Cei cu inima curată

Ca adventiști de ziua a șaptea, așteptăm cu nerăbdare ziua în care Îl vom vedea pe Domnul nostru față în față, fiindcă El Însuși a promis: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Ce încurajare minunată le este dată aici celor care se pregătesc sufletește pentru venirea lui Isus! În Evrei 12:14 primim îndemnul: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul!” Iar apostolul Petru, știind că într-o zi păcatul va fi eradicat complet, ne întreabă: „Ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” (2 Petru 3:11,12).

Suntem chemați să avem o inimă și o viață curate, în acest timp de pregătire pentru revenirea apropiată a Mântuitorului. Până atunci însă, ne ducem viața într-o lume degradată și păcătoasă, înconjurați de imoralitate și de corupție. Chiar și lucrurile care par curate sunt de multe ori pătate de ipocrizie, de motive egoiste, de aroganță și de dorința de a câștiga laude. Biblia ne dezvăluie motivul de la baza acestei păcătoșenii și corupții, când spune: „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9).

Problema inimii

Această declarație onestă și impresionantă a lui Ieremia, că inima noastră este „deznădăjduit de rea”, ne reamintește că rasa umană a moștenit egoismul și mândria încă de la căderea lui Adam și a Evei. Această înclinație către păcat și spre rău este numită în Biblie „firea pământească”, „faptele trupului”, „umblarea după lucrurile firii pământești” și „omul cel vechi” (Galateni 5:16; Romani 8:13; Romani 8:6,7; Coloseni 3:9).

Întinarea inimii noastre firești este atât de mare, încât apostolul Pavel afirmă: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească” (Romani 7:18). Fără Dumnezeu, neprihănirea la care putem ajunge este complet pătată: „Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6). Inima firească, sau natura păcătoasă, este prea ostilă lui Dumnezeu ca să mai poată fi vindecată. Pavel scrie: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:7,8).

O inimă nouă

Dar, dacă firea pământească, cea cu care ne naștem, nu poate fi adusă în armonie cu Dumnezeu, mai putem spera atunci să ne aflăm printre cei cu inima curată care Îl vor vedea într-o zi pe Domnul față în față? Regele David, un om cu aceeași natură păcătoasă ca toți oamenii, și-a recunoscut starea și I-a cerut Domnului următoarele: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! (Psalmii 51:10).

Rugăciunea aceasta disperată, „zidește în mine o inimă curată”, este singura posibilitate de a găsi curăția sufletească pe care o căutăm. Fără Dumnezeu, suntem incapabili să o dobândim, fiindcă ne-am născut cu o natură coruptă și păcătoasă (vezi Efeseni 2:1-3). Avem nevoie de o transformare totală, dar nu o putem obține prin forțele proprii. Avem nevoie de un Mântuitor și, mulțumim lui Dumnezeu, avem un Mântuitor plin de milă. Isus Se oferă să locuiască în inima noastră prin Duhul Său și să ne facă „părtași firii dumnezeiești”, după ce am fugit „de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4). Numai așa putem ajunge printre cei cu inima curată. Isus spune clar: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).

Rugăciunea ca Dumnezeu să ne dea o inimă curată reprezintă doar primul pas în direcția obținerii unei inimi noi. Mai avem nevoie și de studiul Bibliei și de manifestarea credinței în promisiunile din ea. „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac!” (1 Petru 1:23). Când Duhul lui Dumnezeu ne întipărește Cuvântul în minte, în inima noastră apare o foame nemaiîntâlnită după Dumnezeu. Biblia și subiectele spirituale nu ni se mai par plictisitoare sau neinteresante. Dragostea pe care ne-a arătat-o Isus pe crucea de pe Calvar, planul de mântuire care ne-a fost pus la dispoziție fără să ni se ceară ceva în schimb, dar pentru care s-a plătit atât de scump, devin subiectul principal de meditație.

Două naturi

Nașterea aceasta din nou nu constă în aducerea de mici retușuri la vechiul nostru stil de viață. Apostolul Pavel afirmă: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). În cartea Calea către Hristos, găsim o frumoasă descriere a acestei schimbări radicale: „Aceia care devin ființe noi în Isus Hristos (…) vor înceta să se conformeze plăcerilor din trecut și, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, vor călca pe urmele Lui, vor reflecta caracterul Lui și se vor curăța după cum El este curat. Lucrurile pe care cândva le urau, acum le iubesc, iar cele pe care cândva le iubeau, acum le urăsc” (Calea către Hristos, p. 58).

Nașterea din nou înseamnă să devenim ființe noi în Hristos. Însă este important să știm că există acum în noi două naturi care se luptă pentru supremație: „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5:17). Prin natura divină, se va naște în inima noastră dragostea pentru Isus și dorința de a fi curați, însă vechea natură păcătoasă („firea pământească”) va continua să ni se opună până la venirea lui Isus.

Gândiți-vă la lucrurile de sus

Atunci cum să ne înfrângem natura păcătoasă ca să ne păstrăm dragostea pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său? Biblia ne oferă un răspuns demn de încredere: „Umblați prin Duhul și astfel nu veți împlini pofta firii” (Galateni 5:16, NTR). „Cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” (Romani 8:5-6). „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Biblia ne arată că secretul formării și păstrării unei inimi curate este să ne gândim la lucrurile de sus, și nu la cele de pe pământ. Dacă citim, vizionăm, ascultăm și medităm la lucruri spirituale, „poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11) își pierd forța și obținem victoria asupra ispitei. De aceea este atât de important să ne înconjurăm cu lucruri spirituale.

În Proverbele 4:23 primim următorul sfat înțelept: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.” Nu este suficient să primim o inimă nouă prin relația mântuitoare cu Isus. Este necesar și să ne păzim inima sau simțurile, aceste căi de acces la suflet prin care Diavolul încearcă să stârnească poftele naturii noastre păcătoase. De aceea ne dă apostolul acest îndemn: „În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreață, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiți!” (Filipeni 4:8, NTR).

Prin privire

Ellen White scria: „Mintea unui bărbat sau a unei femei nu coboară într-o singură clipă de la curăție și sfințenie la depravare, întinare și nelegiuire. Se cere timp pentru ca omul să ajungă asemenea Divinității, și tot în timp se petrece degradarea celor creați după chipul lui Dumnezeu într-o stare brută sau satanică. Prin privire, noi suntem schimbați” (Căminul adventist, p. 330). Înțelegem de aici că, dacă privim la comportamente păcătoase, conștiința noastră devine insensibilă față de comportamentul respectiv (vezi Matei 6:22,23; 2 Corinteni 3:18).

În loc să consume din hrana spirituală care curăță inima, mulți oameni din generația actuală nu fac decât să-și întărească natura păcătoasă prin ceea ce văd în filme și la televizor. Aceste tipuri de producții media nu sunt rele în sine, însă creștinii ar trebui să se abțină să vizioneze producții care elogiază violența sau viciul, care promovează un comportament necredincios, care stârnesc invidia sau pofta, care apelează la un limbaj nepotrivit și care Îl dezonorează pe Dumnezeu într-un fel sau în altul.

„Nu există în țara noastră influență mai puternică pentru a otrăvi imaginația, a distruge impresiile religioase și a toci gustul pentru plăcerile liniștite și realitățile echilibrate ale vieții ca reprezentațiile [divertismentele n.t.] teatrale. Plăcerea pentru astfel de scene crește odată cu fiecare îngăduință, la fel cum dorința după băuturi alcoolice crește odată cu folosirea lor” (Căminul adventist, p. 516). Nu numai conținutul, ci și emoțiile stârnite de multe emisiuni TV și filme au ca efect diminuarea interesului față de Biblie. Producțiile dramatice pot deveni atât de „intoxicante”, încât să ne pierdem interesul pentru „plăcerile liniștite”.

Din citirea Scripturii și din conversațiile cu alții dobândim forță intelectuală, pe când statul la televizor ne poate duce la o stare de vegetare aproape hipnotică. Activitatea din lobul frontal – partea din creier responsabilă cu valorile spirituale și cu judecata morală – scade remarcabil când ne uităm la televizor și la filme. De altfel, în limba engleză, cuvântul amusement este compus din prefixul „a” care indică absența, excluderea, și cuvântul „muse” care are sensul de „a cugeta”. Amusement* are, prin urmare, sensul de „absență a gândirii”.

Astăzi, mai mult ca altădată, ar trebui să avem grijă să nu adormim spiritual, să nu acceptăm ca distracțiile profane să ne formeze gândirea: „De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji” (1 Tesaloniceni 5:6).

Absorbiți de internet

În generațiile anterioare, ispitele inimii firești erau oarecum limitate de accesul îngreunat la multe lucruri rele, însă odată cu apariția internetului, accesul este mai facil. În prezent, timpul mediu petrecut online este de cel puțin 5 ore în fiecare zi. Paginile de socializare, website-urile cu clipuri video sau audio, blogurile și toate celelalte tipuri de pagini web ne acaparează timpul și atenția. Prin intermediul lor, curiozitatea coruptă și viciile ascunse ale naturii păcătoase au acces nelimitat la tot felul de rele. Mii de oameni devin dependenți de rețelele de socializare, au legături amoroase online și sunt prinși în capcana pornografiei.

Creștinii care vor să se pregătească pentru venirea lui Isus trebuie să trateze cu seriozitate influența potențial distrugătoare a internetului asupra lor și asupra celor din familia lor. La fel ca toate celelalte tipuri de mass-media, internetul poate fi o mare binecuvântare. Între anumite limite, rețelele de socializare pot fi un mod util de comunicare și pot fi folosite pentru a-i influența pozitiv pe alții. Pe internet putem găsi și articole, filme și pagini web educative și inspiratoare. Dar, pentru a obține acest beneficiu fără a fi influențați negativ, este nevoie de efort și de vigilență. Iată câte sugestii practice:

• Stabilește o limită de timp pe care să o petreci pe internet tu și membrii familiei tale, inclusiv perioada de timp în care folosirea electronicelor să fie interzisă.

• Așază computerele într-un loc vizibil și pentru ceilalți.

• Folosește aplicații care filtrează conținutul paginilor web și care blochează accesul anumitor tipuri de situri.

• Ia-ți angajamentul de a nu așeza înaintea ochilor tăi nimic rău (vezi Psalmii 101:3; Iov 31:1).

• Mergi la culcare devreme, ca să te poți trezi devreme pentru timpul devoțional cu Dumnezeu.

Atracția fanteziei

Biblia spune: „Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalmii 62:8). În loc să se îndrepte spre Isus, adăpostul nostru, tot mai mulți creștini se îndreaptă către ficțiune și fantezie. Prin jocurile video, rețelele de socializare și cărțile de ficțiune, mulți caută o realitate alternativă, în loc să fie mulțumiți cu viața lor și să fie productivi. Diavolul se folosește de aceste evadări, care se pot transforma în adicții extrem de puternice, pentru a-i împiedica pe copiii lui Dumnezeu să-și îndeplinească îndatoririle practice ale vieții și să vestească Evanghelia în lume. Minute prețioase, ba chiar zile, săptămâni, luni și ani întregi sunt petrecuți într-o lume complet imaginară și se duc astfel în neant.

Creștinii ar trebui să fie vigilenți și atenți (1 Petru 1:13), să evite orice lucru ar putea să cultive nemulțumirea față de circumstanțele reale în care se găsesc. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte, înviorează-mă în calea Ta” (Psalmii 119:37).

Să aducem laude Domnului

Biblia îi încurajează pe creștini să fie „plini de Duh”, să vorbească între ei „cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești” și să aducă „din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:18,19). Dumnezeul nostru știe să cânte (vezi Țefania 3:17; n.t. – a doua parte a versetului este redată în limba engleză, versiunea NIV, astfel: „Va găsi în tine o mare desfătare, în dragostea Lui, nu te va mai certa și Se va bucura de tine cântând”) și ne-a dat binecuvântarea muzicii ca să ne însenineze viața. Diavolul însă știe să transforme un lucru bun într-unul rău. „Când este folosită într-un scop bun, muzica este o binecuvântare; dar adeseori ea este transformată de Satana într-unul dintre cele mai atrăgătoare mijloace ale lui de a ademeni sufletele și a le prinde în capcană” (Mărturii, vol. 1, p. 506).

În general, muzica contemporană crește adrenalina, suprastimulează emoțional și generează o reacție fizică puternică. Mulți minimalizează efectele ei negative, însă societatea a admis că există o relație între această muzică și stilul de viață imoral. „Sex, droguri și rock” a fost deviza unei generații întregi.

Mulți consideră că orice gen de muzică este acceptabil atât timp cât cuvintele sunt adecvate, însă în cartea Căminul adventist ni se dezvăluie faptul că unele stiluri de muzică au un efect negativ real. Ellen White scrie următoarele: „Sunt alarmată de neseriozitatea, pretutindeni întâlnită, a tinerilor și tinerelor care susțin că sunt de partea adevărului. Se pare că Dumnezeu nu este în gândurile lor. Mințile lor sunt pline cu fleacuri. Conversațiile lor sunt seci, vorbe goale. Urechea lor este ascuțită pentru muzică și Satana știe ce organe să excite pentru a anima, absorbi și fermeca mintea, astfel ca Domnul Hristos să nu fie dorit. Lipsește acea năzuință spirituală a sufletului după cunoașterea divină, după creșterea în har” (Căminul adventist, p. 407).

Satana îi influențează pe oameni prin cuvintele inadecvate sau imorale din cântece, dar și prin anumite instrumente muzicale care „să excite” anumite „organe” astfel ca „Domnul Hristos să nu fie dorit”. Această stimulare nesănătoasă duce în mod frecvent la dorința crescută după stimularea obținută prin muzică și la reducerea timpului și gândurilor dedicate activităților devoționale, precum rugăciunea și studiul Bibliei. Creștinii ar trebui să-și aleagă piese muzicale care să nu suprastimuleze simțurile, să nu acapareze gândurile și să nu diminueze năzuința spirituală a sufletului. De asemenea, n-ar trebui să ascultăm cântece care conțin cuvinte imorale, care sunt lipsite de gust și care nu Îi aduc onoare lui Dumnezeu. Muzica bună va fi înălțătoare și armonioasă și ne va determina să Îl urmăm mai de aproape pe Mântuitorul nostru.

Nu iubiți lumea

Apostolul Ioan ne dă următorul avertisment: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17).

Diavolul lucrează neîncetat pentru a ne atrage inima către lucrurile din lume. El vrea să facem parte din grupul acelora care se declară creștini în timpul sfârșitului, dar care, în inima lor, sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:4).

Pentru mulți creștini, materialismul este un idol care le desparte inima de Dumnezeu. Ei devin dependenți de bogății, de modă sau de adrenalina pe care le-o produce cumpărarea unui lucru nou. Dumnezeul altora este sportul. Ei sunt la curent cu toate evenimentele sportive și sunt mai preocupați de rezultatele echipei favorite sau ale jucătorului favorit decât de Scriptură ori de salvarea celor pierduți. Suntem chemați să renunțăm la orice idol și să ne consacrăm cu toată inima lui Isus Hristos.

Într-un spirit de autoexaminare, toți creștinii ar trebui să se întrebe frecvent: „A cui este inima noastră? Cu cine se ocupă cugetele noastre? Despre cine ne place să vorbim? Cui îi închinăm noi sentimentele cele mai calde și cea mai mare parte a energiilor noastre? Dacă suntem ai lui Hristos, gândurile noastre sunt îndreptate spre El și sentimentele noastre cele mai plăcute Îi sunt dedicate Lui. Tot ce avem și tot ce suntem Îi consacrăm Lui. Dorim din toată inima să purtăm chipul Lui, să fim motivați de spiritul Lui, să facem voia Lui și să-I fim plăcuți în toate lucrurile” (Calea către Hristos, p. 58).

Aplicație

În Faptele, capitolul 19, se menționează că unii credincioși din Efes fie au continuat, fie au revenit la practicile oculte și după ce s-au convertit la creștinism. Când au devenit conștienți de lipsa lor de consacrate totală, și-au strâns cărțile de vrăjitorie și „le-au ars înaintea tuturor” (Faptele 19:19). Ei au dobândit o inimă curată și, ca o consecința imediată, Cuvântul Domnului „se răspândea și se întărea” cu multă putere (Faptele 19:20).

Creștinii de astăzi nu sunt deloc diferiți de creștinii aceștia din Efes. Cuvântul Domnului se va răspândi și se va întări în viața noastră dacă vom arde și noi cărțile de „vrăjitorie”. Săptămâna aceasta gândește-te dacă există în viața ta lucruri pe care ai nevoie să le îndepărtezi. Include și obiceiurile și practicile păcătoase care-ți murdăresc inima, dar și lucrurile care poate că în sine nu sunt rele, dar te secătuiesc de energiile și de sentimentele cuvenite lui Dumnezeu. Poate că este vorba despre filmele și despre piesele muzicale care Îl dezonorează pe Domnul, despre paginile de internet sau despre sporturile care ne ocupă timpul și care se bucură de interesul nostru cel mai profund, despre jocurile video ori despre romanele care ne slăbesc dorința după lucrurile spirituale sau despre un alt lucru care îți întărește natura păcătoasă în loc să te ajute să îți păstrezi inima curată și complet dedicată Domnului.

După ce identifici idolii care îți ocupă inima și viața, gândește-te ce influențe pozitive poți așeza în locul lor. Participă regulat la ora de rugăciune și la alte activități ale bisericii. Găzduiește în casa ta o grupă mică de studiu biblic. Fă mișcare regulat și încearcă să rămâi activ. Petrece mai mult timp împreună cu familia. Dacă ai nevoie de sugestii pentru a înlocui distracțiile lumești cu modalități sănătoase de recreație sau dacă vrei să știi ce alternative are la dispoziție creștinul în materie de emisiuni și muzică, stai de vorbă cu mentorul sau cu pastorul tău.

Sfatul următor este deosebit de valoros pentru fiecare creștin: „Creștinul adevărat nu va dori să meargă în niciun loc de distracție sau să se angajeze în vreo distracție asupra căreia nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu” (Căminul adventist, p. 515). Nu uita: cei cu inima curată Îl vor vedea într-o zi pe Dumnezeu. Așa că roagă-te la fel ca David: „Zidește în mine o inimă curată” și cere-I lui Dumnezeu putere ca s-o păstrezi curată pentru El!

* În românește, amuzament