Semănarea

Pregătirea terenului, numită uneori și „evanghelizarea prin prietenie”, are o importanță extraordinară. Cu toate acestea, agricultorul nu pregătește solul la nesfârșit. Lucrările de pregătire au ca scop semănatul. Isus a spus: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 8:11). În relația cu prietenii noștri vine un timp propice pentru împărtășirea adevărurilor Bibliei. Dacă pierdem ocazia, rezultatele vor avea de suferit. De aceea suntem îndemnați să semănăm „pretutindeni de-a lungul apelor” (Isaia 32:20), adică să semănăm Cuvântul lui Dumnezeu pe oriunde mergem.

Cum să începem

Înainte să ne apucăm de semănat, trebuie să știm unde să așezăm semințele. Pentru aceasta, trebuie să privim în jur. Domnul îi așază pe urmașii Săi într-o anumită familie, într-o anumită zonă și într-un anumit domeniu profesional pentru a ajunge la inimile oamenilor prin influența lor (vezi Faptele 17:24-28). „Aceasta este o lecție pentru toți cei care au un mesaj al adevărului de transmis lumii: inimile lor trebuie să fie mai întâi pline de Duhul lui Dumnezeu și eforturile lor trebuie să înceapă acasă; familiile lor ar trebui să se bucure de influența lor… Apoi, cercul ar trebui să se lărgească; întreaga vecinătate ar trebui să perceapă interesul simțit pentrumântuirea lor, iar lumina adevărului ar trebui să le fie prezentată cu credincioșie; fiindcă mântuirea lor este importantă în egală măsură ca mântuirea oamenilor de departe. Din zona imediat învecinată și din satele și orașele apropiate, cercul eforturilor slujitorilor lui Dumnezeu ar trebui să se lărgească, până mesajul adevărului este transmis în părțile cele mai îndepărtate ale pământului” (Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 240).

Câmpul misionar de acasă

Primul nostru câmp misionar este familia. Însă uneori împărtășirea Evangheliei printre rudele noastre poate fi o mare provocare. Membrii familiei cunosc cel mai bine mediul în care am crescut și experiența noastră anterioară sau defectele și slăbiciunile noastre și le pot folosi ca scuză pentru a respinge adevărul. La aceasta s-a referit Isus când a spus: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui” (Marcu 6:4).

Pe de altă parte, cunoscându-ne slăbiciunile, ei remarcă cel mai repede schimbările în bine făcute de Domnul în viața noastră. Schimbările acestea nu pot să nu aibă un impact. Studiile arată că aproximativ trei din patru creștini se convertesc datorită influenței unui prieten sau a unei rude și că mai bine de jumătate dintre persoanele care se alătură Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea au fost invitate de către o cunoștință de-a lor să participe la un eveniment din biserică.

Căutarea și mântuirea celor pierduți

Domnul Hristos dorește să ne extindem sfera de acțiune dincolo de cercul familiei și al prietenilor. El ne-a poruncit în Marea Trimitere să mergem la oamenii din toate popoarele (vezi Matei 28:19). El Însuși a venit ca să caute ce era pierdut (vezi Luca 19:10). Din aceste două texte înțelegem că suntem chemați să depunem eforturi deliberate pentru a ajunge și la oamenii pe care nu-i cunoaștem. Avem în Scriptură următoarea asigurare: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii” (Psalmii 126:5,6). Dacă vrem să găsim oameni receptivi la adevăr, trebuie să mergem să-i căutăm. Și ar trebui să-i privim prin ochii lui Hristos: „În ochii Lui, fiecare suflet era prețios. (…) Domnul Hristos a văzut în toți oamenii suflete căzute în capcana păcatului, iar misiunea Lui era aceea de a le salva. (Calea către Hristos, p. 12).

Celor mai mulți dintre noi nu ne este dificil să fim calzi și amabili în efortul de a ne face noi prieteni pentru Isus. Ceea ce ne este greu este să ne dăm seama când și cum să facem tranziția spre discuțiile pe teme spirituale. Mulți sunt paralizați de incertitudine și de teamă și abandonează complet ideea de a le împărtăși altora adevărul biblic.

Oamenii sunt diferiți și poate fi dificil să știm dacă un anumit moment este cel mai oportun pentru a discuta cu cineva despre un subiect spiritual sau dacă o persoană va răspunde pozitiv în urma unei astfel de discuții. Însă, mai devreme sau mai târziu, vom fi nevoiți să facem un pas înainte prin credință și să semănăm Cuvântul! Acțiunea aceasta se mai numește și „testarea terenului”.

Testarea terenului

Unii au ideea greșită că oamenii devin receptivi față de adevărul spiritual abia după mai mulți ani de prietenie cu ei. Ei aduc ca argument metoda lui Isus de a interacționa cu oamenii și de a sluji nevoilor lor (vezi capitolul anterior) și consideră că metodele care nu includ înainte de prezentarea temelor spirituale o perioadă lungă de construire a relațiilor (precum campaniile de evanghelizare, lucrarea din ușă în ușă etc.) ar fi ineficiente. Totuși durata necesară pentru pregătirea terenului variază de la individ la individ. În cazul unora, este nevoie de câțiva ani. În cazul altora, sunt suficiente câteva luni, săptămâni, zile sau chiar minute, cum s-a întâmplat cu femeia din Samaria (vezi Ioan 4:1-26).

Isus a lucrat doar trei ani și jumătate. În acest timp, pe unii Și i-a făcut prieteni prin acte de bunătate și prin lucrare personală, iar altora le-a vorbit despre realitățile veșnice încă de la începutul relației cu ei, imediat ce s-a ivit o ocazie. El a știut că unii aveau nevoie de mai mult timp și de mai multă lucrare personală pentru a primi adevărul, dar că mulți alții aveau nevoie de mult mai puține eforturi, fiindcă Duhul Sfânt lucrase deja la inima lor. La fel este și astăzi: Duhul Sfânt lucrează deja la inima unor oameni și noi nu trebuie decât să le împărtășim adevărul.

Cel mai bun mod de a afla dacă cineva este pregătit să primească adevărul este „să testezi terenul”. Poți, de exemplu, să amintești în treacăt un subiect spiritual sau o activitate spirituală și să vezi cum reacționează. Îi povestești ce ai făcut în weekend și incluzi și serviciile divine la care ai participat. Amintești o idee din predică sau de la ora de rugăciune. Te oferi să te rogi împreună cu el, dacă este descurajat. Îi prezinți o parte din mărturia ta personală. Dacă reacția lui este pozitivă (dacă pune întrebări sau dacă face comentarii care dovedesc că este interesat), începe să introduci treptat în discuțiile cu el mai multe idei spirituale și mai mult adevăr biblic. Dacă rămâne indiferent sau dacă evită subiectul, nu uita că circumstanțele vieții se schimbă și că el se poate schimba odată cu ele. De aceea, testează terenul periodic!

Mesagerii tăcuți

O metodă excelentă de testare a terenului este aceea de a oferi o broșură, o carte, o revistă sau un material video, semănând astfel Cuvântul lui Dumnezeu. Ellen White ne sfătuiește să oferim literatură spirituală des: „Publicațiile trebuie înmulțite și răspândite precum frunzele toamna. Acești mesageri tăcuți luminează și modelează mintea a mii de oameni, din fiecare țară și din fiecare regiune” (Evanghelizarea prin literatură, pp. 4–5).

Expresia „mesageri tăcuți” transmite ideea că broșurile și cărțile exercită o influență liniștită, fără zgomot, fără să se ia la ceartă cu cititorul. Mesagerii aceștia tac în sensul că îi permit cititorului să se lupte cu Dumnezeu personal, fără să mai fie împiedicat de mândria și de orgoliul care ar apărea dacă ar auzi adevărul de la cineva. Mulți vor citi cartea, o vor lăsa puțin deoparte și apoi se vor apuca din nou s-o citească, dornici să înțeleagă care este adevărul. Valoarea distribuirii de literatură va fi cunoscută deplin abia în veșnicie. Ellen White scrie: „Mai mult de o mie de persoane vor fi în curând convertite într-o singură zi și majoritatea dintre acestea vor fi fost convinse la început prin citirea publicațiilor noastre” (Evanghelizarea prin literatură, p. 151).

Prin distribuirea de cărți, broșuri, reviste și materiale video, mulți oameni care nu au avut până atunci niciun contact cu Biblia vor lua decizia de a o citi: „Dacă s-ar putea spune că o lucrare este mai importantă decât alta, atunci aceea este lucrarea de a le oferi oamenilor publicațiile noastre, determinându-i astfel să cerceteze Scripturile” (Evanghelizarea prin literatură, p. 7).

Atunci când nu știm dacă este bine să-i oferim cuiva o carte, modul cel mai bun de a afla este să i-o oferim. S-ar putea ca persoanele care ni se par cel mai puțin promițătoare să o accepte cu cea mai mare deschidere! „Literatura noastră trebuie răspândită pretutindeni. Adevărul trebuie semănat de-a lungul tuturor apelor; căci noi nu știm care va aduce roadă, aceasta sau aceea. Cu judecata noastră greșită, putem gândi că este neînțelept să le dăm literatură și acelora care ar accepta de îndată adevărul. Noi nu știm care pot fi urmările atunci când oferim broșuri ce conțin adevărul prezent” (Evanghelizarea prin literatură, pp. 4–5).

Trezirea interesului

Semănarea Cuvântului lui Dumnezeu (prin prezentarea mărturiei personale sau prin oferirea de literatură biblică) ne poate ajuta să descoperim persoanele deja interesate de lucrurile veșnice, dar și să le stârnim interesul persoanelor lipsite de astfel de preocupări: „În lucrarea noastră nu trebuie să lovim fierul numai atunci când este cald, ci și să încălzim fierul, lovindu-l” (Evanghelizare, p. 647).

Este important să le clădim oamenilor încrederea slujindu-le cu iubire, dar nu-i putem aștepta să vină la noi și să ne ceară cărți despre adevăr: „Vreau să vă spun, frați și surori, că trebuie să lucrăm pentru cei rătăciți acolo unde se găsesc ei. Nu avem de ce să ne așteptăm ca aceia care se află sub influența desensibilizatoare a lumii să-și manifeste îngrijorarea pentru sufletele lor. Trebuie să o manifestăm noi pentru ei” (Manuscript Releases, vol. 18, p. 284).

Un mesaj vital

În general, creștinii se gândesc prea mult la ce vor crede oamenii despre ei. Cei din lume nu-și fac nicio problemă să le spună creștinilor lucruri pe care ei nu sunt interesați să le știe! Ne vorbesc despre ieșirile lor din weekend, despre filmele lor preferate și despre o mulțime de alte lucruri care pentru ei contează. Și noi ar trebui să le vorbim despre lucrurile care contează pentru noi cu tot atât entuziasm ca ei (ferindu-ne să-i ofensăm, desigur)! Și să nu uităm niciodată că ei au nevoie de lucrurile care ne interesează pe noi, dacă vor să nu fie pierduți pentru totdeauna.

Dacă nu știm cât de valoros este mesajul nostru din perspectiva veșniciei, atunci fără îndoială că nu ne vom risca reputația pentru a-l împărtăși altora. Ellen White scria: „Trebuie să-ți respecți propria credință pentru a o prezenta cu succes altora” (Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 194).

Isus a știut cât de valoroasă este Evanghelia și a împărtășit-o multor oameni care nu realizau că aveau nevoie de ea. Iată ce i-a spus El femeii samaritene: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei și El ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4:10). Cu alte cuvinte, dacă ar fi știut ce știa El, ea singură ar fi cerut să afle!

Isus ne-a încredințat un mesaj vital pentru acest timp. Dacă ar ști cât de importante sunt descoperirile pe care Dumnezeu ni le-a dat din Cuvântul Său, oamenii singuri ar cere să le afle. „Mesajul nostru este un mesaj de viață și de moarte și trebuie să-l lăsăm să se arate așa cum este în realitate: marea putere a lui Dumnezeu. Trebuie să-l prezentăm în toată forța lui elocventă. Apoi, Domnul îl va face eficient” (Manuscript Releases, vol. 1, p. 57).

Aplicație

În pilda semănătorului, Isus povestește că un om a ieșit să semene, că unele semințe au căzut lângă drum, altele, pe un loc stâncos, altele, între spini și altele, în pământ bun și că numai cele căzute în pământ bun au adus rod. Descoperim în pilda aceasta că succesul nu a depins de semănător, de semințe sau de metoda de semănat, ci de tipul de sol pe care a căzut sămânța. Gândul acesta ar trebui să fie o încurajare și o lecție pentru toți ucenicii lui Hristos. Succesul eforturilor noastre de a câștiga suflete nu este determinat în primul rând de elocvența noastră, de timpul ales, de abilitatea noastră sau de metodele utilizate. Factorul primordial este starea inimii celui cu care lucrăm. Cu cât semănăm mai multe semințe, cu atât crește probabilitatea de a găsi „pământ bun”, adică persoane pregătite să primească adevărul, să crească în el și să aducă roade pentru mântuire.

Biblia ne spune că „cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera” (Eclesiastul 11:4). Cu alte cuvinte, dacă amânăm semănarea Cuvântului lui Dumnezeu și strângerea roadelor până va veni momentul perfect sau până când condițiile vor fi perfecte, nu vom strânge roade niciodată. Pasajul biblic continuă astfel: „Cum nu știi care este calea vântului… tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11:5-6).

Noi nu știm ce este în inima omului. Nu știm când vine momentul perfect pentru o discuție pe teme spirituale sau pentru oferirea unei broșuri sau a unei cărți. Sfatul inspirat este să semănăm dimineața și să lucrăm până seara. Există un principiu veșnic: „Cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6).

Săptămâna aceasta, fă-ți un stoc de broșuri, cărți, reviste și de materiale video pe care să le oferi. Păstrează-le undeva la îndemână: în mașină, de exemplu. Poartă mereu în buzunar broșuri pe care să le răspândești „ca frunzele toamna”. Apoi, ia decizia de a „testa terenul” inimii unei persoane cunoscute. Roagă-te pentru înțelepciune și pentru curaj și cere-I lui Dumnezeu să Se ocupe de potrivirea timpului pentru cel receptiv față de adevăr. Dumnezeu să te ajute ca, după ce vei semăna adevărul prețios, să te întorci cu veselie, purtând mulți „snopi” (Psalmii 126:6)!

Metode practice de semănare a adevărului

• Povestește cuiva despre un lucru pe care l-a făcut Dumnezeu pentru tine până acum.

• Povestește cuiva cum ai ajuns să-L cunoști pe Hristos și să devii adventist de ziua a șaptea.

• Oferă-te să te rogi împreună cu cineva.

• Când un cunoscut de-ai tăi trece printr-o situație dificilă, împărtășește-i o făgăduință biblică.

• Distribuie broșuri fie lăsându-le în diferite locuri, fie oferindu-le necunoscuților sau cunoscuților.

• Oferă materiale video și, după un timp, verifică gradul de interes.

• Postează gânduri spirituale pe o rețea de socializare sau distribuie linkul unor pagini web sau al unor producții media care promovează adevărul.

• În cadrul unei discuții, introdu un verset biblic sau un subiect pe care l-ai studiat recent.

• Distribuie cărți de evanghelizare sau fluturași pentru înscrierea la studii biblice.

• Invită pe cineva la un serviciu divin sau la un eveniment din biserică (serviciul divin din Sabat dimineață, ora de rugăciune, un concert, un seminar, o prelegere de evanghelizare etc.)

• Invită pe cineva la un eveniment organizat de conferința locală (o întâlnire dedicată special femeilor sau bărbaților, o prezentare de familie, o tabără de vară etc.).