Spune lumii!

Isus a promis: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” (Matei 24:14). Deși creștinii știu de mult timp că Evanghelia trebuie proclamată în întreaga lume, în cartea Apocalipsa descoperim că, înainte de venirea lui Isus, ea trebuie vestită într-un anumit context.

Apocalipsa 14 și Evanghelia veșnică

În profeția din Apocalipsa 14:6, Evanghelia veșnică este propovăduită în toată lumea exact așa cum s-a prezis în Matei. În versetul 14, vedem care este rezultatul așteptat: „cineva care semăna cu un fiu al omului” vine spre pământ pe un nor – o reprezentare a revenirii lui Hristos și a sfârșitului lumii. Matei a notat că Evanghelia va fi propovăduită în toată lumea înainte de venirea sfârșitului, însă între Apocalipsa 14:6 (propovăduirea Evangheliei în toată lumea) și Apocalipsa 14:14 (sfârșitul lumii) aflăm care sunt elementele distincte și esențiale ale mesajului pentru timpul sfârșitului care vor semnala revenirea lui Hristos:

A venit ceasul judecății Lui (Apocalipsa 14:7). Judecata aceasta a început în anul 1844, când Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor cu scopul de a curăți sanctuarul ceresc (vezi Daniel 8:14).

Închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor (Apocalipsa 14:7). O referire la a porunca a patra (Exodul 20:8-11) și la importanța păzirii Sabatului zilei a șaptea.

A căzut Babilonul (Apocalipsa 14:8). Învățăturile populare pe teme precum moartea, iadul și luarea credincioșilor la cer trebuie arătate ca fiind false, adevărul trebuie restaurat, iar creștinii sinceri care susțin fără să știe erorile Babilonului spiritual trebuie chemați să iasă din mijlocul lui (vezi Apocalipsa 18:4).

Nu vă închinați fiarei și nu primiți semnul ei (Apocalipsa 14:9-11). O ultimă avertizare de a nu asculta de legile oamenilor, atunci când ele intră în contradicție cu Legea lui Dumnezeu.

Păziți poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus (Apocalipsa 14:12). Poruncile lui Dumnezeu trebuie păzite prin credință (vezi Romani 3:31). Legea și harul, credința și faptele nu se exclud reciproc.

Când analizăm aceste elemente, remarcăm un lucru uimitor: mesajul din Apocalipsa 14 care va avea drept rezultat sfârșitul coincide cu mesajul proclamat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Nu ne putem baza pe eforturile misionare ale altor confesiuni creștine care nu dețin aceste adevăruri esențiale. Nouă ne revine obligația de a duce mesajul acesta în lumea întreagă.

Ellen White trage aceeași concluzie direct din Apocalipsa 14: „Într-un sens special, adventiștii de ziua a șaptea au fost puși în lume ca străjeri și purtători de lumină. Lor le-a fost încredințată ultima avertizare pentru o lume ce piere. Asupra lor luminează lumina minunată aflată în Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare însemnătate – proclamarea primei, a celei de a doua și a celei de a treia solii îngerești. Nicio altă lucrare nu este de o importanță atât de mare. Ei nu trebuie să îngăduie ca altceva să le absoarbă atenția” (Evanghelizare, p. 119).

Iar în altă parte găsim următorul comentariu: „Subiectele obiș­nuite asupra cărora insistă pastorii din aproape toate celelalte confesiuni nu-i vor mișca. Noi avem obligația de a le vesti solia pe care am primit-o de la Dumnezeu. Lumea trebuie avertizată prin proclamarea acestei solii. Dacă o acoperim, dacă ascundem lumina noastră sub obroc, dacă ne delimităm atât încât să nu mai ajungem la oameni, ne facem răspunzători înaintea lui Dumnezeu de eșecul nostru de a avertiza lumea” (Manuscript Releases, vol. 19, p. 41).

Mișcarea misionară

În lumina însărcinării sacre pe care a primit-o, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este pusă în mișcare de misiunea specială de a vesti în toată lumea mesajele celor trei îngeri. Când ne referim la biserica noastră, folosim în mod frecvent denumirea de „mișcare”, termen care transmite ideea că lucrarea noastră nu are voie să stagneze. Ea trebuie să se extindă activ din zonele și localitățile în care ne aflăm până la marginile pământului.

Această convingere fermă a determinat Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea să organizeze acțiuni de predicare, de învățare și de evanghelizare pretutindeni în lume. A determinat-o, de asemenea, să dezvolte diverse domenii de slujire. Publicațiile, sănătatea, serviciile umanitare, educația, misiunea în străinătate și mass-media sunt numai câteva dintre domeniile de slujire care contribuie la împlinirea misiunii noastre speciale.

Publicațiile

Încă din primii ai existenței sale, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a înțeles valoarea deosebită a lucrării de publicații. În pofida începuturilor slabe, lui Ellen White i s-a arătat, în viziune, că publicațiile aveau să devină „asemenea razelor de lumină care vor străluci pretutindeni în lume” (Schițe din viața mea, p. 125).

Prezicerea aceasta s-a împlinit cu precizie. Publicațiile bisericii, precum Adventist Review and Sabbath Herald (cunoscută astăzi sub numele Adventist Review) și alte multe jurnale și reviste de-ale noastre au ajuns să facă înconjurul lumii. De asemenea, în primii ani de existență ai Bisericii Adventiste a fost înființată Tract and Missionary Society, care le-a oferit membrilor materiale pentru lucrarea prin literatură. Mii de broșuri, reviste și cărți despre adevărul biblic continuă să fie publicate anual pentru a fi distribuite de către adventiștii de ziua a șaptea prin această esențială metodă de evanghelizare.

Într-un comentariu cu privire la importanța acestei lucrări, Ellen White scria: „În curând, mai mult de o mie se vor converti într-o singură zi și cei mai mulți dintre ei vor spune că primele convingeri au apărut citind publicațiile noastre” (Evanghelizare, p. 693). Din acest motiv, membrii bisericii adventiste de ziua a șaptea sunt îndemnați să le ofere altora literatură în care este prezentat adevărul: „Adevărul nu trebuie să fie ascuns acum. Să fie făcute declarații clare. Adevărul neîmpodobit trebuie să fie rostit, prezentat în foi volante și broșuri, și acestea să fie răspândite ca frunzele toamna” (Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 147).

Pe lângă broșuri și cărți, în 1883 a fost demarat planul de prezentare de lecții biblice cunoscute astăzi sub numele de Studii biblice. Aceste lecții simple, scrise sub formă de întrebări și răspunsuri, astfel ca fiecare întrebare să aibă ca răspuns un text biblic, le-a furnizat membrilor bisericii o metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă de a le împărtăși altora credința lor. Lui Ellen White i s-a arătat în viziune o reformă apropiată în cadrul căreia sute și mii de adventiști de ziua a șaptea răspândeau adevărul în acest mod. În prezent, biserica produce diverse seturi de studii biblice cu un aspect frumos și încărcate de adevăruri biblice esențiale. Membrii sunt încurajați insistent să studieze aceste ghiduri împreună cu persoanele care se află în căutarea adevărului.

Alte metode de lucrare cu publicațiile care au fost importante în istoria noastră și care continuă să fie practicate și astăzi sunt evanghelizarea prin literatură (vânzarea de carte din ușă în ușă), școlile biblice prin corespondență și librăriile creștine* .

Sănătatea

În data de 5 iunie 1863, Ellen White a primit o viziune despre diversele aspecte ale vieții sănătoase, precum și însărcinarea de a transmite bisericii aceste învățături. Acesta a constituit startul lucrării de sănătate, care avea să devină una dintre cele mai mari binecuvântări oferite lumii de către Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

În 1866 a fost dat în folosință Western Health Reform Institute, care ulterior avea să-și ia numele de Sanatoriul de la Battle Creek. El a fost condus timp de mai mulți ani de primul medic adventist de ziua a șaptea, dr. John Harvey Kellogg, și a căpătat faimă internațională. Aici, dr. Kellogg și personalul său ofereau tratamente naturale și îi învățau pe pacienți metode de prevenire a îmbolnăvirilor printr-un stil de viață sănătos.

Adventiștii promovează un stil de viață care include o alimentație vegetariană, mișcare fizică regulată, apă, lumina soarelui, odihnă, aer curat, încredere în Dumnezeu și abținere de la substanțe care dau dependență, precum alcoolul, tutunul și cafeina. Studiile au arătat că persoanele care respectă acest plan de sănătate optimă trăiesc cu aproape zece ani mai mult decât restul populației și se bucură de o mai mare calitate a vieții, chiar și la vârsta a treia.

Dumnezeu i-a arătat lui Ellen White că această prescripție legată de stilul de viață sănătos este pentru mesajele celor trei îngerii ceea ce este mâna dreaptă pentru corpul uman. Deși mesajul despre sănătate nu trebuia să primească mai multă atenție decât Evanghelia veșnică și decât mesajele celor trei îngeri, el nici nu trebuia separat de acestea. După cum lucrarea de vindecare săvârșită de Isus a condus la vindecare spirituală, tot la fel activitatea de îngrijire a sănătății din prezent îi ajută pe oameni să-și deschidă inima față de Evanghelie: „Când este desfășurată corespunzător, lucrarea de sănătate este o cale de pătrundere care deschide inima pentru primirea altor adevăruri” (Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 327).

În momentul de față, educația pentru sănătate continuă să reprezinte un aspect vital al misiunii bisericii. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea administrează circa 200 de spitale și sanatorii și aproximativ 300 de clinici, oferind, totodată, educație pentru sănătate prin intermediul centrelor de sănătate, tipăriturilor, claselor de gătit sănătos, seminarelor de renunțare la fumat și a numeroase prezentări de sănătate.

Serviciile sociale și ajutorul umanitar

Isus a susținut clar importanța grijii față de persoanele în nevoie: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (Matei 25:40). În armonie cu învățăturile și cu spiritul Lui, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a dezvoltat servicii ample în scopul slujirii cu compasiune a semenilor.

În Faptele 9:36, o femeie pe nume Tabita (sau Dorca) este lăudată pentru viața ei de slujire: „Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii.” Din dorința de a-i urma exemplul, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a recunoscut în 1874 Societatea „Tabita” ca program oficial de serviciu social. După mai mulți ani de dezvoltare, activitatea aceasta este astăzi desfășurată în întreaga lume de Agenția Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA).

În multe zone ale lumii funcționează centre sociale administrate de bisericile adventiste locale. Acestea oferă servicii care pot include ajutorarea nevoiașilor cu alimente și îmbrăcăminte, ajutorarea victimelor dezastrelor, programe de instruire, acțiuni de îngrijire a bătrânilor, acțiuni de dezvoltare comunitară și servicii specifice pentru orășeni. ADRA este agenția de ajutor umanitar a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea la nivel mondial. Organizată în scopul dezvoltării individului și comunității și ajutorării la nivel internațional în caz de dezastre, ea se îngrijește de împlinirea nevoile oamenilor indiferent de rasa, genul și afilierea lor politică sau religioasă. ADRA este prezentă în peste 120 țări și activează în șase mari domenii: oferirea de alimente și apă, oferirea mijloacelor de câștigare a existenței, promovarea obiceiurilor de viață sănătoasă, ajutorarea în situații de urgență, susținerea familiilor și protejarea persoanelor vulnerabile.

Educația

Adventiștii de ziua a șaptea consideră că educația, în sensul cel mai larg al termenului, reprezintă un mijloc de refacere a chipului lui Dumnezeu în om: „Prin lucrarea de răscumpărare, se urmărea refacerea chipului Creatorului în om, readucerea lui la starea de perfecțiune în care a fost creat, dezvoltarea trupului, a minții și a sufletului astfel încât să poată fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui. Acesta este obiectivul educației, marele obiectiv al vieții” (Educație, pp. 15–16).

Această filozofie a educației, bazată pe Biblie și pe scrierile lui Ellen White, nu cuprinde numai pregătirea pentru o carieră profesională în viața aceasta: „Adevărata educație înseamnă mai mult de cât urmarea unei anumite școli. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viața pe care o trăim acum. (…) Îl pregătește pe elev pentru bucuria slujirii în această lume și pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai ample în lumea viitoare” (Educație, p. 13).

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea susține că cea dintâi și cea mai importantă sursă de educație este familia, dar susține și importanța școlii, motiv pentru care a dezvoltat un sistem educațional care posedă următoarele particularități:

Biblia este principalul manual. „Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului și, ca atare, ar trebui să li se acorde cel mai înalt loc în educație” (Educație, p. 17). Elevii sunt învățați că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și că ea ar trebui să fie autoritatea de care să asculte în viață. Li se prezintă învățăturile fundamentale ale Bibliei și datoria și privilegiul de a le prezenta și altora adevărul.

Activitatea fizică. Instruirea practică și munca fizică sunt componentele vitale ale educației complete. Pregătirea teoretică, deși importantă, nu ar trebui accentuată în așa măsură încât munca fizică să fie exclusă. Munca este necesară la formarea caracterului și la pregătirea elevilor pentru viață.

Formarea de tineri care să gândească singuri. Elevii sunt încurajați nu să memoreze lecțiile, ci să-și utilizeze facultățile mentale primite de la Dumnezeu pentru a gândi și pentru a acționa în armonie cu voința lui Dumnezeu: „Rolul adevăratei educații este de a dezvolta această putere, de a-i învăța pe tineri să gândească singuri, nu doar să reflecte gândirea altor oameni” (Educație, p. 17).

Pregătirea de misionari. Ca parte a dezvoltării spirituale a elevilor, educația adevărată va sublinia importanța lucrării pentru salvarea altora. Ea îi va pregăti pe elevi să comunice Evanghelia veșnică în contextul mesajelor celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Tinerii in struiți astfel vor ști să ducă o viață de slujire activă și să se implice în viața bisericii.

Urmărind acest model de educație, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a dezvoltat un sistem care administrează în prezent aproape 8 000 de școli de pe întregul mapamond, între care se includ școli elementare, școli secundare, colegii și universități. Școlile acestea sunt esențiale pentru prioritățile principale ale bisericii noastre: mântuirea, formarea caracterului și instruirea pentru misiune a tinerilor noștri. În paralel cu programe precum Clubul Exploratorilor, Clubul Licuricilor, taberele de vară, evanghelizarea prin literatură, congresele anuale ale tinerilor și cu activitatea departamentului de tineret de la nivelul bisericii locale și al conferinței, școlile noastre ne oferă o oportunitate în plus de a investi în tinerii noștri, cei care vor da direcție bisericii până la venirea lui Isus.

Misiunea în străinătate

În anii 1850 și 1860, europenii care au aflat mesajul adventist în decursul șederii lor în America au început să le împărtășească adevărul prietenilor și rudelor lor din Europa. În 1869, biserica a răspuns interesului crescut înființând Societatea pentru Misiunea în Străinătate în vederea demarării lucrării în țările străine. Apoi, în 1871, lui Ellen White i s-a arătat în viziune că „tinerii trebuie să se califice pentru lucrare, învățând bine limbile străine, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca mijloace de transmitere a adevărului Său mântuitor în mijlocul celor ce trăiesc în alte țări” (Schițe din viața mea, p. 204). Viziunea aceasta din 1871 a condus în anul 1874 la modificări semnificative în ce privește sfera lucrării. A fost înființat Colegiul Battle Creek, primul nostru colegiu care oferea instruire pentru misionari. James White a publicat True Missionary, prima publicație misionară a Bisericii Adventiste, în care a vorbit despre nevoia de misionari în străinătate. Ellen White a primit un vis impresionant în care i s-au comunicat următoarele: „Ideile voastre cu privire la lucrarea necesară pentru acest timp sunt prea limitate. Voi vă străduiți să concepeți un plan de lucru, așa încât să-l puteți realiza prin propriile resurse. Trebuie să adoptați o viziune mai vastă. (…) Solia va înainta plină de putere în toate colțurile lumii, în Oregon, în Europa, în Australia și până în insulele mării, la orice neam, la orice limbă și la orice popor. (…) El (adevărul) va crește la mari proporții. Multe țări așteaptă lumina înaintată pe care Domnul o are pentru ele, iar credința voastră este mică și foarte limitată. Concepția voastră cu privire la lucrare trebuie să devină mult mai vastă” (Schițe din viața mea, pp. 208–209).

În septembrie 1874, John Nevins Andrews a plecat în Elveția ca prim misionar oficial al nostru în străinătate, luându-i cu el pe cei doi copii adolescenți ai săi. Ellen White a notat că biserica îl trimisese „pe cel mai capabil om din rândurile noastre” (Manuscript Releases, vol. 5, p. 436). Andrews a înființat editura adventistă din Basel (Elveția), dar a murit de tuberculoză, în Europa, în 1883, la vârsta de 54 de ani.

În perioada următoare, lucrarea s-a dezvoltat în Europa, în Australia, în Noua Zeelandă și în Africa de Sud. Au fost construite biserici și au fost distribuite pretutindeni publicații în limbile vorbite de populațiile acestor țări. S-au creat, astfel, condițiile pentru creșterea explozivă a numărului de misiuni. Până la finalul anului 1890, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a devenit prezentă pe toate continentele și pe numeroase insule. Cu toate că s-a născut în America de Nord, ea este în momentul de față o mișcare globală, activând în peste 200 de țări și regiuni ale lumii. Aproape 95% dintre membrii ei trăiesc astăzi în afara granițelor Americii de Nord. Lucrarea în multe regiuni ale lumii se desfășoară cu dificultate și conducătorii bisericii urmăresc să răspândească adevărul motivați de același spirit al misiunii în străinătate care l-a inspirat pe John Andrews odinioară.

Dezvoltarea mass-mediei

De mai mulți ani, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea s-a aflat în fruntea lucrării creștine prin mijloacele audiovizuale. Lucrarea prin televiziune, radio și internet este administrată de biserică sau de membrii dedicați care au pe suflet răspândirea Evangheliei.

Hope Channel este canalul oficial de televiziune al Bisericii Adventiste și este tradus în diverse limbi, pentru a avea impact la un public larg, internațional. Three Angels Broadcasting Network (3 ABN) vine în sprijinul lucrării bisericii și este a doua cea mai mare rețea de televiziune creștină din America de Nord. Radio Adventist Mondial, Voice of Prophecy, It Is Written, Breath of Life și Amazing Facts transmit de câteva decenii adevărul biblic prin radio, televiziune sau internet. Și, deși acestea se numără printre cele mai mari instituții de acest gen, ele sunt doar câteva dintre numeroasele organizații media care caută să comunice lumii contemporane mesajele celor trei îngeri.

În România, postul Radio Vocea Speranței a început să emită din anul 1992, iar în prezent există o rețea de 45 de stații locale proprii cu emisie de 24 ore zilnic și cinci stații locale proprii cu program de două până la optsprezece ore pe zi. Din anul 2003 a fost lansată oficial Speranța TV, care în prezent emite prin satelit, cablu și internet 24 de ore pe zi, programe în limbile română și maghiară, pentru publicul din țară și din străinătate. Cele două instituții sunt integrate în Centrul Media Adventist din România.

Aplicație

În anii 1820, cu mult înainte de constituirea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în 1863, un fermier baptist pe nume William Miller a căpătat, din profețiile Scripturii, convingerea că revenirea lui Isus era aproape. El s-a simțit atunci dator să le vorbească oamenilor despre descoperirea sa, dar i-a fost teamă de reacția lor. Vreme de nouă ani s-a opus lui Dumnezeu, dar convingerea i-a devenit tot mai puternică. În toți acești ani, o singură idee îi stăruia în minte: „Du-te și spune lumii!” Povara care apăsa pe inima sa apasă și pe inima adventiștilor de ziua a șaptea de azi. Nimeni altcineva nu va împlini această lucrare în locul nostru. Numai noi îi putem transmite lumii mesajul pe care l-am primit de la Dumnezeu. „Datoria voastră nu poate să fie trecută asupra altuia. Nimeni altcineva nu poate face lucrarea care vă revine vouă” (Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 100).

Roagă-te săptămâna aceasta ca Dumnezeu să-ți dea puterea de a merge și de a spune lumii ce ai descoperit!

* În România, există o rețea alcătuită din zeci de librării, coordonată de Asociația Sola Scriptura, în parteneriat cu Editura Viață și Sănătate.