A mers tâlharul de pe cruce în paradis în ziua în care a murit?

Wilson Paroschi

profesor de Noul Testament,Brazil Adventist University

Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:43, NASB)

Promisiunea pe care i-a făcut-o Isus tâlharului de pe cruce în Luca 23:43 a fost folosită în mod tradiţional ca dovadă pentru nemurirea sufletului, considerându-se că spiritul sau sufletul morţilor are o existenţă conştientă în ceruri, înainte de înviere. În conformitate cu acest punct de vedere, care este împărtăşit de majoritatea creştinilor, când criminalul penitent I-a cerut lui Isus să-Şi amintească de el în Împărăţia Sa, acesta a fost asigurat că va fi în paradis chiar în ziua aceea.

Punctuaţia textului – Problema depinde de modul în care se stabileşte punctuaţia în afirmaţia lui Isus. Dacă virgula este plasată înaintea cuvântului „astăzi”, aşa cum întâlnim în majoritatea traducerilor, pasajul arată astfel: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” Dacă virgula este plasată după cuvântul „astăzi”, atunci Isus a afirmat simplu: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.” De fapt, ce a dorit Isus să spună?

În primele secole ale creştinismului, manuscrisele Noului Testament erau scrise fără spaţii între cuvinte sau propoziţii, iar punctuaţia, care să arate cum ar fi trebuit citit textul, era foarte puţin sau chiar deloc folosită. Virgula, de exemplu, a fost introdusă abia în secolul al IX-lea. Ca atare, punerea virgulei sau a altui semn de punctuaţie în manuscrisele greceşti arată doar înţelegerea semnificaţiei pasajului la vremea respectivei transcrieri. Astfel, când a fost introdusă punctuaţia în Luca 23:43, virgula a fost aşezată înaintea cuvântului „astăzi” nu din motive gramaticale, ci din convingeri teologice, în vremea aceea fiind prevalentă convingerea că cei credincioşi vor primi răsplata finală la moarte.

Traducere alternativă (cu virgula după „astăzi”) – Există însă dovezi clare că această interpretare nu reprezenta singurul mod în care era înţeles pasajul în primele secole creştine. Traducerile antice, citatele din scriitorii bisericeşti şi chiar semnele specifice ale manuscriselor greceşti stau mărturie că lecţiunea alternativă avea mulţi susţinători în creştinismul timpuriu (vezi caseta). Şi, contrar argumentului frecvent folosit, plasarea virgulei după „astăzi” nu-i atribuie cuvântului „astăzi” un caracter superfluu. S-a argumentat în mod corect că folosirea cuvântului „astăzi” pentru a introduce sau a încheia o afirmaţie reprezintă doar o expresie idiomatică semitică, folosită pentru a sublinia semnificaţia şi solemnitatea declaraţiei ce fusese făcută sau urma să fie făcută.

Expresia aceasta este destul de obişnuită în Scriptură. Doar în Deuteronomul întâlnim peste 40 de astfel de expresii, cum ar fi, „te învăţ astăzi”, „aşez în faţa ta astăzi”, „îţi dau astăzi”, „îţi poruncesc astăzi”, „mărturisesc împotriva ta astăzi” şi „îţi declar astăzi” (4:18; 6:6; 7:11; 8:19; 11:26,32; 30:18,19; 32:46; cf.; Faptele apostolilor 20:26; 26:2). Această ex­presie şi alte semitisme biblice îi erau familiare lui Luca prin intermediul Septuagintei, traducerea greacă a Vechiului Testament folosită de primii creştini.

Dovezile biblice – Pentru a stabili însemnătatea afirmaţiei lui Isus de pe cruce, este important să privim la întreaga învăţătură biblică privitoare la timpul când cei mântuiţi vor primi răsplata în rai. Fără îndoială că, prin „rai”, Isus S-a referit la ceruri (2 Corinteni 12:2-4) sau locuinţa veşnică din Noul Ierusalim a celor răscumpăraţi, în care se află pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:7; 22:1-5). În alt pasaj, Isus se referă la numeroasele locuri din casa lui Dumnezeu şi la timpul când El va veni iarăşi pentru a-i lua pe ai Săi cu Sine (Ioan 14:1-3). În timpul acela, El îi va invita pe urmaşii Săi să moştenească Împărăţia pregătită pentru ei de la întemeierea lumii (Matei 25:31-34). Evenimentul acesta va fi un moment glorios al reunirii, când va avea loc celebrarea finală şi completă a eliberării de păcat (Luca 22:14-18).

Acordarea nemuririi – Pavel afirmă că cei credincioşi care mor vor ieşi din morminte la a doua venire a lui Isus (1 Corinteni 15:20-23) şi în acel moment li se va oferi darul nemuririi (vers. 51-55). Drepţii înviaţi şi cei care sunt în viaţă vor fi luaţi împreună pentru a-L întâlni pe Isus în văzduh şi vor fi cu El pentru totdeauna (1 Tesaloniceni 4:17). Este important de observat că, în teologia lui Pavel, învierea lui Isus, şi nu moartea Sa, este cea care le oferă celor drepţi speranţa pentru viaţa după moarte (1 Corinteni 15:16-19; Romani 10:9). Ar fi fost cel puţin ciudat, prin urmare, ca Isus să îi promită tâlharului că vor fi împreună în paradis chiar în ziua aceea. Mai mult, Biblia afirmă foarte clar că, în ziua în care a murit, Hristos a mers în mormânt (Luca 23:50-54; Faptele apostolilor 2:31,32; 13:29-31). A afirma că numai trupul lui Isus a mers în mormânt, în timp ce duhul Său s-a suit la ceruri, trădează ignoranţă faţă de spusele lui Isus către Maria în dimineaţa învierii, când i-a cerut să nu-L atingă, deoarece nu Se suise încă la Tatăl (Ioan 20:17).

Sensul pasajului – Nu este potrivit deci să tragem concluzia că Isus a promis că atât El, cât şi tâlharul pocăit vor fi împreună în paradis în ziua în care vor muri. Dacă virgula este plasată înaintea cuvântului „astăzi”, devine practic imposibil să reconciliem acest pasaj cu alte afirmaţii ale Bibliei, inclusiv ale lui Isus, cu privire la momentul în care credincioşii morţi îşi vor primi răsplata finală. Plasând virgula după cuvântul „astăzi”, obţinem o expresie idiomatică semitică ce accentuează importanţa promisiunii pe care i-o face Isus tâlharului.

În ultimă instanţă, există o amplă serie de dovezi istorice care demonstrează că modul acesta de a înţelegere pasajul nu este nici nou, nici nelegitim. O mare parte dintre primii creştini au acceptat lecţiunea: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai”, chiar şi după ce credinţa în nemurirea sufletului a devenit predominantă în creştinism.

Tâlharul L-a rugat pe Isus să-Şi amintească de el în Împărăţia Sa. În afară de dorinţa de a se preda lui Isus în ultimul moment al vieţii, nu există nimic special în cererea tâlharului. Nimeni nu ar trebui să considere că el înţelesese pe deplin învăţăturile lui Isus cu privire la subiectul acesta. Dar, indiferent cât de sumare erau ideile lui mesianice, Isus nu i-a promis o părtăşie imediată şi conştientă în ceruri imediat după moarte. Prin folosirea cuvântului „astăzi” după expresia „îţi spun”, Mântuitorul a făcut o promisiune solemnă, aducându-i mângâiere şi speranţă muribundului, fără a specifica însă timpul împlinirii promisiunii.

Formularea „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai” se găseşte în manuscrisul curetonian, una dintre cele mai timpurii traduceri ale Noului Testament, în siriană, datând din secolul al II-lea. Se mai găseşte şi la scriitorii bisericeşti, cum ar fi Efrem Sirul, din secolul al IV-lea, Casian şi Hesychius, din secolul al V-lea. Formularea aceasta se găseşte, de asemenea, în două lucrări apocrife independente, probabil din secolul al IV-lea: Faptele lui Pilat şi Coborârea lui Hristos în iad.

Plasarea virgulei după cuvântul „astăzi” reprezintă un idiom semitic ce subliniază semnificaţia şi solemnitatea declaraţiei respective.