O zi de delectare

Sabatul a fost creat spre a fi o binecuvântare pentru omenire. El nu este o povară, ci o zi de delectare și de bucurie în Domnul. Isus a susținut că ziua de odihnă este o binecuvântare, când a spus: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27). Sabatul este, într-adevăr, însoțit de porunci legate de respectarea lui adecvată, însă doar cu scopul de a ne proteja și de a ne consolida relația cu Isus. Pentru cel care dorește să fie într-o relație bună cu Dumnezeu, să caute mai întâi Împărăția Sa și să se pregătească pentru veșnicie, ziua de odihnă este un dar minunat al Cerului.

Sfințirea zilei de odihnă

Poate că termenul care sintetizează cel mai bine ideea de respectare a zilei de odihnă este „a sfinți” (vezi Exodul 20:8). În Geneza 2:3, Biblia spune că Dumnezeu „a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o”. Ziua a șaptea este singura zi a săptămânii despre care se afirmă în Scriptură că a fost sfințită de Dumnezeu. Din acest motiv, numai ziua a șaptea poate fi ziua adevărată de odihnă. Putem sfinți o zi numai dacă ea a fost sfințită deja.

Când i S-a arătat lui Moise în rugul aprins, Domnul i-a dat porunca: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exodul 3:5). Pământul pe care călca Moise a devenit sfânt abia în momentul în care Dumnezeu a fost prezent acolo. La fel și Sabatul: el este sfânt pentru că în această zi vom cunoaște prezența lui Dumnezeu într-un mod special. Și putem sfinți ziua a șaptea doar atunci când invităm Duhul Sfânt să fie prezent în mod activ în viața noastră. Dacă inima noastră este departe de Dumnezeu, chiar dacă ne aflăm acolo unde trebuie și dacă facem ce trebuie în ziua care trebuie, nu vom reuși să respectăm Sabatul. Dacă vrem să ne bucurăm de accentul spiritual al Sabatului și dacă vrem să împlinim porunca de a-l sfinți, atunci trebuie ca Isus să locuiască în inima noastră prin credință (vezi Efeseni 3:17).

De seara până seara

Pentru a sfinți ziua a șaptea, este important să știm când începe și când se termină ea. Potrivit cu Geneza 1, fiecare zi a creației a fost alcătuită dintr-o seară și o dimineață. Seara, se precizează, marchează începutul zilei de 24 de ore. Faptul acesta este confirmat de alte pasaje ale Scripturii. Neemia a poruncit să se închidă porțile Ierusalimului „de îndată ce le va ajunge umbra” (Neemia 13:19). Implicația este că Sabatul începe la lăsarea serii. În Leviticul 23:32, în porunca cu privire la respectarea Sabatului anual asociat cu Ziua Ispășirii, israeliții au primit următorul îndemn: „Din seara zilei… până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”

Biblia ne învață cu consecvență că Sabatul începe vineri seara, la lăsarea întunericului (la apusul soarelui), și se încheie sâmbătă seara la apusul soarelui. Frumusețea este că-l putem întâmpina cât suntem încă treji, nu în timp ce dormim. Și avem posibilitatea să-l deschidem și să-l închidem împreună cu familia sau cu frații de credință, rugându-ne, cântând și citind din Cuvântul lui Dumnezeu.

O zi de odihnă

Dacă n-ar exista porunca de a ne odihni, mulți n-ar reuși să-și mai ia timp pentru Dumnezeu, din cauza treburilor. Dar porunca a patra spune clar: „Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta” (Exodul 20:9,10). În ziua a șaptea, adică de vineri seara de la apus până sâmbătă seara la apus, este interzisă orice muncă obișnuită.

Unele profesii, precum cea de medic (cu unele specializări) și cea de asistent medical, pot impune îngrijirea pacienților în Sabat. Acest tip de lucru este în armonie cu declarația lui Isus: „De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat” (Matei 12:12). Atât timp cât urmărește împlinirea nevoilor urgente ale oamenilor și nu este o activitate din care se obține un venit, activitatea aceasta este permisă.

Porunca ne interzice să muncim în această zi și ne interzice, totodată, să-i punem la muncă pe cei aflați în sfera noastră de influență. Robul și roaba la care se face referire pot corespunde astăzi cu mâna de lucru angajată precum menajere, bone, instalatori, decoratori sau lucrători în construcții. Dacă angajăm pe cineva să se ocupe de renovarea casei, suntem obligați să le cerem să nu muncească de vineri seara de la apus și până sâmbătă seara la apus. Sau dacă avem o firmă și dacă noi decidem programul de lucru, nu suntem nevinovați dacă ne abținem de la muncă în Sabat, dar le cerem totuși angajaților să muncească în această zi.

O altă aplicație a poruncii de a nu munci în Sabat se referă la schimburile sau tranzacțiile comerciale obișnuite. Potrivit Scripturii, cumpărarea și vânzarea în ziua de odihnă constituie o desacralizare a ei. Neemia, când a aflat că iudeii vindeau bunuri în Sabat, i-a „mustrat chiar în ziua când își vindeau mărfurile” (Neemia 13:15). Totodată, el a descoperit că ei cumpărau de la negustorii care-și aduceau produsele în Ierusalim în Sabat. Atunci i-a „mustrat pe mai-marii lui Iuda” și le-a spus: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți pângărind ziua Sabatului?” (Neemia 13:17). El a adăugat că, prin practica lor de a vinde și de a cumpăra în Sabat, aduceau „din nou mânia Lui (Dumnezeu) împotriva lui Israel” (Neemia 13:18). Versetele acestea ne arată că tranzacțiile comerciale obișnuite, pe care le facem de exemplu atunci când luăm masa la un restaurant sau când mergem la cumpărături, constituie o încălcare a poruncii referitoare la Sabat.

Dat fiind faptul că Dumnezeu ne cere să rezervăm Sabatul pentru activități spirituale, este necesar să planificăm dinainte pentru alte zile celelalte activități. Tocmai de aceea ne-a spus Dumnezeu să ne aducem aminte de ziua de odihnă (vezi Exodul 20:8)! Să avem în vedere Sabatul pe parcursul săptămânii, ca să nu fim nepregătiți la sosirea lui.

Biblia numește ziua care precedă Sabatul „ziua pregătirii”. Denumirea aceasta ne arată că munca obișnuită, schimburile comerciale și activitățile de pregătire sunt potrivite pentru această zi. Ar trebui să cumpărăm combustibil pentru mașină, să pregătim pe cât posibil mâncarea, să facem curățenie și ordine în casă și să facem celelalte pregătiri înainte de Sabat. În felul acesta nu ne va distrage nimic atenția de la Isus în Sabat.

O zi de închinare înaintea Creatorului

Auzim în mod frecvent persoane care spun că vor să țină Sabatul singure acasă. Pentru început, lucrul acesta este bun, însă nu ne ajută să ne bucurăm de tot ce înseamnă ziua de odihnă. În Leviticul 23:3, Sabatul este numit „ziua de odihnă, cu o adunare sfântă”, ceea ce ne spune că frumusețea lui este dată și de închinarea laolaltă cu ceilalți credincioși.

Isus Însuși a integrat acest aspect important în viața Sa: „După obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă” (Luca 4:16). El n-a petrecut Sabatul de unul singur, ci obișnuia să participe la închinarea colectivă. Din cartea Evrei aflăm că nevoia de părtășie devine tot mai importantă pe măsură ce ne apropiem de a doua venirea a lui Hristos: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie” (Evrei 10:24,25). Iar din Isaia aflăm că până și pe noul pământ „în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine” (Isaia 66:22,23) înaintea lui Dumnezeu. De-a lungul veșniciei, Sabatul va fi ziua în care poporul lui Dumnezeu se va aduna pentru a-I aduce închinare Creatorului.

„Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Motivul principal pentru care Dumnezeu merită închinarea noastră este acela că El este Creatorul nostru. Sabatul ne reamintește în fiecare săptămână acest lucru. Porunca a patra se sfârșește cu prezentarea motivului pentru care ar trebui să o respectăm: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o” (Exodul 20:11). Sabatul, ca memorial al creației, este o zi minunată de petrecut în natură. Plimbarea în pădure, contemplarea mării, ascultarea cântecului păsărilor sau mirosirea parfumului florilor ne pot îndrepta gândul spre Acela care, în dragostea Sa infinită, a creat totul pentru fericirea noastră.

Ziua Lui

„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13,14).

Isaia 58 ne arată în ce constă adevărata respectare a Sabatului și ne oferă câteva principii după care să ne ghidăm în orice situație. Interdicțiile de a urma căile noastre, de a ne ocupa de treburile noastre și de a vorbi lucruri fără folos nu sunt date pentru a ne răpi bucuria. Ele constituie un apel de a ne găsi bucuria în prezența Sa, și nu în gândurile, în discuțiile și în activitățile obișnuite, de altă natură decât spirituală. Sabatul nu este o zi în care să facem sport sau să ne ocupăm de hobby-urile noastre, să ne păstrăm la curent cu știrile internaționale sau să participăm la evenimente nereligioase. El este o ocazie de a ne adânci relația cu Dumnezeu, de a petrece timpul împreună cu copiii și familia și de a avea părtășie cu credincioși care ne împărtășesc convingerile.

Un mod important de a ne apropia de Dumnezeu este acela de a ne îngriji de nevoile fizice și spirituale ale oamenilor în Sabat. În această privință, exemplul dat de Hristos este deosebit de instructiv: „Fiecare minune săvârșită de Domnul Hristos a fost foarte importantă și a avut scopul de a-i arăta lumii că în ziua Sabatului era o mare lucrare de îndeplinit pentru alinarea suferinței omenirii, dar că lucrările obișnuite nu trebuiau să fie făcute” (Solii alese, cartea 3, p. 258).

Primele fragmente din Isaia 58 vorbesc despre post, dar principiile enunțate acolo sunt valabile și în dreptul respectării Sabatului, tema din finalul capitolului. Isaia ne îndeamnă: „Dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug” (Isaia 58:6). După aceea, el adaugă: „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare!” (Isaia 58:10).

După cum ne-a arătat Isus, Sabatul este o zi foarte potrivită pentru a le sluji altora. Iată câteva sugestii practice în acest sens:

• Spune-le cuvinte de încurajare celor din biserica ta care trec prin dificultăți și roagă-te pentru ei!

• Fă-le o vizită persoanelor nedeplasabile, bolnavilor, bătrânilor, persoanelor internate în spital!

• Fă-le o vizită persoanelor doritoare să studieze Biblia sau să primească îndrumare spirituală!

• Participă la activitățile misionare organizate de biserica ta!

Aplicație

Nu avem nevoie de o listă cu reguli de sfințire a Sabatului, dar am primit de la Dumnezeu niște principii călăuzitoare. Să vedem cum putem aplica aceste principii în câteva situații cu care ne putem confrunta:

Un vecin te roagă să-l ajuți la lucru. Isus a spus într-adevăr că „este îngăduit a face bine în zilele de Sabat” (Matei 12:12), dar s-a referit la o situație urgentă, ca, de exemplu, aceea în care o oaie a căzut într-o groapă. Faptele bune care presupun muncă manuală sau obișnuită, dar care nu vin ca răspuns la o situație urgentă nu se încadrează în activitățile permise în Sabat despre care a vorbit Isus.

Ți se cere să mergi la serviciu vineri seara o dată pe an. Poate că ni se pare că nu facem nimic greșit dacă lucrăm în Sabat numai o dată sau de două ori pe an, însă, de fiecare dată când călcăm Legea lui Dumnezeu cu bună știință, noi devenim mai slabi din punct de vedere moral și mai înclinați spre păcat. Neascultarea, chiar și cea rarisimă, ne predispune la eșec în încercările mai mari. Este mai bine să fii sincer cu angajatorul tău și să iei atitudine. Dumnezeu îi va onora pe cei care Îl onorează.

Ești invitat să vizionezi emisiuni nereligioase sau să participi la activități nereligioase. În această categorie intră evenimente desfășurate cu colegii de muncă (ieșiri, partide de fotbal etc.) sau hobby-urile și distracțiile (meciuri, excursii de vânătoare etc.). Domnul ne învață să ne oprim piciorul în Sabat ca să nu ne facem gusturile noastre (vezi Isaia 58:13). Poate că ceilalți nu vor înțelege de ce considerăm că activitățile de acest gen sunt inadecvate pentru Sabat, însă noi ar trebui să respectăm mai departe ziua sfântă a Domnului. Aceasta nu va diminua, ci va spori influența noastră spirituală asupra altora.

Te afli în călătorie și ești nevoit să rămâi în camera de hotel peste weekend. În mod inevitabil, vom călători și vom fi plecați de acasă în Sabat. În aceste situații, poți procura alimente în prealabil, poți achita cazarea înainte de Sabat și poți anunța că nu vei avea nevoie de serviciu la cameră pe timpul Sabatului. Lăsarea în urmă a unei broșuri despre Sabat sau a unui bilet în care să-ți prezinți convingerile legate de Sabat, împreună cu un bacșiș generos, este o metodă bună de a da mărturie.

Un prieten te invită la nunta lui. Nunțile ar trebui să fie o ocazie spirituală, însă în general ele constau mai degrabă din activități nespirituale. O sugestie ar fi să participi doar la slujba religioasă, să feliciți mirele și mireasa, să le oferi o felicitare și un dar și apoi să pleci, înainte ca atmosfera să ia o direcție vădit nespirituală. Soțul sau soția ta nu păzește Sabatul. Una dintre cele mai dificile situații cu care se poate confrunta un credincios în ce privește păzirea Sabatului este aceea în care soțul sau soția insistă să urmărească emisiuni nereligioase, să asculte muzică nereligioasă cu volumul dat are sau să facă alte lucruri de acest gen, prin care să ignore sacralitatea Sabatului. Uneori se poate ajunge la o înțelegere, dar trebuie să fim atenți să nu-i impunem să-și schimbe viața total pentru ca noi să ne putem respecta convingerile. Trebuie să-i acordăm timp, să-l (s-o) lăsăm să înțeleagă personal adevărul și să ia o poziție în această privință. În unele situații, te poți bucura de Sabat petrecându-l împreună cu alți credincioși, astfel încât să nu tulburi planurile celor dragi pentru această zi.

Pentru a evalua în ce măsură respecți Sabatul în mod corespunzător, pune-ți următoarele întrebări:

• Îmi mențin eu viu interesul spiritual printr-un timp devoțional regulat în timpul săptămânii, astfel încât să aștept cu drag binecuvântările spirituale din Sabat?

• Încep și închei eu ziua sfântă împreună cu familia sau cu membrii bisericii?

• I-am vorbit clar angajatorului meu despre intenția de a nu lucra niciodată în Sabat?

• Am inclus eu închinarea colectivă între activitățile pe care le fac în Sabat?

• Mă pregătesc eu pentru Sabat pe parcursul săptămânii astfel încât să nu fiu nevoit să lucrez în timpul lui și să nu cumpăr sau să vând?

• Am integrat eu în programul meu de Sabat activitățile de împlinire a nevoilor fizice sau spirituale ale altora? Și, cel mai important, urmăresc eu să-mi consolidez relația cu Dumnezeu în Sabat?

Fiindcă îți dorești să respecți sacralitatea zilei Sabatului, adu-ți aminte că motivul pentru care îl păzești este dorința de a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu și de a te desfăta în El: „A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi” (Hristos, Lumina lumii, p. 22). Când îți întorci privirea spre Isus în fiecare Sabat, lucrurile din lumea aceasta își pierd strălucirea. Dragostea ta pentru Dumnezeu crește și cerul îți este mai aproape.