A dat Hristos bisericii Sale puterea de a ierta păcatele?

Ranko Stefanovic

profesor de Noul Testament, Andrews University

Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri. (Matei 16:19)

Pasajul biblic din Matei 16:19 face parte din cuvintele pe care i le-a spus Isus lui Petru cu ocazia mărturisirii sale din Caesarea Philippi. Răspunzând la întrebarea: „Dar voi cine ziceţi că sunt?”, Petru a vorbit în numele ucenicilor spunând: „Tu eşti Hristosul” (Matei 16:15,16). La această mărturisire, Isus a răspuns: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:17,18). După acest pasaj, urmează textul pe care îl analizăm aici.

Piatra pe care este zidită biserica este Hristos – Acest pasaj a fost subiectul multor dezbateri între creştini, mai ales de la Reforma protestantă încoace. Cuvintele spuse lui Petru au fost folosite de romano-catolici pentru a susţine ideea că papii sunt urmaşii lui Petru, pe care Isus l-a numit conducător al bisericii creştine. Oricum, nu există niciun element în acest text, şi nici în altă parte a Noului Testament, care să sugereze că Petru ar fi stânca pe care este construită biserica. Pentru a birui în fața porților Locuinţei morţilor, biserica are nevoie să fie construită pe o bază mult mai solidă decât o fiinţă umană, fie ea chiar apostolul Petru (vezi Matei 16:21-23). Temelia bisericii este Hristos Însuşi (1 Corinteni 3:11; Efeseni 2:20; 1 Petru 2:4).

Puterea de „a lega” şi de „a dezlega” aparţine bisericii – În Matei 16:19, Isus i Se adresează lui Petru, dar ceea ce îi spune lui Petru în capitolul 16 spune şi bisericii în Matei 18:18. Puterea de „a lega” şi de „a dezlega” a fost dată bisericii, nu unui anumit om din cadrul ei.

Contextul din Matei 18 sugerează că autoritatea de „a lega” şi de „a dezlega” se referă la responsabilitatea bisericii de a administra disciplina asupra membrilor săi. Oricum, în Matei 16:19 şi 18:18 nu i se oferă bisericii autoritate nelimitată în ceea ce priveşte disciplina şi iertarea. Traducerea corectă a textului din Matei 16:19 ar fi: „Orice veţi lega pe pământ va fi fost legat şi în ceruri, orice veţi dezlega pe pământ va fi fost dezlegat şi în ceruri” (NASB). Textul nu sugerează că biserica a fost înzestrată cu putere absolută de a ierta sau de a condamna păcatele membrilor ei. Ceea ce a subliniat Isus în acest text este faptul că deciziile bisericii trebuie să reflecte deciziile luate deja în ceruri (şi nu invers). Iertarea păcatelor este o prerogativă exclusivă a lui Dumnezeu, posibilă prin moartea pe cruce a lui Isus Hristos. Dispoziţia lui Dumnezeu de a ierta ar trebui să fie standardul pentru cei numiți să exercite autoritatea de a-i disciplina pe membrii bisericii.

Textul acesta aşază o mare răspundere asupra bisericii. În administrarea disciplinei membrilor, conducătorii bisericii nu trebuie să fie conduşi de preferinţe şi de prejudecăţi. Dacă membrii care păcătuiesc se pocăiesc, biserica trebuie să fie gata să-i ierte după modelul Tatălui din ceruri. Dar, dacă fratele şi sora care greşesc refuză cu încăpăţânare să se pocăiască, biserica trebuie să le aplice disciplina bisericească, într-o ultimă încercare salvatoare de a-i face să se pocăiască. Este interesant că aici nu sunt folosite cuvintele „a retrage calitatea de membru” sau „a exclude, a excomunica, a da afară” (gr. ekballo, vezi Ioan 9:34,35; 3 Ioan 10). Isus a spus bisericii să se raporteze la membrii nepocăiţi ca la „un vameş şi un păcătos”. Cu alte cuvinte, biserica ar trebui să-i considere ca şi când ar fi oameni din lume şi să depună orice efort pentru a-i aduce înapoi la pocăinţă. Să ne aducem aminte că, în evanghelii, vameşii şi păcătoşii au fost „ţintele” iubirii arzătoare a lui Isus, care a făcut eforturi mari pentru a-i salva (Luca 15:1,2).

Iertarea oferită de preot nu este biblică – Este nevoie să facem câteva comentarii cu privire la declaraţia lui Isus din Ioan 20:23: „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ținute.” Încă o dată Isus arată că acţiunile bisericii trebuie să reflecte hotărârile luate în cer. Aceste cuvinte au fost preluate de unii creştini pentru a justifica practica mărturisirii păcatelor şi a iertării acordate de preot, dar în acest text nu există nimic care să sugereze o asemenea acțiune.

Iertarea la care Se referă Isus aici trebuie să fie definită în context. După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor şi le-a spus: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20:21). Apoi, El le-a dat Duh Sfânt şi i-a trimis să ierte sau să nu ierte pă­catele: „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ținute” (Ioan 20:23). Luca se referă la acelaşi context şi la aceleaşi cuvinte: „Să se propovăduiască tuturor neamurilor pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Luca 24:47). O asemenea declaraţie adaugă o înţelegere mai clară textului din Ioan 20:21-23. Acesta sugerează că Isus nu a dat putere bisericii Sale să ierte păcatele, ci să proclame lumii adevărul despre iertarea lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat la Cincizecime, când Petru a vestit Evanghelia iertării păcatelor (Faptele apostolilor 2:38). Biserica are responsabilitatea de a proclama iertarea celor care răspund la chemarea Evangheliei şi de a-i integra în frăţia celor credincioşi. Pe de altă parte, biserica este trimisă cu o solie de avertizare în vederea judecăţii pentru cei care resping chemarea la pocăinţă şi aleg să rămână în starea lor păcătoasă.

„Adevărata problemă pe care o au protestanţii cu învăţătura catolică despre Petru o reprezintă noţiunea de succesiune apostolică exclusivă, care descinde de la Petru ca prim epis­cop al Romei. O asemenea dogmă îi este cu totul necunoscută lui Matei, care nu ştia nimic despre Petru ca fiind primul papă sau despre primatul Romei asupra bisericii creştine. Matei nu ar fi susținut ideea infailibilităţii lui Petru și nici a autorităţii sale exclusive în cadrul bisericii, din moment ce Petru vorbeşte ca reprezentant al celorlalţi apostoli şi face câteodată greşeli (Matei 15:15; 16:16; 17:4,25; 18:21; 19:27; 26:33-35; vezi şi Faptele apostolilor 11:1-18; Galateni 2:11-14). În Matei 18:18, legarea şi dezlegarea este o funcţie a bisericii, nu a lui Petru.” (David L. Turner, Matthew, Baker Exegetical Commentary on the New Testament, Grand Rapids, Michigan, Baker Academic, 2008, p. 407)

Isus nu a împuternicit biserica să ierte păcatele, ci să vestească lumii mesajul iertării lui Dumnezeu.