Ce înseamnă „curăţirea sanctuarului” din Daniel 8:14?

Roy E. Gane

profesor de Vechiul Testament,Andrews University

El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” (Daniel 8:14)

În mod tradiţional, adventiştii de ziua a şaptea au folosit acest text pentru a susţine doctrina judecăţii de cercetare, sau a judecăţii care precedă adventul (revenirea lui Isus). O traducere literală a textului ar suna astfel: „El mi-a zis: «După 2 300 de seri-dimineţi, sanctuarul va fi îndreptăţit.»”

Conform textului din Leviticul 16, sanctuarul israelit din vechime era curăţit ceremonial în fiecare an de Ziua Ispăşirii, în sensul că acele păcate ale copiilor lui Dumnezeu care se acumulaseră de-a lungul anului erau îndepărtate printr-o ultimă fază a ispăşirii. Astfel, adventiştii au interpretat Daniel 8:14 ca împlinindu-se în vremea sfârşitului. Totuşi criticii acestei opinii au argumentat că verbul ebraic nitsdaq înseamnă „îndreptăţit” în mod legal, şi nu „curăţit”, adăugând că nicio formă a cuvântului nitsdaq nu apare în Leviticul 16. Astfel au ajuns la concluzia că refacerea, sau îndreptăţirea, sanctuarului din Daniel 8:14 nu reprezintă Ziua Ispăşirii din timpul sfârşitului.

Ziua Ispăşirii în Israel – Lăsând la o parte problema ridicată de verbul nitsdaq, o serie de factori contextuali indică o puternică legătură tematică între Leviticul 16 şi Daniel 7 şi 8. Ziua Ispăşirii era ziua anuală de judecată a Israelului. Cu această ocazie, Dumnezeu Îşi reafirma relaţia cu aceia care Îi erau credincioşi pentru ca, astfel, păcatele să le fie şterse din sanctuarul Său (Leviticul 16:29-31). Pe de altă parte, Dumnezeu îi condamna pe cei care nu Îi erau credincioşi (Leviticul 23:29,30). Cei credincioşi se bucurau de Ţara Făgăduită pe care Domnul le-o dăduse israeliţilor, pe când cei necredincioşi erau îndepărtaţi din mijlocul poporului Său (compară binecuvântările şi blestemele din Leviticul 26).

PARALELE ÎNTRE DANIEL 7 ŞI 8

CARE DEMONSTREAZĂ LEGĂTURA SEMNIFICATIVĂ DINTRE JUDECATA PREADVENTĂ ŞI „CURĂŢIREA SANCTUARULUI” DIN DANIEL 8:14

DANIEL 7

DANIEL 8

LEUL (BABILONUL)

(BABILONUL ESTE OMIS)

URSUL (MEDO-PERSIA)

BERBECUL (MEDO-PERSIA)

LEOPARDUL (GRECIA)

ŢAPUL (GRECIA)

FIARA A PATRA (ROMA PĂGÂNĂ)

CORNUL CEL MIC

(ROMA, PĂGÂNĂ ŞI PAPALĂ)

A FĂCUT RĂZBOI ÎMPOTRIVA LUI HRISTOS.A CĂLCAT ÎN PICIOARE SANCTUARUL.CONTINUĂ PÂNĂ LA „VREMEA SFÂRŞITULUI”.

CELE ZECE COARNE (10 ÎMPĂRĂŢII)

CORNUL CEL MIC (ROMA PAPALĂ)

URMĂTORUL MARE EVENIMENT?

ARE LOC JUDECATA

CORNULUI CELUI MIC ÎI ESTE LUATĂ STĂPÂNIREA

URMĂTORUL MARE EVENIMENT?

SANCTUARUL ESTE CURĂŢIT

CORNUL CEL MIC ESTE „ZDROBIT FĂRĂ AJUTORUL VREUNEI MÂINI OMENEŞTI”

ÎMPĂRĂŢIA LE VA FI DATĂ SFINŢILOR CELUI PREAÎNALT

CAPITOLELE 9-12 SUNT O CONTINUARE A INTERPRETĂRII PE CARE GABRIEL O ÎNCEPE ÎN CAPITOLUL 8 ŞI CARE CULMINEAZĂ CU ELIBERAREA FINALĂ A POPORULUI LUI DUMNEZEU.

(Frank Breaden, New Pictorial Aid for Bible Study, Warburton, Vic., Australia, Signs Publishing Company, 1987)

Ziua Ispăşirii din Daniel 7 şi 8 – Daniel 7 descrie o vreme a sfârşitului, o judecată anterioară revenirii lui Isus, care îi disculpă pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu (7:9-14,22) şi îi răsplăteşte cu stăpânirea promisă asupra lumii (7:27), dar care îi condamnă pe cei ce se răzvrătesc împotriva Lui, în mod special puterea asupritoare a „cornului celui mic” (7:26). În acelaşi timp, această judecată Îl disculpă pe Dumnezeu în faţa Universului în ce priveşte modul în care a rezolvat problema păcatului şi a păcătoşilor.

Daniel 8 merge în paralel cu Daniel 7 şi prezintă numeroase suprapuneri (vezi mai sus), prevestind o succesiune de împărăţii pământeşti care culminează cu un regim simbolizat de „cornul cel mic”. Este evident că cele două capitole descriu aceeaşi succesiune a istoriei din perspective diferite. În timp ce, în capitolul 7, răspunsul lui Dumnezeu la problema puterii cornului este judecata, în capitolul 8, soluţia este îndreptăţirea sanctuarului (vers. 14). Judecata din Daniel 7 şi curăţirea sanctuarului din Daniel 8, ocupând aceeaşi poziţie în relatările paralele, sunt echivalente din punct de vedere funcţional: se referă la acelaşi eveniment.

Ce fel de eveniment putea fi descris ca o judecată divină atât a celor credincioşi, cât şi a celor necredincioşi şi, în acelaşi timp, ca o îndreptăţire a sanctuarului? În Biblie există o singură posibilitate: Ziua Ispăşirii. Dar, în Daniel, acest eveniment apare cu mult după ce templul pământesc din Ierusalim dispăruse (ceea ce se întâmplă în 8:11-14 apare după distrugerea templului din 9:26-27). Astfel, judecata din timpul sfârşitului trebuie să curăţească, sau să îndreptăţească, sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu (compară cu Evrei 8-9, Apocalipsa 4-5,11:19).

Leviticul 16 şi Daniel 8:14. – Terminologia folosită şi Daniel 8:14, şi în Leviticul 16 leagă între ele cele două pasaje. În primul rând, ambele vorbesc de­spre sanctuarul lui Dumnezeu (ebr. qodesh). Mai relevantă este legătura explicativă şi indirectă dintre verbul nitsdaq „îndreptăţit” (Daniel 8:14) şi Leviticul 16. Nitsdaq vine de la verbul tsadaq, care în­seamnă „a fi (în) drept” sau „a fi îndeptăţit” (Iov 9:15,20; Psalmii 19:9; 51:4; 143:2; Isaia 43:9,26 etc.). În Iov 4:17, cel care este „îndreptăţit” (tsadaq) înaintea lui Dumnezeu este „curăţit”(taher) de vină, adică „reabilitat”. Aici, cei doi termeni pentru „îndreptăţit” şi „curat” funcţionează ca termeni sinonimi într-o construcţie paralelă, care exprimă aceeaşi idee în moduri diferite. Compară cu faptul că „fără vină” poate fi exprimat prin naqiy (Exodul 21:28; 23:7; 2 Samuel 14:9), care poate însemna şi „curat” (Psalmii 24:4).

În contextul din Daniel 7 şi 8, îndreptăţirea „sediului” lui Dumnezeu (sanctuarul), care reprezintă autoritatea şi stăpânirea Lui, înseamnă că Dumnezeu este reabilitat, demonstrându-se că este drept şi fără vină atunci când judecă între cei credincioşi şi cei necredincioşi, care s-au „răzvrătit” (Daniel 8:12). Este normal să privim această reabilitare ca pe un fel de curăţire (legală), fapt ce explică motivul pentru care versiunea JPS din 1988 redă astfel sfârşitul versetului 14 din Daniel 8: „apoi sanctuarul va fi curăţit”, în conformitate cu Septuaginta şi cu KJV.

Leviticul 16 descrie o „curăţire” rituală a sanctuarului israelit, incluzând „curăţirea” (taher) altarului din curte (vers. 19), prin intermediul sângelui stropit de marele-preot. Această îndepărtare a păcatelor şi a impurităţilor din locaşul pământesc al lui Dumnezeu reprezintă o refacere sau o îndreptăţire a sanctuarului Său: guvernarea lui Dumnezeu este declarată ca fiind dreaptă, când El Îşi recunoaşte oamenii credincioşi, pe care i-a şi iertat de-a lungul anului (cf. Leviticul 4-5), şi când îi respinge pe cei care au comis „păcate ale răzvrătirii” (Leviticul 16:16).

Am observat că îndreptăţirea, sau curăţirea legală, leagă Daniel 8:14 în mod specific de Leviticul 16 şi că acest concept este exprimat de termenii sinonimici tsadaq (Daniel 8:14) şi taher (Leviticul 16:9). Cuvântul pesha „răzvrătire/păcat al rebeliunii” leagă, de asemenea, Daniel 8:12 de Leviticul 16. În toate instrucţiunile din Pentateuh privitoare la sanctuar, cuvântul acesta apare doar în Leviticul 16:16,21.

O aluzie adiţională la Leviticul 16 apare în viziunea în care Daniel vede un berbec şi un ţap (Daniel 8:3-8). Aceste animale intră în categoria animalelor sacrificate cu ocazia Zilei Ispăşirii (Leviticul 16:5,15,24).

 Interpretare – Fundalul specific Zilei Ispăşirii (Leviticul 16), pe care este grefat Daniel 8:14, ne învaţă însemnătatea şi funcţia îndreptăţirii (reabilitării în sens legal/curăţirii) sanctuarului din ceruri. După o prima etapă de ispăşire, în care Dumnezeu îi ierta pe israeliţii care se pocăiau şi care îşi aduseseră jertfele la sanctuar de-a lungul anului (Leviticul 4:20,26,31,35 etc.), Ziua Ispăşirii aducea o a doua mare etapă, şi cea finală, a ispăşirii. Această etapă secundă curăţeşte sanctuarul de păcatele oamenilor, demonstrând că Dumnezeu, ca judecător, este dezvinovăţit, eliberat de orice răspundere judiciară pe care Şi-ar fi creat-o iertând oameni vinovaţi (cf. 2 Samuel 14:9), fapt pe care, în mod normal, un judecător n-ar trebui să-l facă (Deuteronomul 25:1; 1 Împăraţi 8:32). Sacrificiul suprem al lui Hristos, ţinta spre care arătau atât sacrificiile animale din timpul anului, cât şi cele din Ziua Ispăşirii, face posibil ca Dumnezeu să fie drept atunci când îi îndreptăţeşte (iertând) pe cei care cred (Romani 3:26).

Întrebarea care rămâne după iertare este: cei pe care i-a iertat Dumnezeu vor continua să creadă (cf. Coloseni 1:21-23), pentru ca El să fie îndreptăţit şi atunci când îi mântuieşte? El răspunde la această întrebare printr-o judecată care are loc la vremea sfârşitului (Daniel 7), judecată care Îl îndreptăţeşte (Daniel 8), demonstrând că, într-adevăr, El îi mântuieşte doar pe credincioşii a căror credinţă rămâne în picioare. Cele două etape ale ispăşirii asigură din partea lui Dumnezeu har deplin doar împreună cu judecată deplină. Astfel, Dumnezeu păstrează harul şi dreptatea, cele două dimensiuni ale caracterului Său iubitor (Exodul 34:6,7; 1 Ioan 4:8), într-o armonie perfectă (Psalmii 85:10).

În concluzie – Este adevărat că, în Daniel 8:14, traducerea literală a verbului nitsdaq înseamnă „îndreptăţit”. Este, de asemenea, adevărat că acest termen nu apare în Leviticul 16 sau în alt pasaj referitor la Ziua Ispăşirii (Leviticul 23:26-32; Numeri 29:7-11). Totuşi există dovezi convingătoare că evenimentul prezis în Daniel 8:14 face referire la o judecată finală (cf. 7:9-14) spre care arăta Ziua Ispăşirii din vechime. Acest eveniment joacă un rol crucial în istoria mântuirii, curăţind sanctuarul ceresc de păcatele oamenilor şi, astfel, îndreptăţind caracterul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, judecata demonstrează că judecăţile Sale sunt drepte1.

Referinţe

1 Pentru un studiu amănunţit, vezi Roy E. Gane, Who’s Afraid of the Judgment? The Good News About Christ’s Work in the Heavenly Sanctuary, Nampa, Idaho, Pacific Press, 2006, şi alte lucrări citate în carte.

În timp ce, în capitolul 7, răspunsul lui Dumnezeu la problema puterii cornului este judecata, în capitolul 8, soluţia este îndreptăţirea sanctuarului.

Dacă judecata care precedă revenirea lui Hristos se referă la cornul cel mic, această judecată caută „să reabiliteze poporul lui Dumnezeu, după cum vedem în Daniel 7, unde sfinţii sunt judecaţi şi iertaţi. Poporul lui Dumnezeu rămâne cu o atitudine de totală dependenţă de Dumnezeu în cele mai neplăcute circumstanţe. Consemnările vieţilor acestora sunt examinate şi păcatele lor, iertate; în acelaşi timp, numele credincioşilor falşi sunt şterse din carte (cf. Exodul 32:33; Leviticul 23:29,39). Cei ale căror nume sunt păstrate în carte, inclusiv sfinţii care au murit, vor moşteni Împărăţia (Daniel 7:22; 12:1,2). Astfel, sanctuarul este curăţit.” (Ángel M. Rodríguez, „The Sanctuary”, în R. Dederen, Handbook of Seventh-day Adventist Theology, Hagerstown, Maryland, Review and Herald, 2000, p. 395, 397)