Cine este cornul cel mic din Daniel 8?

Martin Pröbstle

profesor de Vechiul Testament, Seminar Bogenhofen

Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. (Daniel 8:8,9)

Dezbaterile cu privire la identitatea cornului mic constituie o întreagă istorie. Cele mai noi interpretări vorbesc despre regele sirian Antiochos al IV-lea Epiphanes (175-164 î.Hr.), care i-a persecutat pe evrei şi a profanat templul de la Ierusalim. Alţii interpretează cornul cel mic ca fiind Imperiul Roman sau papalitatea. Printre adventiştii de ziua a şaptea circulă două interpretări. Unii cred că, în Daniel 7, acest corn mic reprezintă papalitatea şi, prin urmare, în Daniel 8 el este tot un simbol al papalităţii1. Alţii consideră cornul cel mic din Daniel 8 un simbol atât al Romei păgâne, cât şi al Romei papale2.

 Cornul cel mic este o putere politică – Cei mai mulţi interpreţi adventişti văd în cornul cel mic din Daniel 8, în primul rând, un simbol al Imperiului Roman. El „s-a mărit nespus de mult spre miazăzi [Egipt], spre răsărit [Imperiul Seleucid] şi spre ţara cea minunată [Palestina]” (8:9). În timpul primului secol î.Hr., Imperiul Roman a reuşit să-şi extindă supremaţia asupra tuturor teritoriilor din jumătatea răsăriteană a civilizaţiei mediteraneene – Siria a devenit provincie romană în anul 64 î.Hr., Palestina, în 63 î.Hr. şi Egiptul, în 30 î.Hr. Apoi, cornul cel mic „s-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare” (8:10). Aceste detalii par să facă referire la asuprirea romană asupra poporului evreu şi asupra creştinilor din primele secole3.

Cornul cel mic este o putere religioasă – Cornul cel mic din Daniel 8 nu este numai o putere politică, ci şi una religioasă, pentru că el nu este prezentat numai în termeni militari, ci şi în termeni proprii preoţiei şi religiei, comportându-se ca preot şi chiar ca divinitate (8:11,12). Cornul cel mic se arată mult mai interesat de închinare decât oricare dintre puterile de mai înainte. El intră în conflict cu închinarea şi cu funcţia preoţească a Căpeteniei oştirii cereşti (8:11; cf. Iosua 5:13-15) şi Îi răpeşte prerogativele. Desfiinţează „jertfa necurmată” (ebr. tamid), precum şi serviciul zilnic din sanctuar al Căpeteniei oştirii, pentru a se aşeza în locul Său. Întrucât aducerea jertfei zilnice (tamid) era atribuţia preotului, sau chiar a marelui-preot, acţiunea cornului celui mic este una de înlocuire a slujbei zilnice cu propria slujbă şi propria oştire (Daniel 8:11,12).

Daniel 8:23-25 descrie cornul ca fiind un rege puternic, a cărui putere se bazează pe inteligenţă: are planuri de succes, iar tăria lui stă în perspicacitate vicleană. Din moment ce oriunde în cartea lui Daniel o asemenea terminologie a înţelepciunii (dar în sens pozitiv) este folosită în mod exclusiv pentru Dumnezeu şi pentru cei pe care El îi acreditează, puterea conducătoare a acestui corn este în mod intenţionat îndreptată împotriva autorităţii divine. Acest rege blasfemator este zugrăvit ca un personaj malefic evlavios.

Ca să recapitulăm, cornul cel mic se comportă ca un alt conducător de oşti care porneşte un război religios împotriva Preotului divin şi a oştirii Sale. Cornul cel mic pare să fie un agent pământesc în slujba celui rău, din moment ce se spune că „el va fi tare, dar nu prin puterea lui” (Daniel 8:24) şi că va desfăşura un război pe două planuri: pământesc şi ceresc.

Cornul cel mic în istorie – Cornul cel mic nu apare dintr-unul din cele patru coarne ale ţapului (dintr-unul din regatele greceşti care au luat fiinţă în urma scindării imperiului lui Alexandru4), dar funcţionează la acelaşi nivel cu berbecul (Medo-Persia) şi cu ţapul (Grecia) şi, de aceea, trebuie să fie identificat din punct de vedere istoric cu Roma, care le-a succedat Medo-Persiei (Daniel 8:20) şi Greciei (Daniel 8:21). Astfel, cornul acesta reprezintă fie Roma imperială (8:9,10), precum şi Roma papală (8:11,12), fie numai pe cea de-a doua. Oricum, în centrul atenţiei rămân Roma papală şi războiul ei religios.

Contrar opiniei populare, cornul cel mic nu se poate referi la Antiochos al IV-lea, din secolul al II-lea î.Hr., întrucât el ţinea de regatul seleucid, reprezentat printr-unul din cele patru coarne (8:8). Mai sunt şi alte argumente pentru care cornul cel mic nu se referă la Antiochos al IV-lea, ci la Roma:

(1) Creşterea şi înălţarea de sine ale acestui corn sunt mult mai mari decât cele ale puterilor anterioare. Antiochos al IV-lea nu a fost niciodată mai mare şi mai puternic decât Grecia sau Medo-Persia, dar Roma a fost.

(2) Succesiunea cronologi­că a împărăţiilor din Daniel 7 şi 8 arată că puterea simbolizată de cornul cel mic ar trebui să se dezvolte din Roma imperială (a patra fiară din Daniel 7)5 şi să dăinuie până la sfârşitul timpului. Pentru că termenul „viziune” din 8:13 se referă la întreaga viziune din 8:3-11 (vezi 8:1,2,13,15), cele 2 300 de seri şi dimineţi din 8:14 trebuie să acopere întreaga perioadă de la Medo-Persia până la sfârşitul timpului.

(3) Atât cornul din Daniel 7, cât şi cornul din Daniel 8 prezintă asemănări uimitoare, care sunt un indiciu al faptului că cele două coarne reprezintă una şi aceeaşi putere (vezi caseta). Pentru că în Daniel 7, cornul şi caracteristicile lui duc spre Biserica Romano-Catolică, şi în Daniel 8 cornul trebuia să se refere la aceeaşi entitate6.

(4) Isus a sugerat, pe vre­mea Sa, că urâciunea pustiirii era încă în viitor (Matei 24:15; Daniel 9:27); El nu l-a considerat pe Antiochos urâciunea pustiirii, menţionată în Daniel7.

Referinţe

1 Iată care sunt motivele pentru care unii interpretează cornul cel mic ca simbolizând în mod exclusiv papalitatea. În primul rând, folosirea simbolului cornului celui mic în contextul structural şi tematic din Daniel 7 face necesară folosirea aceleiaşi interpretări şi pentru Daniel 8, care se referă la aceeaşi entitate istorică. Acest lucru ar reprezenta o interpretare consecventă a simbolurilor. În al doilea rând, viziunea din Daniel 8 acordă o atenţie crescândă serviciului de cult al închinării, iar atunci când apare cornul cel mic, terminologia sanctuarului este folosită în mod explicit. „Ţara cea minunată” spre care se întinde influenţa cornului celui mic (Daniel 8:9) sugerează că acţiunea se produce în continuare în incinta sfântă (vezi expresia „muntele cel sfânt” din Daniel 11:45 cf. Isaia 11:9). În Daniel 7, atenţia se îndreaptă spre sanctuar numai pentru a înţelege semnificaţia cornului celui mic, care reprezintă Roma papală. În al treilea rând, în versetele 23-25 din acelaşi capitol este prezentat un împărat care, de asemenea, îi atacă pe Dumnezeu şi pe poporul sfinţilor, fapt care se potriveşte foarte bine acţiunilor Romei papale. Nimic din ceea ce se petrece în Daniel 8:23-25 nu se aplică Romei păgâne. Pornind de la o asemenea înţelegere, pare că Daniel 8 prezintă un corn mic diferit de cele două puteri politice menţionate mai devreme. În absenţa celei de-a patra fiare din Daniel 7, în această viziune, atenţia este aţintită asupra berbecului, asupra ţapului şi, în mod special, asupra puterii religioase a cornului celui mic. (vezi Martin Pröbstle, „Truth and Terror: A Text-Oriented Analysis of Daniel 8:9-14”, teză de doctorat, Andrews University, 2006, p. 623, 624; cf. Jacques B. Doukhan, Daniel: The Vision of the End, Berrien Springs, Michigan, Andrews University Press, 1987, p. 23-25, 28).

2 Gerhard F. Hasel, „The «Little Horn,» the Heavenly Sanctuary, and the Time of the End: A Study of Daniel 8:9-14”, în Frank B Holbrook (ed.), Symposium on Daniel, Daniel and Revelation Committee Series, Washington D.C., Biblical Research Institute, 1986, p. 378-461; C. Mervyn Maxwell, God Cares, Nampa, Idaho, Pacific Press, 1981, vol. 1, p. 155-189.

3 Maxwell p. 160, 161.

4 Vezi, în acest volum, articolul lui M. Pröbstle, „Cornul cel mic iese dintr-unul din cele patru coarne ale ţapului sau dintr-unul din cele patru vânturi?” (p. 269-272).

5 În Daniel 7, cornul cel mic iese din fiara a patra, care reprezintă Roma, şi va rămâne timp de 1 260 de ani (Daniel 7:8,25).

6 De exemplu, cornul cel mic iese din cea de-a patra fiară, a cărei natură este romană (7:8); se ridică dintre cele 10 regate şi dislocă 3 din ele, fapt ce sugerează conflictul Romei papale cu triburile germanice (7:8); sfinţii sunt daţi în puterea cornului celui mic pentru o perioadă de timp care se potriveşte numai cu dominaţia medievală a Romei papale (7:25): numai Roma papală s-a încumetat să schimbe vremurile şi legea (7:25).

7 Vezi, în acest volum, articolul lui Richard Davidson, „Ce a vrut Isus să spună prin expresia «neamul acesta»?” (p. 325-328).

„Necurmata” („zilnica”, KJV) – termenul „necurmată” (ebr. tamid ) se referă la lucrarea continuă de mijlocire preoţească a lui Hristos în sanctuarul din cer (Evrei 7:25; 8:1,2) câtă vreme cuvântul „necurmată” este pus în legătură cu sanctuarul. „Luarea jertfei necurmate” de către cornul cel mic (Roma papală) „reprezintă introducerea invenţiilor papale, cum ar fi mijlocirea preoţiei pământeşti, oficierea jertfei în cadrul euharistiei, confesionalul şi cultul Mariei, prin care s-au îndepărtat cu succes cunoaşterea şi încrederea în slujirea necurmată a lui Hristos în sanctuarul ceresc. Astfel, aceasta a devenit inoperantă pentru milioane de închinători creştini” (Questions on Doctrine, p. 255-257).

Paralelă între cornul cel mic din Daniel 7 şi cel din Daniel 8:

• Amândouă au primit acelaşi nume – 7:8; 8:9

• Amândouă au fost mici la început – 7:8; 8:9

• Amândouă au devenit mari până la urmă – 7:20; 8:9-11

• Amândouă sunt puteri persecutoare – 7:21,25; 8:10,24

• Amândouă se înalţă pe sine şi sunt blasfematoare – 7:8,20,25; 8:10,11,25

• Amândouă sunt în opoziţie cu Dumnezeu – 7:8,11,20,25; 8:11, 12,25

• Amândouă au în atenţie poporul lui Dumnezeu – 7:25; 8:10,24

• Amândouă desfăşoară activităţi într-un timp profetic – 7:25; 8:13,14

• Amândouă rămân până la sfârşitul timpului – 7:25-27; 8:17,19

• Amândouă sunt distruse în mod supranatural – 7:11,26; 8:25.