă, însă nu este nicidecum așa. „Înregistrarea numelor în registrul bisericii se face prea în grabă. Unele persoane care se alătură bisericii au defecte grave de caracter. Dar cei care îi acceptă spun: «Mai întâi îi primim în biserică și apoi în schimbăm.» Aceasta este o greșeală. Lucrul care ar trebui să fie făcut primul este schimbarea. Rugați-vă cu ei, stați de vorbă cu ei, dar nu acceptați să se alăture poporului lui Dumnezeu prin intrarea în biserică până nu dau dovezi clare că Duhul lui Dumnezeu lucrează la inima lor” (The Review and Herald, 21 mai 1901).

Bisericile noastre nu au nevoie de un număr mai mare de membri, ci de ucenici ai lui Hristos cu adevărat convertiți. „Dumnezeu ar fi mai mulțumit să aibă șase oameni convertiți complet la adevăr decât șaizeci doar așa-ziși convertiți” (Slujitorii Evangheliei, p. 370).

Ținta nu este obținerea calității de membru

Obiectivul final al evanghelizării este formarea de ucenici, care, la rândul lor, să devină formatori de ucenici. Botezul și dobândirea calității de membru constituie doar primii pași ai acestui proces. Sigur că botezul noilor membri ne produce multă bucurie. Însă de câte ori nu se întâmplă să neglijăm îndrumarea și educarea lor ulterioară? De câte ori nu-i lăsăm să-și dea seama pe cont propriu ce înseamnă să fie ucenici adevărați ai lui Hristos?

Ellen White ne dă următorul sfat: „Cei nou-convertiți vor trebui să fie educați de învățători credincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu, așa încât să crească în cunoaștere și dragostea față de adevăr și să ajungă la statura deplină de bărbați și femei în Hristos Isus. Ei trebuie să fie înconjurați de influențele cele mai favorabile pentru creșterea spirituală” (Evanghelizare, p. 337).

Evanghelizarea nu se încheie în momentul în care persoana a fost eliberată de practicile păcătoase, de filozofiile lumești și de erorile doctrinare. Trebuie să existe și un proces deliberat de formare a ucenicilor, în care membrul nou să primească în continuare învățături din Cuvântul lui Dumnezeu, să fie îndrumat cum să le aplice, să fie încurajat să-și dezvolte obiceiuri spirituale solide, să se integreze în viața bisericii și să fie instruit în ce privește mărturia personală și activitățile departamentelor bisericii. Așa va continua să crească și să devină un ucenic matur și activ al lui Hristos.

Păstrarea roadelor

Ultima etapă a procesului de evanghelizare se numește păstrarea roadelor. În această etapă esențială, membrii noi sunt îndrumați, instruiți și trimiși să facă alți ucenici. Prin aceste măsuri, ne asigurăm că nu pierdem oamenii câștigați și că procesul se reia ciclic.

După botez, membrii noi se confruntă cu numeroase provocări. Poate că prietenii sau rudele lor neadventiste se opun schimbărilor pe care le-au făcut. Poate că le este greu să-și facă alți prieteni sau să se integreze în biserică. Poate că li se pare dificil să trăiască în armonie cu standardele înalte ale Bibliei. Poate că sunt tulburați de unele învățături greșite. Oricare dintre aceste situații îi poate duce la descurajare, la decepție, la tulburare emoțională și, în final, la ieșirea din biserică pe „ușa din spate”.

Doar prin eforturi deliberate, sistematice și perseverente de formare a ucenicilor putem păstra roadele. Ellen White ne dă următorul sfat: „După ce au fost convertiți la adevăr, oamenii au nevoie de îngrijire. (…) Acești nou-convertiți au nevoie să fie îngrijiți printr-o veghere atentă, ajutor și încurajare. Aceștia nu trebuie lăsați singuri, ca să fie o pradă a celor mai puternice ispite ale lui Satana, ci au nevoie să le spuneți care le sunt îndatoririle, să-i tratați amabil, să-i călăuziți și să-i vizitați, rugându-vă împreună cu ei” (Evanghelizare, p. 351).

Membrii noi au nevoie de mentori spirituali care să-i ajute să depășească provocările, să-și formeze obiceiuri spirituale și să se integreze în biserica locală. Manualul ucenicului a fost conceput exact în acest scop.

Ucenicia însă nu se încheie până când membrul nou nu le împărtășește altora credința sa. Ideea aceasta este exprimată de Isus astfel: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19,20). Observă că ucenicii au fost trimiși să facă alți ucenici. Sănătatea spirituală a fiecărui membru depinde de împărtășirea adevărului. Din acest motiv, Ellen White scrie: „După ce sufletele sunt convertite, puneți-le îndată la lucru. Pe măsură ce lucrează în conformitate cu abilitățile lor, ele vor ajunge tot mai puternice. Noi am fost întăriți în credință prin confruntarea cu influențele potrivnice” (Evanghelizare, p. 355). „Toți să fie învățați cum să lucreze. Îndeosebi aceia care sunt de curând veniți la credință să fie educați să devină împreună-lucrători cu Dumnezeu” (Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 69).

Aplicație

Poți să te implici în câștigarea de suflete pentru Hristos, indiferent de cât timp ești membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Există în jurul nostru oameni care caută adevărul: „Mulți se găsesc pe pragul Împărăției, așteptând doar să fie luați înăuntru” (Faptele apostolilor, p. 109).

Să nu ne rugăm pentru ca secerișul să fie mare, ci pentru o altă nevoie mai importantă, indicată de Isus: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său” (Luca 10:2). Ne rugăm prea des pentru un seceriș mare, când ar trebui, de fapt, să ne rugăm pentru lucrători. Lumea piere din lipsă de ucenici autentici, răscumpărați prin harul lui Hristos, care să aibă pe suflet salvarea celor pierduți.

Dacă rămâi activ în lucrarea lui Dumnezeu și dacă ești mentor pentru cei mai noi în credință decât tine, poți ajuta ca procesul de evanghelizare să continue neîntrerupt, până la revenirea lui Hristos. „Un singur suflet este de o valoare infinită, deoarece Golgota ne spune care este valoarea lui. Un singur suflet câștigat pentru adevăr va fi mijlocul de câștigare a altora, iar rezultatul în ce privește binecuvântarea și mântuirea va fi mereu crescător” (Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 121).

Metode practice de strângere și de păstrare a roadelor

• Pe parcursul studiilor biblice susținute acasă, adresează-i cursantului apeluri, invitându-l să-și predea viața complet lui Hristos și Cuvântului Său.

• Oferă-i exemple din experiența personală legate de binecuvântarea venită în urma respectării adevărului biblic.

• Însoțește persoana interesată la o serie de prelegeri de evanghelizare și încurajeaz-o să ia decizii pozitive pentru Hristos.

• Ajută-l pe prietenul tău să se pregătească pentru botez.

• Oferă-te să contribui cu ceva la următoarea campanie de evanghelizare organizată de biserica ta.

• Participă la o acțiune comunitară și invită un membru nou al bisericii să ți se alăture.

• Împrietenește-te cu un membru nou al bisericii.

• Invită un membru nou al bisericii să ia masa la tine acasă sau să ți se alăture într-o activitate socială.

• Încurajează un membru nou prin mărturia ta personală.

• Cere-i unui membru nou să te ajute într-o activitate a unui departament al bisericii în care slujești.

• Fii mentor pentru un membru nou, utilizând Manualul ucenicului