Prin privire

Puterea vieții devoționale stă în faptul că, pe măsură ce petrecem timp cu Isus, devenim asemenea Lui: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Noi devenim asemenea a ceea ce privim. Dacă privim slava Domnului – caracterul Său – „suntem schimbați în același chip al Lui”.

Privirea aceasta nu este însă una în treacăt. Rugăciunile făcute în grabă și citirea pe fugă a Bibliei, pentru a bifa o altă sarcină de pe lista cu activități zilnice, nu vor reuși să aibă ca rod schimbarea. Viața devoțională nu are ca scop îndeplinirea unei cerințe a lui Dumnezeu sau cunoașterea relatărilor interesante din Biblie, ci schimbarea inimii și a vieții, astfel încât caracterul nostru să reflecte caracterul lui Isus. Nu avem nevoie doar de informare; avem nevoie de transformare!

Influența asemănării cu Hristos în caracter

Asemănarea cu Hristos în caracter va conferi putere mesajului pe care îl vestim. „Dacă am fi… amabili, curtenitori, blânzi și miloși, ar exista o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum există doar una” (Mărturii , vol. 9 p. 189). Mult prea mulți creștini sunt o piedică pentru Evanghelie fiindcă, deși pretind a crede în Isus, nu se poartă nici pe departe ca El. În loc să fie amabili și curtenitori, sunt glaciali, indiferenți sau combativi. Prin comportamentul lor, ei îi resping pe oameni, în loc să-i atragă. „Nimeni nu a fost adus vreodată înapoi de pe o cale greșită prin intermediul criticii și al reproșurilor, dar mulți au fost îndepărtați în acest fel de Hristos și determinați să-și închidă inima și să nu se lase convinși” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 129).

Cu cât mai bine este să ne purtăm ca Hristos! Compasiunea, smerenia și dragostea ar trebui să fie evidente în toate interacțiunile noastre cu ceilalți. Știm că „Domnul Isus nu S-a abținut să rostească adevărul, dar întotdeauna l-a exprimat cu iubire. În relațiile Sale cu oamenii, El a dovedit cel mai mare tact și o atenție înțelegătoare și plină de bunătate. El nu a fost niciodată nepoliticos, nu a rostit niciodată un cuvânt aspru fără a fi necesar și nu a pricinuit niciodată o durere nefolositoare unui suflet sensibil” (Calea către Hristos, p. 12).

Deși, într-adevăr, avem nevoie de bunătate, de blândețe și de răbdare, să nu neglijăm virtuțile care ne împing la acțiune, precum curajul, energia și perseverența. În lucrarea de mântuire, Isus nu a lenevit niciodată. Mânat de iubire, El a fost activ și plin de înflăcărare. A dus o viață de integritate, de puritate și de credincioșie completă față de adevăr. A avut blândețea unui miel, dar a avut și curajul moral al unui leu. Nu S-a dat înapoi de la rostirea adevărului nici chiar atunci când acesta era nepopular, dar „întotdeauna l-a exprimat cu iubire”. Adevărul pe care îl mărturisim, dacă nu ne face asemenea lui Isus, își va pierde atracția, oricât de logic ar fi el. Pe de altă parte, „manifestarea lui Hristos în caracterul tău va exercita o influență transformatoare puternică asupra tuturor celor cu care ajungi în legătură” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 129).

Putere în luptă

Ținta transformării caracterului poate fi atinsă numai „prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Iar viața devoțională ne ajută tocmai în acest sens. Comuniunea cu Dumnezeu aduce Duhul Sfânt în experiența noastră și ne dă puterea de a ne opune ispitelor dușmanului: „Când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59:19). O, câtă nevoie avem de Duhul lui Dumnezeu! Abia atunci se va vedea în viața și în caracterul nostru roada Duhului, care este „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22,23).

Dar, deși Duhul Sfânt ne dă „după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13), trebuie să înțelegem că este necesar ca și noi să depunem eforturi pentru a ajunge la transformarea caracterului. „Un caracter nobil și armonios nu se moștenește. Și el nu se obține din întâmplare. (…) Caracterul se formează prin lupte aspre și dureroase cu eul” (Parabolele Domnului Hristos, pp. 331). „Nici măcar Dumnezeu nu poate aduce noblețe caracterelor noastre și nu poate face ca viețile să ne fie folositoare, dacă nu devenim împreună lucrători cu El. Cei care refuză lupta pierd tăria și bucuria victoriei” (Divina vindecare, p. 487). Cu ajutorul Duhului Sfânt, putem obține victoria în lupta cu eul; totul este să nu refuzăm această luptă. 

Gândurile și sentimentele

Caracterul nu este definit numai de comportament, ci „gândurile și sentimentele, îmbinate, formează caracterul moral” (Mărturii, vol. 5, p. 310). Ca să fim cu adevărat plăcuți lui Dumnezeu, este necesar să urmărim puritatea atât în fapte, cât și în gândire. Cum scria David: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” (Psalmii 51:6). Pentru a ne forma un caracter asemenea lui Hristos, va trebui să depunem eforturi, prin Duhul Sfânt, să ne redirecționăm gândurile înainte ca ele să ne ducă pe cărări interzise. „Imaginația nu v-a fost dată ca să o lăsați să cutreiere după cum vrea, fără să faceți niciun efort de a o înfrâna sau disciplina” (Mărturii, vol. 5, p. 310).

Dacă nu dăm curs gândurilor rele, nu înseamnă că ele sunt trecute cu vederea de Dumnezeu. Isus ne-a învățat că „oricine se mânie pe fratele său” (Matei 5:22) va cădea sub pedeapsă. Și că „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească” (Matei 5:28) a comis adulter cu ea în inima lui. Gândurile păcătoase de acest fel ne vor distruge, în cele din urmă. De aceea, Isus a făcut următoarea declarație, aparent exagerată: „Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29).

Cuvintele Sale nu trebuie luate la propriu, ci în sensul că este necesar să ne dăm toate silințele pentru a ne păzi de tendințele păcătoase. Dacă fluturașii cu reclamă îți stârnesc pofta păcătoasă, atunci aruncă-i! Dacă rețelele de socializare te determină să fii gelos sau invidios pe alții, atunci șterge-ți contul! Dacă televizorul sau internetul te fac să cochetezi cu conținuturi imorale, reziliază-ți contractul! Dar nu uita că înfometarea naturii păcătoase reprezintă numai o jumătate din lupta pe care suntem chemați să o purtăm. Cealaltă jumătate constă din hrănirea naturii spirituale prin comuniunea zilnică cu Dumnezeu, în scopul obținerii victoriei asupra gândurilor păcătoase. Privind, suntem schimbați. Din acest motiv ne dă apostolul Pavel următoarele îndemnuri: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). „Cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8:5).

Aplicație

Pe parcursul momentelor devoționale din această săptămână, fii onest cu Dumnezeu. Roagă-L la fel ca psalmistul: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” (Psalmii 139:23,24). Renunță la tot ce îți frânează relația cu El. „A ne preda pe noi înșine lui Dumnezeu presupune, în mod necesar, să renunțăm la tot ceea ce ne-ar despărți de El” (Calea către Hristos, p. 44).

În timp ce te rogi și studiezi acceptă convingerile pe care ți le dă Duhul Sfânt. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători” (Iacov 1:22). Când citești o făgăduință despre iertarea lui Dumnezeu, acceptă iertarea Sa și iartă-i la rândul tău pe alții. Când citești despre bunătatea și compasiunea Sa, schimbă-ți cu smerenie atitudinea și faptele. Când citești că lăcomia înseamnă idolatrie, scapă de orice idol spre care ți-ai canalizat afecțiunea. În acest timp petrecut zilnic cu Dumnezeu, Duhul Sfânt îți va indica diverse căi de a reflecta mai bine viața și caracterul lui Isus. Mergi în direcția indicată de El!

Dar nu uita că activitatea de formare a caracterului, denumită și sfințire, „nu este lucrarea unei clipe, a unei ore sau a unei zile, ci a unei vieți întregi” (Faptele apostolilor, p. 560). Nu te descuraja, dacă îți descoperi mereu imperfecțiuni de caracter. Acesta este semnul că Duhul Sfânt lucrează în viața ta. „Cu cât te vei apropia mai mult de Isus, cu atât ți se va părea că ești mai păcătos. (…) Aceasta este dovada faptului că amăgirile lui Satana și-au pierdut puterea și că influența dătătoare de viață a Duhului lui Dumnezeu îți trezește conștiința” (Calea către Hristos, p. 64).

A-L cunoaște pe Isus și a ne asemăna cu El în caracter reprezintă obiectivul uceniciei și, în același timp, obiectivul pregătirii noastre pentru cer; și singura cale de a deveni asemenea lui Isus este aceea de a petrece timp cu El. Când privim slava Domnului, suntem schimbați „din slavă în slavă” – urcăm de la o treaptă a asemănării cu El în caracter la cealaltă. Într-o zi vom reflecta caracterul Său în mod deplin. „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3:2). Ce promisiune frumoasă!