Isaia 7:14 se referă la o fecioară sau la o femeie tânără?

Kenneth Mulzac

fost profesor de Vechiul Testament, Andrews University

De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel. (Isaia 7:14)

Cuvântul ebraic pentru „fecioară” (calmah) ridică anumite probleme. După cum o ilustrează diferitele traduceri ale Bibliei, dificultatea constă în posibilitatea ca acest cuvânt să se refere la o femeie tânără (RSV, NRSV, NJB, JPS) sau la o fecioară (KJV, NKJV, NIV, ASV, CEV, [Cornilescu şi NTR – n.r.]).

Contextul istoric – Această promisiune de primire a unui fiu vine în contextul crizei siro-efraimite (734-733 î.Hr.). O coaliţie de regi ai Israelului şi ai Siriei intenţionau să-l elimine pe regele Ahaz şi să-l înlocuiască cu Tabeel, un guvernator-marionetă, care ar fi fost favorabil politicii antiasiriene. O asemenea perspectivă ar fi pus în pericol de moarte pe Iuda şi dinastia lui David, fapt ce a stârnit o mare teamă în popor (Isaia 7:2). Dumnezeu l-a trimis pe Isaia şi pe fiul său Şear-Iaşub să-l întâmpine pe Ahaz şi să-i liniştească temerile. Un asemenea gest cerea însă credinţă neabătută în Dumnezeu şi dependenţă totală de El (Isaia 7:4-9). Astfel s-a ajuns la un serios conflict între politică şi religie. Ahaz avea de ales între a se asocia tacit coaliţiei antiasiriene sau a cere protecţie Asiriei împotriva acestei coaliţii. Nu avea decât aceste două opțiuni politice. Isaia i-a prezentat o a treia opţiune – să se bazeze exclusiv pe Dumnezeu. Această variantă făcea apel în mod deosebit la credinţă, aşa cum relevă a doua parte a versetului 9: „Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare” („Ori veţi sta tari în credinţă, ori nu veţi mai sta deloc”, NIV). O asemenea credinţă presupune o atitudine de neclintită încredere în Dumnezeu. Numele lui Şear-Iaşub, care înseamnă „o rămăşiţă se va întoarce”, era o sugestie puternică pentru Ahaz de a se încrede numai în Dumnezeu şi a nu se asocia cu nicio putere politică. Mai mult decât atât, în versetul 10, Ahaz este încurajat să ceară de la Dumnezeu un semn de o însemnătate extraordinară, care să-l asigure de autenticitatea profeţiei din versetele 4-9. Refuzul său, la prima vedere unul pios, lasă să se înţeleagă că nu era dispus să facă ce-i spusese Dumnezeu. În replică, El îi trimite profeţia cu fecioara (calmah).

Semnificaţia ebr. calmah – Folosit cu forme de singular şi de plural, ebr. calmah apare de nouă ori în Vechiul Testament (Geneza 24:43; Exodul 2:8; 1 Cronici 15:20; Psalmii 68:25; Proverbele 30:19; Cântarea cântărilor 1:3; 6:8; Isaia 7:14), dar niciodată într-un context care să determine o semnificaţie foarte precisă a lui. Septuaginta traduce calmah cu parthenos, care este cuvântul grecesc pentru „fecioară”, iar Vulgata foloseşte virgo, care are, de asemenea, sensul de „fecioară”. Versiunile greceşti de mai târziu folosesc cuvântul neanis, cu sensul de „fată nubilă”. Ambele traduceri sunt posibile. Este interesant totuşi că, deşi, în cartea sa, Isaia foloseşte de cinci ori termenul bethulah, cuvântul ebraic pentru „fecioară” (23:4,12; 37:22; 47:1; 62:5), nu-l foloseşte şi în capitolul 7.

Identificarea „fecioarei” – O trecere în revistă a diverselor opinii indică o largă varietate de interpretări ale cuvântului calmah, cum ar fi: mireasă cultică, regină tânără, consoartă regală, Sion, simbol al Israelului, tribul lui Emanuel, soţia lui Isaia, o oarecare femeie tânără sau fecioara Maria. În contextul imediat, calmah pare să se refere la soţia profetului sau la o anumită femeie tânără al cărui fiu nici nu va apuca să crească, mai înainte ca Dumnezeu să-i risipească pe duşmanii lui Iuda (Isaia 7:16).

Dar într-un sens profetic cu bătaie lungă, aceasta era o prorocie care avea să se împlinească mult după vremea lui Ahaz. Sunt cel puţin două motive pentru care acest text se poate referi la o fecioară.

1. Noul Testament interpretează cu siguranță lucrurile în acest fel (Matei 1:22,23). Matei citează Isaia 7:14 cuvânt cu cuvânt şi foloseşte cuvântul parthenos „fecioară” pentru a reda ebr. calmah. El interpretează profeţia lui Isaia ca fiind împlinită în mod exemplar în experienţa fecioarei Maria – articolul hotărât face să avem în vedere o anumită fecioară, şi anume aceea care a fost „umbrită” de Duhul Sfânt (Luca 1:35) şi al cărei fiu era Emanuel – „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:18-21).

2. Ahaz a fost provocat să-I ceară Domnului un semn neobişnuit, ceva dincolo de aşteptările omeneşti, ca o confirmare a credincioşiei lui Dumnezeu (Isaia 7:10,11). Refuzul său a dus la profeţia despre fecioara (calmah) care va naşte un fiu. Ca o fată ajunsă la vârsta măritişului să dea naştere unui copil nu este un fapt extraordinar, dar ca o virgină să facă acest lucru este de neînchipuit pentru oameni Acest aspect face ca fecioara Maria să se potrivească foarte bine acestui scenariu profetic.

 În concluzie – Este rezonabil să conchidem că, în contextul imediat (vremea lui Ahaz), calmah din Isaia 7:14 se referă la soţia lui Isaia sau la o tânără, iar în context extins (vremea lui Isus), termenul respectiv se referă la o fecioară.

Deşi, în cartea sa, Isaia foloseşte de cinci ori termenul bethulah, cuvântul ebraic pentru „fecioară”, nu-l foloseşte şi în capitolul 7.