Câţi ani avea Ioiachin când a ajuns împărat?

Gerald A. Klingbeil

profesor cercetător de Vechiul Testament,Andrews University

Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se numea Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. (2 Împăraţi 24:8)

Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. (2 Cronici 36:9)

Atât textul din 2 Împăraţi 24:8, cât şi cel din 2 Cronici 36:9 expun foarte succint scurta domnie a lui Ioiachin şi plecarea în captivitatea babiloniană. Formularea tip este bine cunoscută în literatura istoriografică biblică (de exemplu 2 Împăraţi 18:2; 21:1; 22:1 etc.) şi menţionează vârsta împăratului la începutul domniei, durata domniei şi locul unde a domnit. Suplimentar, textul din 2 Împăraţi 24:8 adaugă şi numele, şi originea mamei împăratului.

Totuşi, în timp ce textul din 2 Împăraţi 24:8 îi dă lui Ioiachin vârsta de optsprezece ani, textul paralel din 2 Cronici 36:9 afirmă că el avea doar opt ani. Evident, pare să fie o contradicţie între cele două consemnări biblice. Informaţii extrabiblice de la curtea împăratului Nebucadneţar, datând din 592 î.Hr., la cinci ani după a doua cădere a Ierusalimului, în 597 î.Hr., menţionează raţii de hrană pentru împăratul Ioiachin din Iuda şi cei cinci fii ai săi1. Este evidentă contradicţia dintre un Ioiachin în vârstă de 8 ani, care a domnit 3 luni, în anul 597, şi un Ioiachin tată a cinci copii, în anul 592 (însemnând că ar fi avut 13 ani).

O posibilă alterare a textului – Pentru a rezolva această tensiune, majoritatea comentatorilor au sugerat o eroare a scribilor în 2 Cronici 36:92. În acest context, este important să ne amintim că, în ebraică, numerele nu sunt reprezentate de semne numerice, ci sunt exprimate prin cuvinte. De exemplu, o traducere literală a textului din 2 Împăraţi 24:8 ar fi „fiu de opt [şi] zece an”, pe când în textul din 2 Cronici 36:9 ar fi „fiu de opt ani”. Dacă acceptăm o eroare scribală, ar trebui să explicăm nu o singură schimbare, ci două, din moment ce din textul 2 Cronici 36:9 lipsesc cuvântul „zece” şi forma de plural a cuvântului „ani”, în 2 Împăraţi 24:8 fiind utilizată forma de singular a cuvântului „an”.

O soluţie propusă – Există totuşi o altă soluţie posibilă pentru această dilemă, soluţie care nu propune acceptarea alterării textului, ci mai degrabă postulează coregenţa lui Ioiachin cu tatăl lui, Ioiachim3. Luând în considerare premisa de bază a lui Thiele în reconstrucţia cronologică, ar fi firească posibilitatea ca, în viaţa lui Ioiachin, cele redate să fi fost două evenimente distincte. Conform acestei propuneri, textul din 2 Cronici 36:9 ar descrie începutul coregenţei lui Ioiachin cu tatăl lui, Ioiachim, în primul an plin de domnie al acestuia, 608 î.Hr., în timp ce textul din 2 Împăraţi 24:8 ar descrie începutul domniei lui exclusive, la sfârşitul anului 598 î.Hr., după moartea tatălui său. Diferenţa în durata domniei lui Ioiachin („trei luni”, respectiv „trei luni şi zece zile”) ar putea fi explicată prin folosirea unui calcul mai general sau, dimpotrivă, mai specific de către scribi. Luând toate datele în considerare, această explicaţie contextuală pare superioară soluţiei de a critica textul pentru alterare.

Referinţe

1 J. B. Pritchard (ed.), Ancient Near Eastern Texts, a treia ediţie, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1968, p. 308.

2 Această propunere este făcută şi de notele textuale critice din Biblia Hebraica Stuttgartensia, care indică faptul că unele manuscrise din LXX, exceptând Codex Vaticanus, traduc aici termenul grecesc pentru „optsprezece”.

3 Ceea ce urmează se bazează pe reconstrucţia convingătoare şi atent argumentată a datelor istorice şi biblice din Leslie McFall, „Some Missing Coregencies in Thiele’s Chronology”, Andrews University Seminary Studies, 30/1, 1992, p. 35-58.

„La unele popoare, în anumite perioade, era destul de frecvent obiceiul ca regii în deplină putere de guvernare să-şi numească fiii coregenţi. (...) Pentru a stabili o cronologie corectă pentru un popor, coregenţele sunt de o importanţă vitală. Dacă acestea nu sunt cunoscute, anii de suprapunere ar putea fi consideraţi consecutivi, făcând ca istoria unei naţiuni să se întindă dincolo de limitele reale.” (Edwin R. Thiele, The Mysterious Numbers of the Hebrew Kings, ediţie nouă revizuită, Grand Rapids, Michigan, Zondervan, 1983, p. 46, 47)