Resource Book — MyBible

Ángel Manuel Rodríguez

fost director,Institutul de Cercetări Biblice

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape. (Proverbele 8:22-24)

În decursul istoriei creştinismului, teologii au identificat înţelepciunea din Proverbele 8 în persoana lui Hristos; dar se pune întrebarea dacă acest text se referă la Hristos înainte de întrupare sau înţelepciunea de aici este doar o personificare a unui atribut divin?

Personificarea în Proverbe – Încă din primul capitol al cărţii Proverbele, înţelepciunea – atribut divin – este reprezentată printr-o femeie: „Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe” (1:20). În capitolul 3, ni se spune: „Ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi (…) toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice” (3:15-17). În capitolul 7, ea este numită „soră” (7:4), iar în capitolul 8, înţelepciunea locuieşte împreună cu prudenţa [„chibzuiala”, Cornilescu – n.r.], o altă personificare (8:12). Înţelepciunea personificată este, de asemenea, tema centrală în Proverbele 9:1-5, unde ea este înfăţişată în opoziţie cu o femeie nebună (Proverbele 9:13-18), iar aceasta din urmă este „gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic” (vers. 13).

Paralelismul dintre cele două femei, Înţelepciunea şi Nebunia, este izbitor: (1) amândouă îşi au casa pe cel mai înalt loc al cetăţii (Proverbele 9:3,14); (2) amândouă îi invită pe trecători să intre în casa lor (9:4,16); (3) amândouă le oferă pâine şi apă în casă (9:5,17); (4) amândouă oferă ceva mai mult decât hrană (9:11,18). Diferența semnificativă între cele două se regăsește în oferta lor. În timp ce Înțelepciunea oferă viața, Nebunia, ca o prostituată cultică, le răpește oamenilor viața, iar musafirii ei sfârșesc în adâncimile Şeolului (9:18). Cele două femei reprezintă două căi ale vieţii, două modalităţi de a trăi sau de a muri. Niciuna din ele nu se referă la o persoană reală.

Originea înţelepciunii – În Proverbele 8, înţelepciunea este descrisă ca şi când ar fi o persoană. Ea este prezentată în mod metaforic ca fiind „meşterul” lui Dumnezeu (8:30), sugerându-se că ea a fost implicată în crearea Universului. Printr-o astfel de descriere, se face o puternică legătură între înţelepciune şi Dumnezeu. Originea ei este plasată în Dumnezeu Însuşi: „Domnul m-a avut [evreieşte qānah] de la începutul căilor Sale” (8:22, NASB) [sau, în traducerea Cornilescu, „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui” – n.r.]. Ebr. qānah, tradus cu „a avea” sau „a face”, poate fi redat şi prin „a dobândi, a concepe, a crea”. Înţelesul de bază al lui qānah pare să fie „a dobândi” (Proverbele 4:5-7). Cineva poate să dobândească sau să obţină ceva folosind mai multe căi. Una dintre ele ar putea fi să capete (vezi Geneza 4:1). În Proverbele, contextul pare să favorizeze ideea de concepere, creare, facere. Expresia „la începutul căilor Sale (NASB)” indică faptul că, în momentul în care Dumnezeu a început să facă lumea, înţelepciunea era deja de faţă.

„Am fost făcută (nasak „a revărsa”) din veşnicie (Proverbele 8:23). Expresia „din veşnicie” indică faptul că acţiunea exprimată prin acest verb a avut loc într-un mod perpetuu, adică o veşnicie continuă. În acest caz, traducerea „din veşnicie” este corectă. Oricum, contextul acestei expresii se referă la ceea ce a avut loc înaintea Creaţiei. Deşi verbul nasak mai poate fi tradus şi ca „a întemeia, a înfiinţa” (vezi Psalmii 2:6), o asemenea variantă nu pare a fi cea intenționată aici. Dacă o asemenea traducere ar fi acceptată, sensul celor spuse ar fi că Dumnezeu a învestit înţelepciunea din veşnicie, înainte de începutul lumii, cu o anumită funcţie caracteristică. Nu avem cunoștință de natura acestei învestituri. O altă posibilitate este ca verbul ebraic să fie sakak „a ţese”, nu nasak „a înfiinţa”1. Psalmistul foloseşte acest verb pentru a descrie procesul de dezvoltare embrionară în pântecele mamei (Psalmii 139:13). În acest caz, Proverbele 8:23 ar putea descrie procesul etern de dezvoltare a înţelepciunii înăuntrul Fiinţei divine. Acest lucru conduce la imaginea metaforică a înţelepciunii în continuă dezvoltare, asemenea unui embrion în trupul mamei sale. Înţelepciunea este o personificare în Proverbele, dar ea este în mod fundamental un atribut divin, aparţinându-I lui Dumnezeu și fiind ascunsă în El.

În versetul 24 se spune: „Am fost născută când încă nu erau adâncuri.” Înţelepciunea lui Dumnezeu este descrisă aici ca venind la existenţă prin naştere, deși a fost întotdeauna parte din Fiinţa divină. Limbajul acestui pasaj rămâne în continuare metaforic, dar mesajul este clar: Înainte ca Dumnezeu să-Şi înceapă lucrarea de creaţie, înţelepciunea era deja o parte a Fiinţei Sale, iar atunci când El a început să creeze lumea, înţelepciunea a început „să se nască” prin lucrurile create. Cu alte cuvinte, toate cele care au fost aduse la existenţă s-au născut mai întâi în mintea lui Dumnezeu. Implicaţia imediată este că, prin puterea lui Dumnezeu, înţelepciunea s-a materializat în realităţile pe care le putem vedea astăzi în jurul nostru. Astfel, atunci când cercetăm lumea naturală, analizăm de fapt înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru că aceasta marchează nu numai structurile fizice ale lumii create, ci şi funcţiile sale.

În Proverbele 2:6 ni se spune: „Căci Domnul dă înţelepciune, din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Aici, înţelepciunea este identificată ca vorbire divină, ca înţelepciune care iese „din gura Lui”; ea este propria activitate a lui Dumnezeu şi nu doar o entitate separată de El.

Hristos şi înţelepciunea – În primele secole creştine, pasajul din Proverbele 8 a fost folosit de către părinţii bisericii ca fiind cea mai populară referinţă din Vechiul Testament cu privire la Hristos.

Mulţi au pus semnul egalităţii între înţelepciunea din acest capitol şi Isus Hristos. Dar, pentru că înţelepciunea, așa cum apare în Proverbele, se referă la un atribut divin, este puțin probabil ca în textul din 8:22-31 să facă referire la Hristos înainte de întrupare. Noul Testament subliniază semnificaţia religioasă a înţelepciunii, referindu-se la Hristos ca înţelepciune a lui Dumnezeu. Pavel scrie că „Hristos (…) este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24). În timp ce în Vechiul Testament înţelepciunea divină era, în anumite condiţii, accesibilă în lumea creată de Dumnezeu, în Noul Testament înţelepciunea lui Dumnezeu este revelată în Persoana şi lucrarea Domnului nostru. În El „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3). El este în Sine Însuşi înţelepciunea lui Dumnezeu. În acest caz, înţelepciunea nu mai este doar personificarea unui atribut divin, ci Dumnezeu Însuși în trup omenesc. Această minunată înţelepciune a fost una „tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră mai înainte de veci” (1 Corinteni 2:7). Devenind trup, El le-a adus viaţă păcătoşilor care se pocăiesc. Asemenea oameni sunt în Hristos Isus, care „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30). Noi avem acces la înţelepciunea lui Dumnezeu prin supunere faţă de El şi prin frica de Domnul.

În concluzie – Ceea ce putem spune cu siguranţă este că atributul înţelepciunii divine personificate în Vechiul Testament pare să ne îndrepte atenţia, în forma unei profeţii tipologice, către înţelepciunea lui Dumnezeu, întrupată în Persoana veşnicului Său Fiu. Fără El este imposibil să ajungem la adevărata înţelepciune salvatoare. Cea mai glorioasă descoperire a înţelepciunii lui Dumnezeu se află acum arătată în întruparea, moartea, învierea şi mijlocirea Domnului nostru. Descoperirea înţelepciunii divine este acum prezentă în mod unic într-o Persoană, şi nu doar în lucrurile lumii naturale create de Dumnezeu.

Referinţe

1 Felul în care sunt marcate, prin puncte, vocalele (nissakati) sugerează că rădăcina sa este verbul nasak, dar sunt anumite dificultăţi cu acest verb, iar acest fapt a determinat o varietate de explicaţii privind folosirea lui. Verbul se traduce prin „a vărsa” sau, posibil, „a unge” („a turna untdelemn pe capul cuiva”). El nu are sensul de „a stabili” sau „a numi”. Cea mai bună soluţie pe care o sugerează contextul este aceea de a marca vocalele ca şi când ar fi un cuvânt derivat din verbul sakak „a ţese, a forma” – nesakkoti. Pentru mai multe detalii privind folosirea acestui verb în acest pasaj, în ideea că intenţia autorului a fost aceea de a-l folosi pe sakak, vezi Michael V. Fox, Proverbs 1-9: A New Translation with Introduction and Commentary, New York, Doubleday, 2000, p. 281.

Cele două femei, Înţelepciunea şi Nebunia, reprezintă două căi în viaţă, două feluri de a trăi sau de a muri. Niciuna dintre ele nu se referă la o persoană reală.

„Numai scoţând din contextul imediat textul din Proverbele 8:22-31, cineva ar putea face greşeala de a considera descrierea înţelepciunii ca fiind descrierea unei persoane reale. Înţelesul acestui pasaj nu este acela că Dumnezeu a născut în mod literal (sau a creat, LXX), mai înainte de a crea orice altceva, pe cineva pe nume Înţelepciune. Înţelesul este acela că Dumnezeu «a avut» înţelepciune şi a aşezat-o la baza întregii Sale lucrări, chiar mai înainte de a aduce la existenţă lumea noastră fizică. Pasajul din Proverbele 8:22-31 reprezintă în mod esenţial o formulare mai elaborată a textului din Proverbele 3:19,20, folosind procedeul literar al personificării.” (Robert M. Bowman, Jr., Proverbs, Personification and Christ, http://www.forananswer.org/TOP_JW_Bowman_prov8.htm, accesat pe 27 martie 2010)