Resource Book — MyBible

Winfried Vogel

profesor de Vechiul Testament,Seminar Bogenhofen

Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. (Isaia 34:10)

Acest verset și contextul său imediat, mai ales expresia „Ziua răzbunării Domnului” din versetul 8, par să sugereze că ar exista un iad care arde veșnic, un loc pregătit de Dumnezeu Însuși pentru pedepsirea continuă a celor păcătoși.

Judecata universală a lui Dumnezeu împotriva popoarelor – Isaia 34 folosește evenimentul distrugerii armatei lui Sanherib, de pe timpul lui Ezechia (Isaia 37), ca o ilustrație a judecății universale a lui Dumnezeu împotriva popoarelor acestui Pământ (vers. 1-4). Profetul descrie într-un mod viu soarta teribilă a celor păcătoși.

El prevede marea zi a măcelului, când cei păcătoși vor pieri și trupurile lor vor fi risipite ca și armata lui Sanherib după venirea îngerului nimicitor (cap. 37:36). Prorocul vede în distrugerea armatei asiriene făgăduința reprimării tuturor hoardelor nelegiuirii care luptă împotriva Domnului1.

Începând cu versetul 5, Edomul devine reprezentantul tuturor popoarelor, simbolizând, practic, întreaga lume. Ura pe care lumea o are față de poporul lui Dumnezeu a fost ilustrată de ura poporului edomit față de Israel (vezi Numeri 20:18,20; 1 Samuel 14:47; 1 Împărați 11:14). Versetele 9 și 10 descriu cum va arăta țara Edomului după ce judecata divină va trece peste ea. „Pâraiele Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă” (Isaia 34:9). Cu alte cuvinte, o judecată teribilă îi aşteaptă pe toți cei care necăjesc poporul lui Dumnezeu.

Semnificația expresiei „în veci de veci” – Cheia unei înțelegeri corecte a versetului studiat este ebr. colam, tradus de obicei cu „veșnic” sau „totdeauna”. Sensul de bază al acestui cuvânt este „timp îndepărtat”; el nu înseamnă neapărat etern, sau fără sfârșit. Ca și alte cuvinte ebraice pentru timp, colam este strâns legat de apariția evenimentelor și descrie aceste evenimente din perspectiva duratei lor. Cel mai adesea se referă la „un viitor cu durată limitată, adică la condiții care vor exista neîntrerupt pe o perioadă limitată, adeseori cât viaţa unei persoane”2. Cu alte cuvinte, semnificația termenului colam este dependentă de subiectul la care face referire. Dacă subiectul este Dumnezeu, care este nemuritor (1 Timotei 6:1), sau ceva care a fost creat să dureze veșnic (de exemplu, Pământul a fost întemeiat „pe veci”, Psalmii 78:69; 104:5), atunci colam se referă la un timp fără sfârșit. Dacă însă subiectul îl constituie oamenii, care nu sunt nemuritori, atunci colam se referă la o perioadă limitată. De exemplu, poporul trebuia să îl creadă pe Moise pentru „totdeauna” (Exodul 19:9); sclavul din Exodul 21:6 trebuia să îl slujească pe stăpân pentru „totdeauna”; Samuel a rămas în sanctuar „pentru totdeauna”. În fiecare caz prezentat, semnificația termenului „totdeauna” este „cât timp persoana este în viață”. În cazul lui Iona, același „totdeauna” a ținut numai trei zile (Iona 2:6).

Conform Bibliei, cei răscumpărați vor primi nemurirea (1 Corinteni 15:50-54) la a doua venire a Domnului Hristos. De aceea, în Matei 25:46, „viață veșnică” este viață fără sfârșit, în timp ce „pedepsirea veșnică” a celor păcătoși sau „focul cel veșnic” din versetul 41 este limitat în timp, deoarece păcătoșii nu sunt nemuritori. Întocmai ca „focul cel veșnic” care a distrus Sodoma (Iuda 7), și „focul cel veșnic” care îi va nimici pe cei păcătoși și pe Satana la judecata finală va avea o durată limitată, dar efectele lui vor fi veșnice.

Conceptul de iad care arde veșnic nu este biblic – În contextul judecății divine împotriva Edomului, în Isaia 34:10 profetul descrie țara Edomului după această judecată: „Din neam în neam (țara Edomului) va sta în paragină.” Textul nu se referă la ideea unui „iad veșnic arzând” și nici nu sprijină această idee. Istoria filosofiei ne spune că această concepție provine din cultura greacă. Inițial, grecii credeau că Hadesul este doar locuința morților. Mai târziu, au adăugat ideea că unii din ei merită să fie pedepsiți după ce mor, deoarece lucrul acesta nu se întâmplase cât timp au fost în viață. Această învățătură a fost adoptată mai târziu de unii părinți ai bisericii și de biserica din Evul Mediu, care i-a adăugat și alte dimensiuni, cum ar fi purgatoriul. În consecință, mulți creștini cred că există un loc sub pământ unde morții păcătoși sunt chinuiți încontinuu.

Noțiunea de iad care arde veșnic nu este biblică. Ca o completare a dovezilor lingvistice de mai sus, o a doua cheie pentru înțelegerea corectă a textului din Isaia 34:10 este caracterul lui Dumnezeu. Ezechiel 18:23 ne spune că El nu se bucură dacă păcătosul piere. Și atunci, oare ar fi un motiv de satisfacție pentru Dumnezeu dacă ar tortura încontinuu în flăcările iadului bărbați, femei și copii? Sau poate Dumnezeul milei să aibă un loc anume în Univers unde păcătoșii să fie chinuiți în vecii vecilor prin torturi îngrozitoare? În Scriptură nu există niciun indiciu despre un asemenea loc și nici nu se arată că s-ar institui în viitor așa ceva. Termenii biblici sheol (ebraică) și hades (greacă) desemnează tărâmul morților, și nu un loc al torturii pentru păcătoșii care au murit. Învățătura Bibliei cu privire la viața de după moarte este aceea că morții nu sunt într-o stare de conștiență și că sufletul nu este nemuritor (Eclesiastul 9:5;). Dacă luăm în considerare ce spune Scriptura, atunci este clar că ideea unui iad care arde veșnic este în contradicție cu învățăturile ei.

Referinţe

1 Francis D. Nichol, The Seventh-day Adventist Bible Commentary, 7 vol., Washington, D.C., Review and Herald, 1978, vol. 4, p. 230.

2 Anthony Tomasino, „colam”, în Willem A. VanGemeren (ed.), New International Dictionary of Old Testament Theology and Exegesis, 5 vol., Grand Rapids, Michigan, Zondervan, 1997, vol. 3, p. 347.

Întocmai ca „focul cel veșnic” care a distrus Sodoma (Iuda 7), și „focul cel veșnic” care îi va nimici pe cei păcătoși și pe Satana la judecata finală va avea o durată limitată, dar efectele lui vor fi veșnice.