Mandatul misionar

Semănătorul a ieșit să semene sămânța” (Luca 8:5). „Holdele… sunt albe acum, gata pentru seceriș!” (Luca 4:35). „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” (Matei 9:37).

Acestea sunt numai câteva locuri în care Isus a dat exemple practice inspirate din procesul de cultivare a pământului pentru a ilustra procesul de formare de ucenici. Ambele procese cuprind aceleași etape esențiale: pregătirea terenului, semănatul, cultivarea, strângerea roadelor și păstrarea lor.

Creștinii constată adeseori cu dezamăgire că rezultatele eforturilor lor de a câștiga suflete sunt slabe. În general, cauza o constituie neînțelegerea faptului că evanghelizarea reprezintă un proces format din mai multe etape și că pentru fiecare etapă este nevoie de planificare atentă și de muncă asiduă. Rezultatele vor fi sub așteptări dacă ignorăm una dintre aceste etape.

Pregătirea terenului

Prima etapă a procesului de cultivare este pregătirea solului în vederea semănatului. Ca sămânța să prindă rădăcină, este nevoie să mărunțim bulgării de pământ. În parabola semănătorului (vezi Matei 13:1-23), Isus a arătat că sămânța reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, iar solul, inima omului. Dacă pământul întărit trebuie mărunțit, inima omului trebuie înmuiată pentru a primi adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu.

Ellen White notează: „După cum grădina trebuie pregătită pentru sămânță, la fel și inima trebuie să fie pregătită pentru sămânța adevărului… Nimeni nu se aşază pe o bucată brută de pământ așteptând ca aceasta să producă de îndată recoltă. Este nevoie de muncă asiduă, consecventă, în pregătirea terenului, semănarea seminței și strângerea recoltei. La fel stau lucrurile și în cele spirituale” (Căminul adventist, pp. 145–146).

Pentru a pregăti terenul, Isus „umbla din loc în loc” și le „făcea bine” oamenilor (Faptele 10:38). El S-a îngrijit de nevoile lor și le-a stârnit astfel interesul pentru lucrurile spirituale pe care dorea să le sădească în inimile lor. Dacă vom urma exemplul Său, vom reuși și noi să ajungem la inimile semenilor noștri. Dacă vom da dovadă de dragoste și de preocupare autentică față de nevoile lor, ei ne vor deveni prieteni de durată, vor avea încredere în noi și nu vor mai avea rezerve față de noi. Și apoi, când vom semăna Cuvântul lui Dumnezeu, inima lor va fi deschisă față de adevăr și va aduce roade.

Semănarea

Lucrarea de pregătire a solului nu durează la nesfârșit, ci are ca scop punerea în pământ a semințelor. Și dacă nu semănăm, nu ne putem aștepta la roade. Apostolul Pavel ne amintește: „Cine seamănă puțin, puțin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Mulți creștini reușesc să-și facă prieteni, dar nu și să le împărtășească acestora Cuvântul lui Dumnezeu. Când vine timpul să discute cu ei despre probleme de credință sau să le ofere o carte despre adevăr, încep să se teamă că relația cu ei se va deteriora, dacă insistă prea mult pe aspectul spiritual. Însă dacă agricultorul sădește sămânța pentru a obține o recoltă, tot la fel creștinul adevărat va prinde ocazia de a sădi adevărul în inima prietenilor lui.

Cultivarea

Odată ce a prins rădăcină, planta răsărită trebuie cultivată. Aici se cuprind: udarea, fertilizarea, îndepărtarea buruienilor etc., cu scopul de a susține creșterea sănătoasă a plantei. Etapa aceasta necesită cel mai mult timp și cele mai susținute eforturi. Dacă pregătirea solului și semănatul durează o zi sau două, cultivarea durează câteva săptămâni sau luni.

În plan spiritual, metoda principală de cultivare a Cuvântului în inima cuiva o constituie susținerea de studii biblice regulate cu acea persoană. Apostolul Petru i-a îndemnat pe noii credincioși să dorească „laptele duhovnicesc și curat” (1 Petru 2:2) ca să crească. Studiul regulat al Cuvântului și transpunerea lui în viață stimulează creșterea spirituală și ajută la îndepărtarea ideilor greșite și a obiceiurilor păcătoase. Dacă va fi îngrijită cu răbdare, planta spirituală va aduce rod.

Strângerea roadelor

Obținerea unei recolte este ținta tuturor eforturilor agricultorului! După ce a trudit la pregătirea solului, la semănat și la cultivarea plantelor, el se poate aștepta la roade. Similar, lucrătorul spiritual, care a respectat cu atenție fiecare etapă a procesului de evanghelizare, se poate aștepta să aibă ca rod pentru Hristos oameni care să ia decizia de a se boteza. După cum recolta trebuie strânsă la timpul potrivit, la fel omul care ia în considerare decizia de a-L urma pe Hristos trebuie invitat să acționeze. Din acest motiv ne-a îndemnat Isus să rugăm „pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui” (Matei 9:38). El a știut că, pentru a îndeplini această lucrare, va fi nevoie și de secerători, nu numai de plugari, semănători și cultivatori!

Ellen White face următorul comentariu referitor la apelul de a lua o decizie pentru Hristos: „Mulți sunt convinși de păcat și simt nevoia de a avea un Mântuitor care îi iartă, dar sunt doar nemulțumiți de țintele și de planurile lor, iar dacă adevărul nu are o influență hotărâtă asupra inimii lor, dacă nu li se adresează cuvintele necesare la momentul potrivit, cerându-le să ia o decizie pe temeiul dovezilor deja prezentate, aceia care sunt convinși merg mai departe fără a se identifica pe ei înșiși cu Hristos, ocazia de aur trece și, pentru că nu au cedat, se îndepărtează tot mai mult de adevăr și de Isus și nu trec niciodată de partea Domnului. (…) Oamenii trebuie să fie îndemnați să ia chiar acum hotărârea de a trece de partea Domnului” (Evanghelizare, p. 283).

Păstrarea roadelor

După recoltare, roadele trebuie păstrate în așa fel încât „să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă” (Isaia 55:10). Fiecare suflet câștigat pentru Hristos trebuie să fie o binecuvântare și o încurajare pentru biserică (pâine pentru cel ce mănâncă) și să lucreze la salvarea altor oameni (sămânță pentru semănător). În momentul în care ucenicul nou format formează la rândul său alți ucenici, cercul se închide complet, procesului de evanghelizare își atinge obiectivul și se reia ciclic. În Marea Trimitere, Hristos ne-a cerut să-i învățăm pe noii credincioși să păzească tot ce a poruncit El (vezi Matei 28:20). Învățarea aceasta presupune eforturi planificate și sistematice de îndrumare a noilor botezați, de integrare a lor în biserică și de instruire a lor pentru lucrarea de salvare a altora. Când activitatea aceasta are loc, procesul se reia și continuă neîntrerupt, tot mai mulți credincioși intrând în lucrarea lui Dumnezeu. „Un singur suflet câștigat pentru adevăr va fi mijlocul de câștigare a altora, iar rezultatul în ce privește binecuvântarea și mântuirea va fi mereu crescător” (Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 121).

Aplicație

În general, eforturile creștinilor de câștigare a sufletelor seamănă cu încercările repetate ale unui jucător de fotbal sau de handbal de a introduce mingea în poartă. Ei așteaptă să aibă loc un eveniment ori un program special în urma căruia creșterea să fie exponențială. Însă faptul că Isus a descris lucrarea de evanghelizare inspirându-se din lucrările de cultivare a pământului, ne arată că ea este un proces, nu o ocazie specială. Asemenea agricultorului, lucrătorul creștin trebuie să muncească cu răbdare și consecvență în toate etapele procesului de evanghelizare, având încredere că Dumnezeu îl va răsplăti cu roade bogate. „Pe măsura entuziasmului și a stăruinței cu care este dusă lucrarea înainte, va fi și reușita” (Profeți și regi, p. 263).

Nu putem comprima procesul de câștigare a sufletelor pentru Hristos. Este necesar să pregătim terenul inimii lor, să semănăm Cuvântul lui Dumnezeu, să cultivăm interesul lor spiritual prin intermediul studiilor biblice, să culegem roadele invitându-i să ia decizia de a-L urma pe Hristos și să le consolidăm decizia printr-o activitate sistematică de formare a lor ca ucenici.

Dar cel mai important este să nu uităm că numai Dumnezeu face să crească (vezi 1 Corinteni 3:6). Dacă există vreo activitate care să ne trimită de urgență la rugăciune și să ne convingă de dependența noastră de Dumnezeu, atunci aceea este lucrarea de salvare a semenilor noștri. „Lucrați pentru suflete cu multă rugăciune, pentru că aceasta este singura metodă prin care puteți să ajungeți la inima oamenilor. Nu lucrarea voastră impresionează inima oamenilor, ci lucrarea Domnului Hristos care se află alături de voi” (Evanghelizare, p. 342).

Tu ești ucenicul lui Hristos și, chiar dacă te simți nepregătit, Dumnezeu vrea să câștige oameni prin tine. „Adesea, Dumnezeu folosește mijloacele cele mai simple ca să ajungă la rezultatele cele mai mari. (…) Lucrătorul cel mai umil, dacă este mânat de Duhul Sfânt, va atinge coarde ce nu se văd, ale căror tresăriri vor răsuna până la marginea pământului și vor da naștere la cântări în decursul veacurilor veșnice” (Hristos, Lumina lumii, p. 823). Isus declară cu tristețe: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” (Matei 9:37). Accepți să conlucrezi cu El?