34
De ce motivul oferit pentru păzirea Sabatului în Deuteronomul 5 este diferit de cel din Exodul 20?
Ekkehardt Mueller
director asociat,Institutul de Cercetări Biblice
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (…) Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:8-11)
Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (…) Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă. (Deuteronomul 5:12-15)
Cum explicăm diferenţele dintre porunca Sabatului din Exodul 20:8-11 şi cea din Deuteronomul 5:12-15? Conform textului din Exodul 20, evenimentul Creaţiei constituie motivul oferit pentru păzirea Sabatului, în timp ce textul din Deuteronomul declară că eliberarea din sclavie este motivul pentru Sabat. Oare se contrazic aceste două texte? Care text oferă motivul corect? Ce înseamnă aceasta pentru păzirea Sabatului zilei a şaptea astăzi?
O comparaţie – Comparaţia următoare conţine o traducere destul de literală a poruncilor despre Sabat, aşa cum apar ele în Exodul 20:8-11 şi Deuteronomul 5:12-15. Asemănările care apar în exact aceleaşi locuri sunt subliniate. Cele care se găsesc în locuri diferite în cadrul celor două pasaje sunt tipărite cu litere aldine.
Exodul 20
8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău,
10 dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul sau fiica ta, nici robul sau roaba ta, nici vita ta sau străinul care este în casa ta.
11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
Deuteronomul 5
12 Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.
13 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău
14 dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul sau fiica ta, nici robul sau roaba ta, nici vita ta sau străinul care este în casa ta.
15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.
Există un grad ridicat de corespondenţă între primele trei versete ale ambelor liste, însă nu şi între ultimele versete, care conţin motivele pentru păzirea Sabatului. În timp ce textul din Exodul se concentrează asupra Creaţiei, cel din Deuteronomul accentuează eliberarea din Egipt, prin urmare răscumpărarea. Cele două concepte sunt teologic complementare şi indică bogata semnificaţie teologică a Sabatului. Ambele porunci împărtăşesc o descriere comună:
1. Prima poruncă: Adu-ţi aminte/păzeşte Sabatul ca zi sfântă (Ex. 20:8; Deut. 5:12)
2. A doua poruncă: Să lucrezi şase zile (Ex. 20:9; Deut. 5:13)
3. A treia poruncă: Să nu lucrezi în ziua a şaptea (Ex. 20:10; Deut. 5:14)
4. Motive: Creaţia/Eliberarea (Ex. 20:11; Deut. 5:15)
Diferenţa majoră dintre cele două forme ale poruncii Sabatului constă în motivul oferit pentru păzirea lui cu sfinţenie. Totuşi chemarea de a ţine Sabatul rămâne aceeaşi. În ambele cazuri este prezent elementul de rememorare a marilor lucruri pe care le-a făcut Domnul.
Adăugări în Deuteronomul 5 – Porunca Sabatului din Deuteronomul 5 conţine sintagmele: „aşa cum Yahwé, Dumnezeul tău, ţi-a poruncit” şi „de aceea, ţi-a poruncit Yahwé, Dumnezeul tău”. Astfel de sintagme nu sunt folosite numai la porunca Sabatului. Acestea sunt repetate în porunca următoare de cinstire a tatălui şi a mamei (Deuteronomul 5:16), precum şi în Deuteronomul 5:33, care este în afara Decalogului, totuşi în acelaşi context. În timp ce „tu” este folosit în Cele Zece Porunci, în Deuteronomul 5:33 este folosit „voi”. O formulare similară apare în Deuteronomul 6:1,17,20,25.
În Deuteronomul, Moise le vorbeşte israeliţilor; le reaminteşte de faptele măreţe ale lui Dumnezeu, când i-a eliberat din Egipt, şi, în acest context, el reiterează Cele Zece Porunci, precum şi alte porunci şi avertizări. În timp ce repetă Decalogul, el inserează cuvintele „după cum/de aceea Yahwé, Dumnezeul tău, ţi-a poruncit” (5:12,15), subliniind că Cele Zece Porunci au origine divină. Exodul 20:1 declară: „Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând…”. În Deuteronomul 5:4,5, Moise le spune israeliţilor ce a spus Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în Exodul, găsim Cele Zece Porunci proclamate de Domnul (Exodul 20:18-23; Deuteronomul 9:10), în timp ce, în Deuteronomul, Moise aplică poruncile la experienţa israeliţilor.
Motive pentru adăugări – După cum se poate observa, când a repetat Cele Zece Porunci, Moise a adăugat comentarii asupra lor, în câteva locuri. Aceste comentarii sunt minore şi nu alterează semnificaţia sau autoritatea legii lui Dumnezeu. Doar motivul pentru păzirea celei de-a şaptea zile diferă. Conform textului din Deuteronomul 18:15, Moise era profet, adică a făcut aceste comentarii asupra Decalogului sub inspiraţie, oferind o înţelegere adiţională cu privire la voinţa şi la caracterul lui Dumnezeu.
Textul din Deuteronomul 5:22 face trimitere înapoi, la experienţa de la Sinai, când Dumnezeu le-a vorbit israeliţilor şi când Decalogul a fost scris pe table de piatră. Sabatul îşi are originea la Sinai. Expresia „fără să adauge ceva” accentuează faptul că textul Decalogului era complet şi avea „autoritate «canonică»”1. Nicio altă poruncă nu făcea parte din el. Dar repetarea Decalogului de către Moise, în Deuteronomul 5, este totuşi în acord cu versiunea proclamată de Domnul în Exodul. Deuteronomul 5:22 conţine o „întrerupere” istorică, fără ca ceea ce se spune acolo să fie incorect sau neadevărat2, deoarece, „conform pasajului din Exodul 19 – 34, tablele care conţineau Decalogul nu i-au fost date lui Moise decât după ce a mijlocit între Yahwé şi popor şi a primit poruncile suplimentare ale legământului, cf. Exodul 24:12; 32:15 ş.u.; Deuteronomul 9:7 ş.u.”3. Aceasta înseamnă şi că nu putem să forţăm textul şi să spunem că formularea din Deuteronomul 5:6-21 trebuie să fi fost exact textul de pe tablele de piatră sau că ar exista o contradicţie între Deuteronomul 5:22 şi Exodul 24:12; 31:18.
Efectele acestui set de adăugări – Ce efecte au aceste adăugări asupra Decalogului? Am observat deja că sintagmele „după cum/de aceea Yahwé, Dumnezeul tău, ţi-a poruncit” accentuează originea divină a Decalogului. Întrucât această expresie se repetă în porunca a cincea, ea realizează o legătură între porunca păzirii Sabatului şi cea a cinstirii părinţilor. În ambele porunci, aspectul relaţional este puternic accentuat. Mai mult, sunt unite prima tablă a legii, conţinând porunci care se concentrează asupra relaţiei omului cu Dumnezeu, şi cea de-a doua tablă a legii, conţinând porunci care accentuează relaţii interpersonale. Conceptul de relaţie interpersonală este îmbogăţit de accentul specific pus pe robi şi roabe, regăsit de două ori în 5:14 şi dezvoltat în vers. 15, unde se face referire la eliberarea Israelului din sclavie.
În textul din Deuteronomul 5:15 apare „ţara Egiptului”. Aceeaşi expresie se găseşte în versetul 6, în introducerea Celor Zece Porunci4. În plus, în ambele versete apar: verbul „a scoate (afară)”, numele divin „Yahwé, Dumnezeul tău” şi termenul „rob”. În Deuteronomul, porunca Sabatului este împletită în mod deosebit cu porunca întâi. Prin păzirea Sabatului, Îl acceptăm pe Yahwé ca Dumnezeu şi Domn unic şi respingem toţi ceilalţi zei şi idoli. Ne bucurăm totodată de eliberare şi de mântuire.
Textul din Deuteronomul 5:14 conţine adăugarea „boul tău şi măgarul tău”. În loc să se refere la animale în general, Moise pare să menţioneze explicit boul şi măgarul. Boul şi măgarul se găsesc în aceeaşi ordine în Deuteronomul 5:21, în cea de-a zecea poruncă. Astfel, porunca Sabatului este asociată cu porunca de a nu pofti. Oricine găseşte odihnă în Domnul în ziua Sabatului găseşte odihnă şi în faţa poftei după bunuri materiale, în mod special după acelea care aparţin semenului său. „Versetele 6-11 descriu obligaţiile către Yahwé, iar versetele 16-21 descriu relaţiile dintre oameni. Prin tratarea ambelor subiecte simultan, porunca Sabatului din Deuteronomul formează un pod între aceste două secţiuni”5.
În concluzie – Porunca Sabatului din Deuteronomul este în acord cu cea din Exodul 20 prin aceea că Sabatul ar trebui păstrat sfânt şi că, după şase zile de muncă, în ziua a şaptea – şi anume Sabatul – omul ar trebui să se odihnească. Există câteva diferenţe legate de motive. Prin repetarea poruncii Sabatului, Moise – aflat sub inspiraţie – a făcut câteva adăugări care, într-un anumit mod, leagă porunca Sabatului de restul poruncilor, având ca efect faptul că Decalogul culminează cu porunca Sabatului6. Acest fapt a fost recunoscut şi de teologi neadventişti. De exemplu, R. D. Nelson afirmă că „formularea deuteronomică distinctivă a Celor Zece Porunci sporeşte importanţa Sabatului”7. Prin urmare, porunca Sabatului nu se referă numai la Creaţie, ci şi la mântuire. Păzim Sabatul deoarece Dumnezeu ne-a creat şi ne-a mântuit.
Referinţe
1 Richard D. Nelson, Deuteronomy: A Commentary, The Old Testament Library, Louisville, Kenya, Westminster John Knox Press, 2002, p. 84.
2 În multe pasaje ale Scripturii sunt folosite rezumate ale evenimentelor care nu corespund perfect dacă sunt verificate la nivelul celor mai mici detalii. Vezi, de pildă, Geneza 6:19 şi 7:2,3; Ioan 20:30,31; 21:25.
3 A. D. H. Mayes, Deuteronomy, The New Century Bible Commentary, Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 1979, p. 172.
4 Vezi şi Exodul 20:2.
5 Nelson, p. 82.
6 În mod similar, Isus face aceasta în Matei 5, în Predica de pe Munte.
7 Nelson, p. 81, 82.
În Exodul găsim Cele Zece Porunci proclamate de Domnul, în timp ce, în Deuteronomul, Moise aplică poruncile la experienţa israeliţilor.
În Deuteronomul, porunca Sabatului este împletită în mod deosebit cu porunca întâi. Prin păzirea Sabatului, Îl acceptăm pe Yahwé ca Dumnezeu şi Domn unic şi respingem toţi ceilalţi zei şi idoli.