Este Petru piatra pe care a zidit Isus biserica?

Tom Shepherd

profesor de Noul Testament, Andrews University

Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. (Matei 16:18)

Cel puţin cu începere din timpul papei Leon I (secolul al V-lea), acest text a fost folosit de romano-catolici pentru a susţine pretenţia că Hristos l-a făcut pe Petru capul bisericii, că Petru a fost primul episcop al Romei şi că papa, în calitate de succesor al său, este conducătorul desemnat în mod divin al bisericii creştine. Dacă Isus nu îi spune lui Petru că biserica creştină va fi zidită pe el, atunci ce anume îi spune?

Contextul istoric – Isus i-a făcut această afirmaţie lui Petru când El şi ucenicii Săi se aflau în regiunea Caesarea Philippi. Domnul i-a întrebat pe ucenici cine spuneau oamenii că este El. Ei au răspuns cu nume ca Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia sau unul dintre ceilalţi profeţi. Apoi Isus le-a pus întrebarea directă: „Dar voi cine ziceţi că sunt?” (16:15). Petru a răspuns cu afirmaţia clară: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu.” Isus l-a binecuvântat pe Petru pentru răspuns, adăugând că era o descoperire de la Tatăl Său care este în ceruri, după care a făcut afirmaţia din textul de mai sus.

Un joc de cuvinte – Pentru a înţelege acest text, este important să distingem în cadrul lui un joc de cuvinte care face aluzie la cuvintele rostite anterior. Mai întâi, să analizăm jocul de cuvinte. Numele „Petru” în greacă este petros. Numele Petre/Petru vine dintr-o transliteraţie aproape directă din greacă. Dar mai există un cuvânt grecesc în acest verset – petra, care înseamnă „piatră”1. Aşadar, jocul de cuvinte este următorul – „Tu eşti Petru (petros) şi pe această piatră (petra) voi zidi biserica Mea.” Dar ce este petra pe care Isus a zidit biserica?

Semnificaţia cuvântului petra – Petra este folosit de 15 ori în Noul Testament şi este instructiv să înţelegem felul în care Isus şi autorii Noului Testament au folosit termenul. Petra este folosit cu referire la o stâncă ce poate sluji ca o temelie suficient de sigură ca să protejeze de furtuni o casă construită pe ea (Matei 7:24,25; Luca 6:48). Este termenul folosit pentru despicarea stâncilor în timpul cutremurului de la moartea lui Isus (Matei 27:51), şi pentru mormântul de piatră unde Domnul a stat timp de 3 zile (Matei 27:60; Marcu 15:46). Se referă la pământul stâncos unde nu era suficient sol pentru ca sămânţa să crească (Luca 8:6,13) şi este termenul pentru piatra de poticnire de care s-a împiedicat Israelul, neprimindu-L pe Isus ca Mesia (Romani 9:33; 1 Petru 2:8). Este folosit referitor la stânca din care au băut israeliţii în pustie (1 Corinteni 10:4) şi la piatra din capul unghiului bisericii (1 Petru 2:7). Este termenul folosit în paralel cu „munţi”, referindu-se la locul în care se ascund cei răi în momentul celei de-a doua veniri a lui Hristos şi la ceea ce ei cer să cadă asupra lor pentru a-i ascunde de mânia Mielului (Apocalipsa 6:15,16).

Câteva caracteristici ale lui petra se conturează din această imagine de ansamblu a folosirii termenului în Noul Testament. Ca termen literal, petra se referă în general la pietre stabile sau destul de masive, care fie poartă o mare încărcătură de greutate, fie fac parte dintr-un munte (cum este cazul mormântului Domnului, al stâncilor despicate sau al munţilor şi stâncilor din Apocalipsa).

Totuşi, câteva dintre utilizările cuvântului petra sunt în mod clar simbolice, ceea ce înseamnă că termenul reprezintă și altceva. În parabola solului, Isus foloseşte diferite tipuri de sol pentru a simboliza diferite tipuri de oameni şi răspunsul acestora faţă de Evanghelie (Luca 8:4-8). Alte utilizări simbolice ale termenului includ casa zidită pe stâncă (Matei 7:24-27; Luca 6:47-49), piatra de poticnire, piatra din capul unghiului (Romani 9:33; 1 Petru 2:7,8) şi stânca spirituală din care a băut Israelul în deşert (1 Corinteni 10:4) – toate fiind trimiteri la Hristos, făcute de autorii Noului Testament.

Folosirea simbolică a cuvântului petra – Matei 16:18 este un caz în care Isus foloseşte petra în mod simbolic, deoarece este destul de clar că nu Se referă la vreo temelie uriaşă de piatră, pe care intenţionează să zidească o construcție concretă a bisericii. Întrebarea este la ce se referă simbolul? Aici, jocul de cuvinte şi aluzia la cuvintele anterioare ne ajută să interpretăm termenul. Petros şi petra sunt formele masculină şi, respectiv, feminină ale aceluiaşi termen. Deşi Isus, probabil, a spus aceste cuvinte în aramaică şi cuvântul ar fi acelaşi în ambele cazuri (kepha), Matei foloseşte distincţia în greacă pentru a explica fără echivoc ce a vrut Isus să spună. În răspunsul dat lui Petru, Isus spune: „Tu eşti Petru (petros) şi pe această piatră (petra) voi zidi biserica Mea.” Vrea El să spună că Petru este piatra pe care va fi zidită biserica? Această semnificaţie este improbabilă din două motive. Mai întâi, Petru a fost învins de Satana curând după mărturisirea sa, în versetul 16 (vezi Matei 16:23), şi mai târziu, când L-a tăgăduit pe Isus de trei ori la procesul Său (vezi Matei 26:69-75). Dacă Petru ar fi petra, atunci cuvintele lui Isus nu s-ar fi împlinit. A fost nevoie de reabilitarea sa de către Isus pentru ca Petru să reintre în lucrare (vezi Ioan 21). În al doilea rând, faptul că Petru nu este stânca este confirmat de alte trei utilizări simbolice ale termenului petra în Noul Testament, toate referindu-se la Hristos, aşa cum am observat mai sus. Merită subliniat că Petru însuşi, folosind simbolul unei stânci (petra), îl raportează la Isus, nu la sine (vezi 1 Petru 2:7,8). Este util să observăm şi că, în Vechiul Testament, termenul „stâncă” este folosit adesea ca metaforă pentru Dumnezeu (vezi caseta).

În concluzie – Dacă biserica creştină ar fi fost întemeiată pe unul dintre ucenici sau pe o simplă mărturisire omenească, am avea la temelia ei toate dificultăţile şi inconsecvențele eşecului, ale păcatului şi ale slăbiciunii omeneşti. Viziunea bisericii cu privire la destinul ei nu va ajunge mai departe decât poate imagina pătrunderea omenească. Totuşi lucrurile nu stau astfel. Biserica este întemeiată pe Isus Hristos. Harul şi iertarea exprimate la cruce sunt sursa existenţei sale. Siguranţa rămânerii ei cu Dumnezeu stă în Preoţia Supremă a lui Isus, iar viziunea destinului ei se găseşte în promisiunea revenirii Sale.

Referinţe

1 Vezi F. W. Danker, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, ediţia a III-a, Chicago, Illinois, University of Chicago Press, 2000, s.v. petra.

„Cuvântul Petru înseamnă o piatră, o piatră care se rostogoleşte. Petru nu a fost piatra pe care a fost întemeiată biserica. Porţile Locuinţei morţilor l-au biruit când L-a tăgăduit pe Domnul Său cu blesteme şi jurăminte. Biserica a fost zidită pe Unul pe care porţile Locuinţei morţilor nu L-au putut birui.” (DA 412)

Câteva texte din Vechiul Testament care folosesc cuvântul „stâncă” pentru Dumnezeu:

• „[Israelul] a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui.” (Deuteronomul 32:15)

• „Ai părăsit Stânca cea care te-a născut şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.” (Deuteronomul 32:18)

• ,,Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.” (2 Sa­muel 22:2)

• „Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii mele!” (2 Samuel 22:47)

• „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!” (Psalmii 18:2)

• „Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea.” (Psalmii 31:3)

• „De aceea zic lui Dumnezeu, stânca mea: «Pentru ce mă uiţi?»” (Psalmii 42:9)