Ceva mai bun

Capitolele următoare din Manualul ucenicului abordează câteva aspecte ale comportamentului creștin. Vom studia învățăturile Bibliei pe teme practice precum păzirea Sabatului, reverența, administrarea banilor, sănătatea, modestia, activitățile recreative și relațiile de familie. Înainte însă de a trece la studiul acestor subiecte practice, dar deseori sensibile, se impun câteva clarificări.

Nu obținem mântuirea prin comportament

Mai întâi de toate, este important ca fiecare ucenic al lui Hristos să înțeleagă faptul că nu putem obține mântuirea prin comportament. Noi suntem mântuiți pe baza meritelor lui Hristos, care a trăit și a murit pentru noi. Nu putem câștiga favoarea lui Dumnezeu făcând un lucru sau nefăcând altul. Cum spune vechiul imn, „Stânca mântuirii”: „Căci ce zice Legea Ta/Ca să fac eu n-aș putea,/Chiar s-alerg, să lupt cât pot/Și să plâng amar de tot;/ Dacă harul Tău n-ar fi,/Știu că nu m-aș mântui.”

Sângele lui Isus este unicul temei în baza căruia primim iertare și mântuire. Cu toate acestea, când ne oferă mântuirea, Isus nu ne scutește de datoria de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, din clipa în care acceptăm prin credință jertfa Sa pentru iertarea noastră, în inima noastră răsare dragostea pentru El, dragostea care ne face în stare să ascultăm de El! Din acceptarea Sa ca Mântuitor personal se naște aspirația către sfințire, adică dorința de a semăna cu Hristos. Nu-L putem primi în mod real pe Isus ca Mântuitor fără să-L primim și ca Domn și Stăpân al nostru.

Dar, din moment ce nu putem obține mântuirea prin fapte, mulți se întreabă dacă faptele mai au vreo importanță înaintea lui Dumnezeu. Când primesc învățătură despre comportamentul creștin, ei ridică următoarele întrebări: „N-ar trebui să punem accent mai degrabă pe relația cu Dumnezeu decât pe reguli de conduită? Contează astfel de chestiuni minore înaintea lui Dumnezeu?” Întrebările acestea sunt importante și merită un răspuns mai amplu.

Regulile sau relația?

Este bine să fim atenți să nu așezăm regulile și relația într-o falsă opoziție. Să ne gândim, de exemplu, la relația de căsătorie. Soțul care vrea să aibă o relație mai bună cu soția lui va căuta, în mod normal, să își schimbe comportamentul. Nu va mai face lucruri care îl aduc în conflict cu soția lui, ci va face lucruri care îi plac ei. Din schimbarea lui de comportament, ea își va da seama că el o iubește. La fel și în relația noastră cu Isus. Atunci când Duhul Sfânt ne indică diverse comportamente care ne separă de Hristos, noi trebuie să ne pocăim și să ne schimbăm purtarea, dacă vrem să avem o relație solidă cu El. Dovedim în acest mod că Îl iubim pe Dumnezeu și că avem încredere în El. Cum spunea Isus: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” și „dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea” (Ioan 14:15; 15:10). Putem avea o relație bună cu El („veți rămâne în dragostea Mea”) numai în măsura în care ne supunem comportamentul voinței Sale („dacă păziți poruncile Mele”).

Unii susțin că tot ce contează este relația cu Isus și îi critică pe cei care dau importanță comportamentului. Realitatea este totuși că ignorarea stilului de viață și a comportamentului creștin frânează relația cu Hristos. Separarea regulilor de comportament de relația cu Isus produce pagube nemăsurate. Accentuarea comportamentului însoțită de neglijarea relației este o atitudine care poate duce la formalism, iar accentuarea relației însoțită de neglijarea comportamentului poate duce la incapacitatea de a conștientiza păcatul.

Problemă de mântuire

Așadar, cum răspundem la întrebarea frecventă: „Este aceasta cu adevărat o problemă de mântuire?” Așa cum spuneam, întrebarea pleacă de la o distincție artificială pe care am face bine să o evităm. Cuvântul lui Dumnezeu arată, într-adevăr, că unele păcate sunt mai mari decât altele (vezi Matei 23:23), dar nu putem trage concluzia că unele porunci ar conta mai puțin înaintea lui Dumnezeu. „Dumnezeu nu consideră toate păcatele egale ca mărime; în evaluarea Sa, ca și în aceea a omului, există diferite grade de vinovăție; dar, oricât de neînsemnată ar părea o greșeală sau alta în ochii oamenilor, niciun păcat nu este mic înaintea lui Dumnezeu. Judecata omului este părtinitoare, nedesăvârșită, dar Dumnezeu evaluează toate lucrurile așa cum sunt ele în realitate” (Calea către Hristos, p. 30). Judecata noastră este nedesăvârșită și, de aceea, ar fi o încumetare să ne declarăm capabili a deosebi lucrurile care contează înaintea lui Dumnezeu de cele care nu contează.

Multe acțiuni greșite care au fost pedepsite în Biblie ar putea fi considerate „minore” de către unii dintre contemporanii noștri. Adam și Eva au fost pedepsiți pentru că au mâncat dintr-un fruct. Cain nu a fost acceptat din cauza unei singure modificări aduse cerinței lui Dumnezeu cu privire la închinare. Uza a fost pedepsit fiindcă a întins mâna ca să sprijine chivotul. Din perspectiva oamenilor, faptele acestea par încălcări minore, însă, în realitate, ele nu sunt așa. Nu pentru că faptele lor erau păcătoase în ele însele, ci pentru că, prin neascultarea de poruncile clare ale lui Dumnezeu, ei au dat dovadă de lipsă de încredere în El. Să avem grijă să nu numim anumite obiceiuri sau comportamente „lucruri minore” pentru a ne justifica neascultarea. De multe ori, tocmai ele ne țin robi cel mai mult. Dacă vrem deci ca relația noastră cu Isus să devină tot mai puternică, trebuie să aflăm care este voia Sa în domeniile practice ale existenței noastre zilnice.

Întrebarea dacă un lucru sau altul este o problemă de mântuire ar putea fi parafrazată astfel: „Dacă (nu) fac lucrul acesta, nu voi fi primit în cer?” Poate că întrebarea însăși abordează viața creștină dintr-o perspectivă greșită. Creștinii născuți din nou nu întreabă care sunt cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptați în cer, ci cum pot să fie pe placul lui Dumnezeu și cum se pot conforma mai deplin voinței Sale.

„Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Învățăturile lui nu pot să fie confundate. Oare să le respectăm exact așa cum ni le-a dat Dumnezeu sau să căutăm să vedem cât de departe putem să ne abatem, și totuși să ne păstrăm mântuirea?” (Evanghelizare, p. 271). „Cei care simt iubirea constrângătoare a lui Dumnezeu nu vor întreba cât de puțin este suficient pentru a corespunde cerințelor lui Dumnezeu; ei nu vor întreba care este standardul cel mai jos admisibil, ci vor ținti spre o conformare desăvârșită față de voința Răscumpărătorului lor. (…) O mărturisire a credinței noastre în Hristos, fără a avea această iubire profundă față de El, este doar vorbărie, formalism rece și trudă zadarnică” (Calea către Hristos, p. 45). 

Ceva mult mai bun

Uneori, când aflăm că modul în care trăim contravine Cuvântului lui Dumnezeu, suntem tentați să credem că Dumnezeu vrea să ne răpească bucuria. Realitatea este însă cu totul alta. Abandonarea obiceiurilor greșite pare dificilă din cauza firii noastre păcătoase, însă poruncile Sale urmăresc binele, nu răul nostru: „Dumnezeu nu ne cere să renunțăm la nimic din ceea ce ar fi în beneficiul nostru să păstrăm. În tot ce face, El are în vedere bunăstarea copiilor Lui” (Calea către Hristos, p. 46).

Dumnezeu ne cere să-I returnăm zecimea și darurile pentru a ne consolida credința și generozitatea și pentru a ne scăpa de unele trăsături distructive precum egoismul și lăcomia. El ne dă sfaturi cu privire la viața sănătoasă ca să ne bucurăm de o gândire lucidă și de o viață de calitate și ca să ne cruțe de suferința adusă de boală și de adicții. El îi învață pe copiii Săi să fie modești în îmbrăcăminte pentru a-și forma un caracter smerit și pentru a e elibera din sclavia aroganței și a nesiguranței. El încurajează activitățile recreative sănătoase și interzice distracțiile păcătoase pentru a ne proteja mintea de corupția morală. „O, dacă toți cei care nu L-au ales încă pe Hristos ar putea înțelege că El are de oferit ceva mult mai bun decât lucrurile pe care caută ei să le obțină!” (Ibidem). În loc să contestăm sfaturile practice din Biblie, să le vedem așa cum sunt ele în realitate: niște binecuvântări ale Creatorului nostru îndurător și atotînțelept.

Aplicație

Dacă a-L urma pe Isus în domeniile practice ale vieții a fost o problemă pentru tine, nu dispera și nu te descuraja! Nu uita că Mântuitorul nostru este plin de compătimire și iertător. „Lui Isus Îi face plăcere să venim la El chiar așa cum suntem: păcătoși, neajutorați, simțind că depindem de El. Noi putem veni la El cu toată slăbiciunea noastră, cu ignoranța și păcătoșenia noastră, căzând la picioarele Sale plini de căință. Slava Lui se manifestă tocmai prin faptul că ne cuprinde în brațele dragostei Sale, ne vindecă rănile și ne eliberează de orice păcat” (Ellen G. White, op. cit., p. 52).

Învățăturile biblice referitoare la stilul de viață nu au menirea de a ne condamna, ci de a ne ajuta să reflectăm mai bine viața și caracterul lui Isus și să avem o relație mai strânsă cu El. Odată urmate, ele ne vor proteja de pericolele și de capcanele lumii, de propria fire păcătoasă și de dușmanul nostru spiritual.

Înainte de a trece la capitolele următoare, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea un spirit smerit și dorința sinceră de a asculta de adevăr. Dacă vei avea încredere în învățăturile biblice prezentate în aceste capitole, Domnul te va binecuvânta din belșug: „Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău” (Deuteronomul 28:2).