Rugăciunea în taină

Deși în creștinismul contemporan rugăciunea a devenit foarte populară, majoritatea creștinilor nu se roagă chiar atât de mult. Știm că ni se cere să ne rugăm, dar rareori împlinim această cerință. Nu că nu ne rugăm înainte de masă, la biserică sau sporadic pe parcursul zilei. Însă multora arta rugăciunii în taină ne scapă. Nu știm cum să ne rugăm și, dacă ne rugăm, ne întrebăm dacă aceasta ne aduce vreun folos real. Vestea bună este că nu suntem singuri. Și ucenicii aveau aceste probleme. În Luca 11 citim că ei I-au cerut lui Isus să-i învețe să se roage. Cartea Parabolele Domnului Hristos ne oferă o descriere memorabilă a acestei scene: „Ucenicii erau foarte impresionați de rugăciunile Sale, precum și de obiceiul Său de a intra în comuniune cu Dumnezeu. Într-o zi, după ce fuseseră puțină vreme departe de Domnul lor, când s-au întors, L-au găsit absorbit în rugăciune. Părând că nu observă prezența lor, El a continuat să Se roage cu voce tare. Inima ucenicilor a fost profund mișcată. Când a încetat să Se roage, ei au exclamat: «Doamne, învață-ne să ne rugăm!»” (p. 140).

Rugăciunea-model

Ca răspuns la cererea ucenicilor, Isus ne-a dat o rugăciune-model (vezi Luca 11:2-4), numită și Rugăciunea Domnească – pe cât de simplă, pe atât de frumoasă. Și dacă, de-a lungul istoriei, creștinii au repetat-o pe de rost, nu ne-a fost dată doar ca să o învățăm și să o recităm ca pe o poezie. Ea ne arată care sunt elementele esențiale ale rugăciunii personale:

Tatăl nostru care ești în ceruri! Suntem invitați să ne adresăm lui Dumnezeu cu un titlu care exprimă dragostea și afecțiunea Sa pentru noi.

Sfințească-se Numele Tău. Apropie-te de Dumnezeu cu reverență.

Vie Împărăția Ta. Fii pregătit să-ți iei rămas-bun de la această lume.

Facă-se voia Ta. Ia decizia de a asculta de voia lui Dumnezeu.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Exprimă-ți mulțumirea și recunoaște-ți dependența totală de Dumnezeu.

Ne iartă nouă păcatele noastre. Mărturisește-ți concret păcatele și manifestă-ți credința în jertfa adusă de Hristos pentru iertarea ta.

Precum și noi iertăm. Renunță la ranchiună, gelozie, ură și mândrie.

Nu ne duce în ispită. Admite că ești slab și caută puritatea sufletească, evitând ispita.

Izbăvește-ne de cel rău. Cere biruința asupra păcatului.

Dacă socotim că Rugăciunea Domnească conține cuvintele exacte pe care trebuie să le spunem în rugăciune, pierdem din vedere faptul că relația cu Dumnezeu se bazează pe comunicarea deschisă. „Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten” (Calea către Hristos, p. 93).

 Lecții practice despre rugăciunea în taină

Pe lângă Rugăciunea Domnească, Isus a dat multe lecții practice despre rugăciune prin învățătură și prin exemplu:

Roagă-te într-un loc retras în fiecare dimineață. Isus a susținut nu doar teoretic, ci și practic importanța timpului petrecut singuri cu Dumnezeu: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Este bine să te rogi înainte de începutul zilei, într-un loc în care poți fi singur și unde nu-ți distrage nimic atenția. Ar trebui să facem lucrul acesta în fiecare zi. „A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu” (Rugăciunea, p. 13).

Dacă poți, îngenunchează în timpul rugăciunii în taină. „El (Hristos) a îngenuncheat și a început să Se roage” (Luca 22:41). Rugăciunea pe genunchi te va determina să fii mai smerit înaintea lui Dumnezeu.

Roagă-te cu voce tare. Ucenicii „L-au găsit (pe Hristos) absorbit în rugăciune. Părând că nu observă prezența lor, El a continuat să Se roage cu voce tare” (Parabolele Domnului Hristos, p. 140). Rugăciunea cu voce tare sau chiar în șoaptă ne întărește credința și ne împiedică să ne gândim la alte lucruri.

Roagă-te fierbinte. Hristos „a ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte” (Luca 22:44). Nu putem conta pe ideea că rugăciunile sporadice sau mecanice vor primi răspuns. Ellen White ne dă următoarele îndemnuri: „Rugăciunile noastre apatice, rostite cu o jumătate de inimă, nu ne vor aduce rezultate din ceruri. Oh, trebuie să stăruim în rugăciune! (…) Fiți serioși în privința aceasta” (Rugăciunea, p. 75). Avem asigurarea că „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).

Roagă-te insistent. „Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide” (Matei 7:7). Într-un comentariu asupra acestui verset, Ellen G. White scrie: „Dumnezeu nu spune: Cereți o singură dată și veți primi. (...) Stăruiți în rugăciune fără șovăire” (Rugăciunea p. 71). Insistența în rugăciune nu-L înduplecă pe Dumnezeu și nici nu-L convinge să facă un anumit lucru, ci pregătește inima noastră pentru răspuns. Rugăciunea fierbinte și insistentă îți schimbă inima.

Roagă-te cu credință. Când ne rugăm, să credem că Dumnezeu ne aude și că va răspunde după înțelepciunea Sa. „De aceea vă spun că, orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea” (Marcu 11:24). Prin credință, putem aduce înaintea lui Dumnezeu promisiunile din Cuvântul Său. „Fiecare promisiune din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 133).

Roagă-te pentru puritate sufletească. „Cereți curăția inimii, în rugăciune stăruitoare și fierbinte” (Rugăciunea, p. 13). Poate că prin puterea voinței vom reuși să ne schimbăm comportamentul, însă numai comuniunea cu Dumnezeu ne poate curăți gândurile și motivațiile inimii.

Roagă-te pentru Duhul Sfânt. Roagă-te ca Domnul să te convertească din nou în fiecare zi. Cere în mod special Duhul Sfânt. „Noi trebuie să ne rugăm ca niciodată mai înainte pentru ca Duhul Sfânt să fie revărsat mai abundent asupra noastră” (Slujitorii Evangheliei, p. 288). Poți cere împlinirea promisiunii făcute de Isus: „Dacă voi… știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer” (Luca 11:13). Duhul Sfânt, pe lângă faptul că ne dă putere pentru ziua care ne stă înainte, ne pune pe inimă lucrurile pentru care avem nevoie să ne rugăm. „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26).

Roagă-te pentru alții. „Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:32). Ar trebui să ne rugăm pentru sănătatea și pentru mântuirea membrilor familiei, prietenilor, membrilor și conducătorilor bisericii și altor oameni cărora le împărtășim Cuvântul lui Dumnezeu. Observă cu câtă siguranță le scrie Pavel credincioșilor din Roma: „Dumnezeu… îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (Romani 1:9).

Ia-ți timp pentru rugăciune. „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat. (…) Și Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Este necesar să dedicăm rugăciunii mult timp, pentru a cunoaște puterea ei care ne schimbă viața. Rugăciunile scurte nu ne vor ajuta în acest sens. „Un lucrător nu poate avea succes când se roagă în grabă şi aleargă să se îngrijească de ceva care se teme că ar putea fi uitat sau neglijat” (Mărturii, vol. 7, p. 243). Dacă ne luăm mai mult timp pentru rugăciune, vom depăși faza repetării acelorași cuvinte și ne vom vărsa cu mai multă ardoare sufletul înaintea lui Dumnezeu.

Împlinește-ți rugăciunile. Suntem chemați nu numai să ne rugăm, ci și să dovedim prin viața noastră că ne așteptăm să primim răspuns de la Dumnezeu. „Împlinește-ți rugăciunile înălțate și vei descoperi că, astfel, cooperezi cu Hristos” (The Signs of the Times, 6 noiembrie 1901). Isus Și-a petrecut timpul între munte și mulțimile de oameni; între rugăciune și slujirea pentru alții. „Cel care doar se roagă, nefăcând nimic altceva, în curând va înceta și să se roage sau rugăciunile lui vor deveni un simplu formalism. Când oamenii (…) încetează să lucreze cu zel pentru Domnul (…), ajung să nu mai aibă pentru ce să se roage și pierd simțământul nevoii de rugăciune” (Calea către Hristos, p. 101).

Roagă-te chiar și atunci când nu ai dispoziția necesară. Isus le-a arătat ucenicilor „că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase” (Luca 18:1). Este o greșeală fatală să ne rugăm fără regularitate; să ne rugăm numai când ne simțim aproape de Dumnezeu sau când avem o nevoie specială. Dimpotrivă, „când simțim că nu ne putem ruga, pentru că am păcătuit, tocmai atunci este momentul să ne rugăm” (Rugăciunea, p. 299). Viața de rugăciune consecventă nu apare de la sine. Ea are nevoie de credință, de timp și de dedicare. Dacă abandonăm și nu suntem consecvenți, îi deschidem poarta vrăjmașului. „Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea” (Calea către Hristos, p. 94). Nu ne putem permite să neglijăm rugăciunea în taină, în fața unui asemenea pericol.

Aplicație

Capitolele 2 și 3 din acest manual te-au încurajat să petreci în fiecare zi 30 de minute de timp devoțional împreună cu Dumnezeu. Ia-ți chiar acum angajamentul să petreci cel puțin 15 minute din acest timp în rugăciune personală, aplicând ideile prezentate în acest capitol. De asemenea, alcătuiește o listă de rugăciune care să conțină numele persoanelor pe care vrei să le amintești în rugăciune în fiecare zi și păstrează-o la îndemână în Biblie. Comuniunea cu Dumnezeu este o necesitate și un privilegiu. Ea presupune efort și disciplină, dar este însoțită de o prețioasă promisiune: „Cel ce locuiește la adăpostul Celui Preaînalt se odihnește la umbra Celui Atotputernic” (Psalmii 91:1, NTR).