Ce a vrut Isus să spună prin expresia „neamul acesta”?

Richard M. Davidson

profesor de Vechiul Testament,Andrews University

Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.(Matei 24:34)

Textul din Evanghelia după Matei 24:34 a fost considerat unul dintre cele mai dificile versete din Noul Testament. Cunoscutul autor creştin C. S. Lewis l-a numit „cel mai stânjenitor verset din Biblie”1. Acest verset a fost citat în mod frecvent de către evrei, musulmani şi agnostici, ca unul dintre argumentele principale împotriva lui Hristos, a creştinismului şi a Noului Testament. Dacă Isus a prezis că Se va întoarce în timpul generaţiei Sale, aşa cum au interpretat mulţi textul din Matei 24:34, atunci profeţia Sa a dat greş în mod evident, iar veridicitatea afirmaţiilor privind mesianitatea Sa, creştinismul în general şi Scripturile Noului Testament sunt aşezate sub semnul întrebării. A prezis oare Isus în mod greşit că a doua Sa venire va avea loc în primul secol al erei creştine?

Numeroşi adventişti din secolul al XIX-lea au înţeles acest verset în contextul semnelor celei de-a doua veniri a lui Hristos, prezentate în versetele 27 la 51. Ca atare, ei l-au interpretat ca o promisiune că Hristos va reveni în mod sigur în timpul vieţii celor ce au fost martori ai semnelor cosmice care au avut o mare influenţă în cadrul celei de-a Doua Mari Redeşteptări, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Trecerea timpului şi încetarea din viaţă a martorilor oculari ai acestor semne cosmice au provocat dezamăgire printre mulţi dintre cei dintâi membri ai mişcării adventiste de ziua a şaptea. Se pune întrebarea: a rămas profeţia din Matei 24:34 neîmplinită?

 Semnificaţia expresiei „aceste lucruri” – Cheia pentru înţelegerea semnificaţiei versetului 34 din Matei 24 şi a întregului capitol se află în structurile verbale folosite în contextul istoric al versetelor 1-3. În versetul 1, ucenicii I-au arătat lui Isus clădirile splendide ale templului din Ierusalim, iar în versetul al doilea, Isus le-a răspuns: „Vedeţi voi toate aceste lucruri [tauta]? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” Gr. tauta, folosit în acest verset şi tradus prin expresia „aceste lucruri”, se referă în mod evident la templul din Ierusalim, în contextul iminentei sale distrugeri. Apoi, în versetul al treilea, pe când Isus se afla pe Muntele Măslinilor, privind de sus templul, ucenicii au venit la El într-o întâlnire privată şi L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri [tauta]? Şi care va fi semnul venirii [parousia] Tale şi al sfârşitului [synteleia] veacului acestuia?”

Observaţi că ucenicii pun două întrebări de bază: (1) cu privire la tauta „aceste lucruri”, care, după cum reiese din contextul versetului anterior, se referă în mod clar la distrugerea templului din Ierusalim şi (2) cu privire la semnul parusiei şi al sfârşitului (synteleia) veacului. Oriunde altundeva în Evanghelia după Matei, aceşti termeni se referă întotdeauna la cea de-a doua venire a lui Hristos2. Ucenicii, având o înţelegere limitată cu privire la misiunea mesianică a lui Isus, probabil că nu au făcut, în mintea lor, distincţie între aceste două evenimente, însă este limpede că Isus marchează cu atenţie distincţia în discursul Său de pe Muntele Măslinilor, fapt ce reiese chiar din terminologia folosită de El şi de ucenicii Săi. De la un capăt la celălalt al capitolului 24 din Matei, termenul tauta „aceste lucruri” se referă întotdeauna la evenimentele corelate cu distrugerea Ierusalimului, iar termenii parousia „venire” şi synteleia „sfârşit” se referă la evenimentele corelate cu a doua venire a lui Hristos3.

 „Aceste lucruri”, o aluzie la generaţia lui Hristos – În lumina acestui model, urmărit de-a lungul întregului capitol, suntem pregătiţi să privim mai îndeaproape versetul 34: „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste [tauta] lucruri.” La ce se referă expresia „aceste lucruri”? În armonie cu folosirea sa în restul capitolului, expresia se referă la evenimentele care au condus la distrugerea Ierusalimului, incluzând acest eveniment, dar nu şi la a doua venire a lui Hristos.

O confirmare în plus că versetul 34 se referă la generaţia din primul secol al erei creştine, şi nu la generaţia din timpul sfârşitului lumii, vine din analiza întregii expresii „neamul acesta” (he genea haute). Trecerea în revistă a utilizării acestei expresii de-a lungul Evangheliei după Matei arată că, în mod invariabil, expresia indică generaţia contemporană cu Isus (a se vedea Matei 11:16; 12:41,42,45; 23:36).

În cele din urmă, dacă cineva priveşte Matei 24:34 în contextul mai larg al vaiurilor rostite de Isus împotriva cărturarilor şi a fariseilor, în capitolul precedent descoperă o paralelă apropiată a modului în care este formulată predicţia lui Isus. În capitolul 23 din Matei, contextul este în mod clar acela al condamnării liderilor iudei pentru respingerea lui Isus, fiind rostită o condamnare asupra poporului israelit ca entitate socio-politică: „Iată că vi se lasă casa pustie” (versetul 38). Într-un verset anterior este paralela cu pasajul nostru: „Adevărat vă spun că toate acestea [tauta] vor veni peste neamul acesta [epi ten genean tauten]” (versetul 36).

 „Neamul acesta” şi distrugerea Ierusalimului – Dacă expresia „neamul acesta” este înţeleasă ca referindu-se la generaţia contemporană lui Isus, şi anume aceia cărora El le-a vorbit în anul 31 d.Hr., şi dacă se presupune că durata de viaţă a unei generaţii era – conform gândirii specifice din epoca biblică – de aproximativ patruzeci de ani4, atunci distrugerea Ierusalimului (anul 70 d.Hr.) a avut loc chiar în perioada în care se marca finalul generaţiei lui Isus (anul 31 d.Hr. + 40 de ani = cca anul 70 d.Hr.).

În concluzie, Matei 24:34 afirmă că „neamul acesta”, adică generaţia contemporană cu Isus, nu va înceta din viaţă până când toate „aceste lucruri”, adică evenimentele care au inclus distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. şi care au dus la ea, nu se vor fi împlinit. Şi, din moment ce versetul 34 nu se referă la a doua venire a lui Hristos, profeţia nu a rămas neîmplinită, ci s-a împlinit la timp, în primul secol al erei creştine.

Referinţe

1 C. S. Lewis, „The World’s Last Night”, în The Essential C. S. Lewis, ediţie de Lyle W. Dorsett, New York, Touchstone, Simon and Schuster, 1996, p. 385.

2 Gr. parousia „venire” apare în Matei doar în capitolul 24 (versetele 3, 27, 37, 39), de fiecare dată referindu-se în mod evident la cea de-a doua venire a lui Hristos, în slavă. În ceea ce priveşte folosirea constantă a termenului synteleia „sfârşit”, în Matei, cu referire la „sfârşitul veacului” (a doua venire a lui Hristos), a se vedea Matei 13:39,40,49; 28:20.

3 Pentru o analiză detaliată a acestei utilizări constante a terminologiei din Matei 24, vezi Richard M. Davidson, „«This Generation Shall Not Pass» (Matthew 24:34): Failled or Fullfield Prophecy?”, în Ron du Preez şi Jiří Moskala (ed.), The Cosmic Battle for Planet Earth: Essays in Honor of Norman R. Gulley, Berrien Springs, Michigan, Old Testament Department, Seventh-day Adventist Theological Seminary, Andrews University, 2003, p. 307-319.

4 De remarcat, în special, generaţia din pustie din timpul Exodului, care a încetat din viaţă în 40 de ani (Numeri 14:29-34; 32:11, 12; Deuteronomul 1:34, 35). Este probabil ca Isus să fi împrumutat expresia „acest neam viclean” (Matei 12:45) din Deuteronomul 1:35, în care expresia desemnează generaţia care a murit în cei patruzeci de ani, iar forma prescurtată a expresiei – „neamul acesta” – este, probabil, o revenire la modul în care a fost folosită în Vechiul Testament.

În Matei 24, „aceste lucruri” se referă în mod constant la evenimentele corelate cu distrugerea Ierusalimului.

Semne împlinite înainte de distrugerea Ierusalimului, în anul 70 d.Hr.:

(a) Falşi mesia – Menahem, Teuda şi alţii au convins mii de persoane cu pretenţiile lor mesianice (Josephus Flavius, De bello judaico, 2.17.8, 9; Antiquitates judaicae, 20.5.1.17.10.6, 7).

(b) Războaie – În perioada aceea, Israelul era răvăşit de războaie şi de veşti de războaie datorate, parţial, acţiunilor fanatice ale zeloţilor (Josephus Flavius, De bello judaico, 2.17).

(c) Catastrofe naturale – O foamete din timpul domniei lui Claudius (49 d.Hr.) este menţionată în Faptele apostolilor 11:28; o epidemie în Roma, în 65 d.Hr. (Tacitus, Annales, 16.13); cutremure (Faptele apostolilor 16:26; Josephus Flavius, De bello judaico, 4.286, 287).

(d) Persecuţii – În perioada aceea, creştinii au fost persecutaţi în mod repetat, începând cu lapidarea lui Ştefan şi terminând cu persecuţia teribilă din vremea lui Nero (cf. Faptele apostolilor 12, 14 etc.).