Adunările sfinte

În Biblie, biserica este numită „trupul lui Hristos” (1 Corinteni 12:27). Simbolul acesta ne ajută să înțelegem cât de importantă este unitatea familiei bisericii. Apostolul Pavel îi aseamănă pe membrii bisericii cu diferite părți ale corpului și afirmă că „ochiul nu poate zice mâinii: «N-am trebuință de tine», nici capul nu poate zice picioarelor: «N-am trebuință de voi»” (1 Corinteni 12:21). Cu alte cuvinte, avem nevoie unii de alții! Biserica are nevoie de fiecare dintre membrii ei și fiecare membru are nevoie de biserică. Încercarea de a trăi independent de biserică este fatală din punct de vedere spiritual.

„O altă obligație, prea adesea trecută ușor cu vederea, (…) este aceea a legăturii cu biserica. Relația dintre Hristos și biserica Sa este foarte strânsă și sfântă, El fiind mirele, iar biserica, mireasa; El, capul, iar biserica, trupul. Legătura cu Hristos, prin urmare, presupune legătură cu biserica Sa. Biserica este organizată pentru slujire; iar pentru o viață de slujire pentru Hristos, legătura cu biserica este unul dintre primii pași. Loialitatea față de Hristos cere din partea noastră îndeplinirea cu credincioșie a îndatoririlor din biserică” (Educație, pp. 268– 269).

Slujirea prin participare

O „îndatorire de biserică” dintre cele mai simple și, totodată, dintre cele mai neglijate este participarea la activitățile bisericii. Este imposibil să ai o relație reală cu o persoană fără să petreci timp cu ea. Atunci când un bărbat și o femeie încep să petreacă un timp semnificativ împreună cu scopul câștigării afecțiunii celuilalt, spunem că ei au început să se implice în relație. La fel și cu biserica. Implicarea în biserică nu începe cu coordonarea unui departament, cu participarea la comitete sau cu îndeplinirea diferitelor roluri în formația care urcă la amvon. Ea începe cu obiceiul simplu și firesc al participării regulate la activitățile bisericii, din dragoste pentru Hristos, pentru Cuvântul Său și pentru poporul Său.

Faptul că alegem să ne rupem din timpul personal pentru cauza lui Dumnezeu este un semn clar al interesului nostru, dar și o condiție a sporirii acestui interes, întrucât prin participare obținem pregătirea necesară pentru slujirea în orice ramură. Așa ne atașăm de biserică și așa ne identificăm cu ea. Abia atunci vom avea acea experiență frumoasă descrisă de apostolul Pavel: „Și, dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el” (1 Corinteni 12:26).

Apostolul Pavel privește dincolo de beneficiile personale ale participării la activitățile bisericii, când dă sfatul următor: „Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie” (Evrei 10:24,25).

Suntem îndemnați să luăm parte la „adunarea noastră” nu doar de dragul creșterii spirituale proprii, ci și de dragul celorlalți membri, ca „să veghem unii asupra altora”. Este extrem de descurajator când la activitățile bisericii participă un număr mic de membri. Cei care vin se întreabă dacă merită efortul, din moment ce atât de puțini pun preț pe biserică și pe misiunea ei. Pe de altă parte, participarea regulată tinde să îndemne „la dragoste și la fapte bune”, încurajându-i și pe alții să meargă înainte și să trăiască pentru Hristos. Apostolul Pavel conchide că lucrul acesta este cu atât mai important, cu cât vedem că ziua venirii lui Hristos se apropie.

Mulți nu reușesc să înțeleagă că existența bisericii depinde de participarea la activitățile ei a unui număr substanțial de membri. Să nu uităm că trebuie să fim mai mult decât niște simpli consumatori care aleg să participe doar atunci când simt nevoia de o binecuvântare personală sau când le place de un anumit predicator. Odată deveniți membri botezați, acceptăm responsabilitatea de a fi producători, de a căuta să fim o binecuvântare pentru ceilalți membri și de a-i întări pe alții în credință.

Participarea este atât de importantă, încât ar putea purta, pe bună dreptate, numele de „slujire prin participare”. Formează-ți obiceiul de a participa regulat la activitățile bisericii și vei deveni o mare binecuvântare pentru ea. Când alții vin mai rar, noi să fim și mai conștiincioși. „Cu inima înmuiată de dragostea lui Isus, du-te apoi la întâlnire, conștientizând faptul că ești personal responsabil de succesul ei! Dacă se adună doar câțiva, atunci ar trebui să simți o îndoită răspundere” (Lucrarea pastorală, p. 184).

Există trei* servicii divine săptămânale pe care un adventist de ziua a șaptea ar trebui să le integreze în viața sa: Școala de Sabat, serviciul de închinare din Sabat dimineața și ora de rugăciune sau studiul biblic pe grupe mici din timpul săptămânii.

Școala de Sabat

Fiecare biserică adventistă de ziua a șaptea are rezervat (imediat înainte sau după serviciul divin de închinare) un timp pentru studierea Bibliei, cunoscut sub numele de Școala de Sabat. Această Școală urmărește patru obiective:

• Studiul Scripturii;

• Părtășia;

• Misiunea locală;

• Misiunea mondială.

Acest timp de studiu și de părtășie însoțit de vești misionare și de oportunități de slujire, este esențial pentru viața bisericii. Fiecare membru al bisericii ar trebui să fie membru al Școlii de Sabat.

Unii membrii aleg totuși să lipsească de la Școala de Sabat și să participe doar la serviciul divin de predică. Ei invocă diverse motive, precum teama de interacțiunea cu ceilalți, dorința de a avea dimineața mai mult timp pentru somn sau pentru pregătire ori sentimentul că Școala de Sabat este neinteresantă. Totuși, motivele acestea sunt nefondate. În primul rând, Dumnezeu dorește ca noi să interacționăm cu frații de credință, și aceasta nu numai ca să ne încurajăm reciproc aici, ci și pentru că vom locui împreună veșnic în cer! În al doilea rând, Dumnezeu ne poate ajuta să mergem la culcare mai devreme ca să avem timp suficient pentru somn și pentru pregătirile din Sabat dimineața. Și, în final, dacă avem impresia că Școala de Sabat este neinteresantă, atunci am putea să-I cerem lui Dumnezeu să ne arate cum să o facem noi înșine mai captivantă, cu simțământul că suntem „personal răspunzători pentru succesul ei”. Nimic n-ar trebui să ne împiedice să ne bucurăm individual și colectiv de binecuvântarea Școlii de Sabat.

Serviciul divin de închinare

Serviciul divin de închinare de sâmbătă dimineața ar trebui să constituie pentru creștin punctul culminant al săptămânii. Când descrie viața lui Isus, Luca notează: „După obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească…” (Luca 4:16). Isus avea obiceiul de a participa la serviciul de închinare în fiecare Sabat. În Leviticul, o carte din Vechiul Testament, Sabatul este numit „ziua de odihnă, cu o adunare sfântă” (Leviticul 23:3). Dacă ne închinăm lui Dumnezeu doar singuri acasă, nu păzim Sabatul pe deplin, potrivit poruncii. Există un timp pentru închinare individuală, dar Sabatul este un timp și pentru închinare colectivă. Domnul ne spune prin profetul Isaia că, până și pe noul pământ, „în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea” (Isaia 66:23).

Sigur, aceasta nu înseamnă că nu este permis să petrecem câteodată Sabatul în închinare individuală; însă venirea săptămânală la biserică ar trebui să fie regula. Chiar și atunci când călătorim, putem să ne păstrăm acest obicei mergând la o biserică adventistă de ziua a șaptea din apropiere. În felul acesta, putem face cunoștință cu frații de credință din alte zone.

Ca regulă generală, nu ar trebui să mergem în Sabat din biserică în biserică, în funcție de cât de interesant ni se pare programul într-un loc sau în altul. Ar trebui să ne implicăm în biserica unde avem calitatea de membru. Trebuie să fim „atât producători, cât și consumatori” (Faptele apostolilor, p. 353). Implicarea aceasta constantă este garanția că interacțiunile și eforturile noastre vor avea un rezultat pozitiv.

Ora de rugăciune, sau de studiu biblic, din timpul săptămânii

Ucenicul lui Hristos ar trebui să-și facă un obicei și din participarea la ora de rugăciune, sau la studiul biblic, din timpul săptămânii. În majoritatea bisericilor se organizează un astfel de serviciu, iar dacă nu, există măcar o grupă mică de studiu biblic care le asigură membrilor susținerea spirituală necesară. Cei care nu participă regulat la activitățile bisericii din timpul săptămânii se expun unui risc mai mare de a fi ispitiți. Rugăciunea și studiul Cuvântului lui Dumnezeu constituie sursa noastră de putere și strângerea laolaltă în acest scop pe parcursul săptămânii este vitală pentru creșterea noastră spirituală.

Atât de importantă este ora de rugăciune pentru biserică, încât Ellen White a scris: „Întâlnirea de rugăciune va arăta întotdeauna cât de mult îi interesează pe membrii bisericii lucrurile spirituale și veșnice. Întâlnirea de rugăciune este ca pulsul pentru corp; ea indică adevărata stare spirituală a bisericii” (Lucrarea pastorală, p. 183).

Dacă participarea la ora de rugăciune reflectă adevărata stare spirituală a bisericii, înseamnă că ea reflectă și adevărata stare spirituală a fiecărui membru în parte. „Cei care caută cu adevărat comuniunea cu Dumnezeu vor fi văzuți la ora de rugăciune, credincioși în împlinirea datoriei și plini de zel și de nerăbdare să obțină toate beneficiile posibile. Ei vor profita de orice ocazie de a merge acolo unde pot primi raze de lumină din cer” (In Heavenly Places, p. 91).

Aplicație

Dacă nu ți-ai făcut încă acest obicei, începe de săptămâna aceasta să participi la următoarele adunări sfinte: Școala de Sabat, serviciul divin de închinare de sâmbătă dimineața și ora de rugăciune, sau de studiu biblic, din timpul săptămânii. Este important să te implici și în celelalte activități ale bisericii, însă aceste trei* servicii divine săptămânale vor constitui baza vieții tale religioase până la venirea lui Isus. Conștiinciozitatea ta în această privință se va dovedi a fi o binecuvântare atât pentru tine, cât și pentru nenumărați alți oameni.

„Unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră” (Luca 12:34). Nu aștepta să ai o anumită dispoziție pentru a merge la activitățile bisericii. Alege să investești timp în serviciile divine și în adunările bisericii locale și Dumnezeu îți va spori, prin această slujire, dragostea pentru El, pentru cauza Sa și pentru poporul Său. 

* În România se desfășoară servicii divine și vineri seara și sâmbătă după-amiază.

* La care, în România, se adaugă adunările de vineri seara și de sâmbătă după-amiază (când se pot desfășura programe muzicale, prezentări tematice etc.).