Cine l-a stârnit pe David să facă numărătoarea poporului israelit?

Samuel Koranteng-Pipim

autor, Conferința Michigan

Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!” (2 Samuel 24:1)

Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. (1 Cronici 21:1)

Cele două relatări ale numărătorii făcute de David poporului israelit sunt adesea citate ca exemplu clasic de contradicţii în pasaje biblice paralele. De ce spune autorul cărţii Cronici că Satana l-a aţâţat pe David să numere poporul, când, conform textului din 2 Samuel, Dumnezeu a fost Acela care l-a stârnit pe David să facă acest lucru? Şi de ce a fost această numărătoare a poporului un lucru greşit?

 Numărătoarea în Israel – Efectuarea numărătorii poporului israelit nu era un rău în sine. La începutul celor patruzeci de ani de pribegie prin pustie, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor, de la vârsta de douăzeci de ani în sus” (Numeri 1:2,3); şi la sfârşitul anilor de pribegie prin pustie, lui Moise i s-a spus să facă acelaşi lucru (Numeri 26:2). Cea de-a doua numărătoare a arătat că numărul total al forţelor armate ale Israelului era mai mic decât fusese cu 40 de ani în urmă. În acelaşi timp, numărătoarea a oferit o bază utilă pentru împărţirea teritoriului cucerit al Canaanului.

 Motivul lui David pentru a face numărătoarea – Dacă efectuarea numărătorii nu era un rău în sine, de ce a fost Israelul pedepsit atât de tare atunci când David a făcut numărătoarea? Conform textului din 1 Cronici 21:14, 70 000 de oameni au murit ca rezultat al acţiunii lui David. Răspunsul se găseşte în capitolele care precedă 1 Cronici 21. Aceste capitole oferă informaţii despre victoriile obţinute de David în luptele purtate împotriva duşmanilor săi. În acele capitole ni se spune că David i-a învins pe filisteni, pe moabiţi, pe amoniţi şi pe sirieni (capitolele 18-20). Se pare că David, îmbătat de succesele avute, s-a înălţat prea mult în ochii săi. Dorind să crească numărul luptătorilor din armata sa, el trebuia să facă o numărătoare a poporului. Pe de altă parte, Ioab, comandantul-şef al armatei lui David, şi-a dat seama că aceasta nu este o acţiune înţeleaptă şi a încercat să îl facă pe David să îşi schimbe părerea cu privire la numărarea poporului: „Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?”, a întrebat el (1 Cronici 21:3). Dar David nu a vrut să asculte. „Mândria şi ambiţia au fost cele care au determinat această acţiune a regelui” (PK 747). În ciuda faptului că Dumnezeu i-a dat lui David un ultim avertisment prin intermediul lui Ioab, regele nu a putut fi făcut să renunţe la planul său. Prin urmare, Dumnezeu a fost nemulţumit de atitudinea lui David şi a pedepsit poporul israelit.

 Cine l-a stârnit pe David să facă numărătoarea poporului? – Iniţiatorul numărătorii poate fi identificat dacă avem în minte perspectiva voinţei permisive a lui Dumnezeu în problemele acestei lumi. Trebuie să ne amintim că, în conformitate cu gândirea ebraică, tot ceea ce îngăduie Dumnezeu este considerat ca act al Său. De exemplu: Dumnezeu i-a permis lui Satana să îl încerce pe Iov (Iov 1:12) şi a îngăduit împietrirea inimii lui Faraon (Exodul 7:13,22; 8:15), dar este scris că El a făcut acest lucru (Exodul 9:12; 10:1); El a îngăduit alegerea lui Saul ca împărat al Israelului, deşi ştia că, ulterior, acesta va pica testul. În cele două relatări paralele din 2 Samuel 24 şi 1 Cronici 21, observăm că (1) David a fost responsabil, în sensul că a ales să nu asculte de Dumnezeu, prin realizarea numărătorii; (2) Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al poporului Său, a fost responsabil în sensul că l-a stârnit pe David să facă numărătoarea şi (3) Dumnezeu a fost responsabil în sensul că i-a permis lui Satana să îl stârnească pe David şi i-a îngăduit lui David să îşi urmărească propria ambiţie.

În concluzie – Când cele două pasaje sunt privite în contextul mai larg al Scripturii, acestea nu se contrazic, ci se completează reciproc; ambele relatări sunt adevărate. În gândirea ebraică, ceea ce Dumnezeu îngăduie, El face; libertatea dată lui Satana de a-l stârni pe David la păcat şi libertatea pe care i-a dat-o lui David de a alege să păcătuiască sunt, în cele din urmă, atribuite lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-i îndeamnă şi nu-i provoacă pe păcătoşi să facă rău, dar le îngăduie să aleagă răul.

Satana a fost responsabil în sensul că l-a stârnit pe David să facă numărătoarea.