51
Este Dumnezeu Creatorul răului?
Frank M. Hasel
profesor de teologie sistematică,Seminar Bogenhofen
Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea. Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. (Isaia 45:7)
Traducerea KJV redă acest text astfel: „Eu făuresc lumina și întocmesc întunericul; Eu fac pacea și creez răul; Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri”.[*]Ideea transmisă de acest text este atât de categorică, încât ereticul creștin Marcion (cca 100-160 d.Hr.) l-a folosit pentru a demonstra că Dumnezeul din Vechiul Testament este diferit de Cel din Noul Testament. Acest text și altele (Amos 3:6; Ieremia 18:11; Plângerile lui Ieremia 3:38) par a-L descrie pe Dumnezeu ca fiind autorul răului. Problema este aceasta: cum poate fi sursa răului un Dumnezeu desăvârșit și drept, credincios și fără nedreptate (Deuteronomul 32:4), un Dumnezeu căruia nu-I place ticăloșia și în care nu se găsește nimic rău (Psalmii 5:4), care are gânduri de pace, și nu de nenorocire (Ieremia 29:11) și care nici măcar nu poate fi ispitit de ceva rău (Iacov 1:13)?
Suveranitatea lui Dumnezeu – Contextul acestui pasaj ne indică în mod clar că aici se afirmă suveranitatea lui Dumnezeu asupra lumii și a poporului Său. Într-un act de suveranitate, Dumnezeu l-a folosit ca slujitor chiar și pe regele persan Cirus, ca să aducă izbăvirea și judecata (Isaia 45:1,2). Astfel, „lumina” și „întunericul” nu redau aici neapărat ciclul zi-noapte, ci se referă mai degrabă la „izbăvire” și „judecată” ca procedee prin care poporul lui Dumnezeu este salvat. Atunci când Dumnezeu își izbăvește poporul, El poate, în același timp, să judece celelalte popoare și, prin aceste judecăți, să aducă o serie de calamități asupra lor. Aşa a procedat în cazul Babilonului, folosindu-l pe Cirus.
Semnificația „răului” – În Biblie, termenul ebraic pentru „rău” (rac) are mai multe sensuri. Poate însemna „rău”, ca în expresia „pomul cunoștinței binelui și răului” (Geneza 2:9,17). În alte locuri, termenul este tradus prin „dezastru” (Ieremia 26:3, NIV), ), „ruină” (2 Samuel 15:14, NIV; [„nenorocire”, Cornilescu, NTR – n.r.]) sau „ticăloșie” (Geneza 6:5, KJV; [„răutate”, Cornilescu, NTR – n.r.]). În Isaia 45, contextul sugerează că cea mai potrivită traducere a termenului ar fi „nenorocire” (NASB și NKJV) sau „dezastru” (NIV [şi NTR – n.r.]). Din context reiese că versetul studiat se referă la suveranitatea lui Dumnezeu în ce priveşte judecata, izbăvirea și stăpânirea Sa asupra Pământului. De asemenea, trebuie remarcat faptul că răul despre care se vorbește în acest text (și în alte pasaje similare) se poate referi la „rău” ca pedeapsă sau dezastru natural, și nu neapărat ca un „rău” de natură morală. Dumnezeu nu creează răul prin care noi înţelegem echivalentul păcatului. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8,16). „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17).
Dumnezeu nu este autorul răului – Dumnezeu nu este autorul sau sursa răului. Un asemenea lucru ar fi în contradicție cu tabloul general al caracterului Său, așa cum ne este descoperit în Scriptură. Cu toate acestea, spre a-Și împlini scopul suprem de a mântui, Dumnezeu poate face uz de anumite elemente din natură (chiar și negative) și poate să folosească oameni ca Cirus, care nu avea habar la momentul acela despre unicul Dumnezeu adevărat. În gândirea biblică, orice calamitate ce are loc este atribuită voinței suverane a lui Dumnezeu, chiar dacă nu Dumnezeu este autorul acelei nenorociri. Gândirea ebraică Îi atribuie lui Dumnezeu un rol activ în evenimente pe care, în gândirea europeană, am spune doar că le-a îngăduit sau că nu le-a împiedicat să se desfășoare. Dacă Dumnezeu „îngăduie” ceva, atunci autorii Bibliei spun că El „l-a făcut”. Dumnezeu permite ca anumite lucruri rele să aibă loc, dar El niciodată nu le promovează. Dumnezeu este responsabil de crearea unor ființe morale cu voință liberă și posibilitatea de a o folosi greșit, dar El nu este autorul răului. Făptura morală, înzestrată cu puterea alegerii, este de fapt responsabilă pentru păcat și rău.
Referinţe
[*] O traducere românească care foloseşte un termen apropiat de cel utilizat în KJV („rău”) este NTR: „Eu întocmesc lumina şi creez întunericul; Eu aduc bunăstarea şi tot Eu creez dezastrul; Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri!” (n.r.)
Gândirea ebraică Îi atribuie lui Dumnezeu un rol activ în evenimente pe care El doar le-a lăsat să se desfăşoare, neîmpiedicându-le.