Cum a reuşit Moise să scrie în avans despre moartea sa?

Gregory A. King

profesor de Vechiul Testament,Southern Adventist University

Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse. Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci de zile în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit. (Deuteronomul 34:5-8)

Chiar dacă nu este ceva neobişnuit ca o lucrare literară precum Pentateuhul să se termine cu moartea unui personaj principal (vezi aceeaşi situaţie în Iosua 24:29,30), tocmai această caracteristică ridică o problemă legată de paternitatea textului. Timp de secole, mulţi evrei şi creştini au admis că Moise a scris primele cinci cărţi ale Bibliei1. Totuşi, cum a fost posibil ca Moise să fi scris dinainte despre moartea lui?

Un apendice istoric – Încercând să răspundem la această întrebare, trebuie să ţinem cont de câteva lucruri. În primul rând, faptul că Moise este autorul Pentateuhului nu înseamnă neapărat că el a scris în avans şi pasajul referitor la moartea sa. Această părere a fost susţinută de Josephus Flavius, care a spus despre Moise că „a scris în cărţile sfinte că a murit, de teamă ca nu cumva ei (evreii) să se încumete a spune că, datorită meritului său extraordinar, el a urcat la Dumnezeu”2. Totuşi, dovezi din alte pasaje scripturistice atestă faptul că pretenţia ca un profet sau apostol să fie autorul unui document biblic nu înseamnă neapărat ca el să fi scris cu mâna lui fiecare parte din acel document. De exemplu, penultimul capitol din Ieremia concluzionează astfel: „Până aici sunt cuvintele lui Ieremia” (Ieremia 51:64), indicând faptul că ultimul capitol al cărţii a fost scris de altcineva. Cartea Proverbele, care face aluzie de trei ori la Solomon ca fiind autor (Proverbele 1:1; 1:10; 25:1), le atribuie lui Lemuel şi lui Agur ultimele două capitole. La finalul Evangheliei după Ioan, găsim o notă scurtă scrisă de comunitatea credincioşilor (vezi folosirea pronumelui „noi” în Ioan 21:24), dovedind credibilitatea întâmplării. În niciunul din aceste cazuri, includerea unui supliment istoric sau a unor versete concluzive de către o altă persoană nu schimbă identitatea autorului primar, la fel cum nici un post-scriptum adăugat de editor unei autobiografii contemporane, după ce autorul a decedat, n-ar schimba paternitatea acelei lucrări.

Dovezi ale paternităţii lui Moise – Un alt lucru de reţinut este faptul că, în Pentateuh, găsim multe referiri la activitatea de scriitor a lui Moise. Exodul 24:4 spune: „Moise a scris toate cuvintele Domnului.” În Deuteronomul 31:9 se spune: „Moise a scris legea aceasta.” Şi Numeri 33:2 indică faptul că Moise a ţinut un fel de jurnal de călătorie pe durata traversării pustiei de către israeliţi. Sunt dovezi ample cu privire la implicarea lui Moise în scrierea materialului care a ajuns să compună primele cinci cărţi ale Bibliei.

Un al treilea lucru de reţinut este acela că Isus l-a considerat pe Moise ca fiind autorul primei părţi a Scripturii. În Ioan 5:46, El declară: „Căci dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine.” Această perspectivă a lui Isus este demnă de luat în considerare pentru aceia care pun la îndoială paternitatea lui Moise asupra Pentateuhului.

Un al patrulea punct de remarcat îl constituie dovezile interne care susţin faptul că Moise a scris Pentateuhul. Acestea includ detaliile pe care numai un martor ocular la evenimentele descrise în carte le-ar fi putut da (vezi Exodul 15:27), descrierea amplă a Egiptului, apariţia mai multor cuvinte de origine egipteană decât în restul Vechiului Testament şi faptul că flora şi fauna prezentate în scrierile lui Moise se găsesc în Egipt şi în peninsula Sinai. Aceste caracteristici sunt de aşteptat de la Moise, care a fost crescut şi educat în Egipt şi care a petrecut mulţi ani în deşert.

O ultimă remarcă ar fi faptul că, în ultimii ani, s-a observat o apreciere crescândă pentru unitatea Pentateuhului şi pentru măiestria literară cu care este scris. Dacă generaţiile anterioare de teologi au manifestat tendinţa de a împărţi primele cinci cărţi ale Scripturii în funcţie de presupusele surse literare ale fiecăreia3, această perspectivă a fost combătută recent şi de teologi conservatori, şi de teologi liberali, cu argumente convingătoare care pledează pentru un autor unic al celei mai mari părţi a materialului din Pentateuh. În lu­mina acestor argumente, avem motive întemeiate să afirmăm poziţia tradiţională şi să-l identificăm pe acest autor unic în persoana lui Moise şi să-l considerăm pe Iosua sau pe un alt lider autorul descrierii morţii lui Moise din Deuteronomul 34.

Referinţe

1 Vezi capitolul „Cine a scris cărţile Pentateuhului?” de P. David Merling, din acest volum (p. 55-60).

2 Josephus Flavius, Antiquitates judaicae, 8.48.

3 Vezi capitolul de P. David Merling.

Inserarea unui supliment istoric de către altă persoană nu schimbă identitatea autorului primar al documentului.