33
Condamnă Leviticul 18:22 homosexualitatea?
Larry L. Lichtenwalter
profesor de teologie sistematică, Andrews University
Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune. (Leviticul 18:22)
În societatea contemporană, homosexualitatea nu numai că este privită de mulţi ca fiind acceptabilă, ci este şi foarte mult promovată de mass-media şi de grupurile care luptă pentru drepturile sociale. Permite Biblia practicile homosexuale sau le condamnă? Indică Leviticul 18:22 şi alte pasaje o poziţie biblică referitoare la acest subiect?
Perspectiva biblică asupra homosexualităţii – Leviticul 20:13 repetă interdicţia cu privire la homosexualitate, adăugând mai multe detalii, precum şi o pedeapsă directă pentru ea: „Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.” Cuvântul tradus prin „om” (zakar) este în mod clar „bărbat”, şi nu mult mai genericul „om”, sau „fiinţă umană”, cum îl traduc unele versiuni moderne, şi denotă toţi membrii acestui sex, indiferent de vârstă, implicând în mod clar o relaţie sexuală consensuală între doi bărbaţi, nu doar violul homosexual.
Natura absolută a acestei interdicţii biblice contrastează puternic cu atitudinile mai tolerante faţă de homosexualitate întâlnite în alte regiuni din Orientul Apropiat din vechime. Deşi legislaţia este formulată din perspectiva bărbatului, interdicţia faţă de relaţiile lesbiene este implicită în porunca levitică generală de a nu urma practicile abominabile ale egiptenilor sau ale canaaniţilor şi ale altor popoare (Leviticul 18:3,24-28,30). În mod similar, abuzarea homosexuală de copii (pedofilia) este acoperită în mod indirect, deoarece zakar înseamnă „persoană de sex masculin”, nu doar „bărbat adult”. Homosexualitatea este „o urâciune” care aduce pedeapsa cu moartea (Leviticul 18:22; 20:13) şi este pusă în aceeaşi categorie cu zoofilia, care încalcă principiul conform căruia sexualitatea umană trebuie să fie împărtăşită numai cu alte fiinţe umane (Leviticul 18:23; 20:15,16). Interdicţia apare în acelaşi cadru legal care tratează incestul, adulterul şi zoofilia.
Contextul mai larg al capitolului 18 din Leviticul ţinteşte devierile de la idealul divin pentru sexualitatea umană. Încă de la Creaţie, Dumnezeu i-a făcut pe bărbat şi pe femeie unul pentru altul, unitate reprezentată de metafora „un singur trup”, iar planul Lui era ca ei să crească şi să se înmulţească (Geneza 1:26-28; 2:23,24). Această relaţie trebuia să fie permanentă, monogamă, heterosexuală şi între două fiinţe omeneşti. Interdicţiile din Leviticul 18 întăresc limitele stabilite în Geneza 1 – 3. Astfel, homosexualitatea distruge şi în acelaşi timp încalcă ordinea creată şi iniţiată de Dumnezeu. A renunţa la propria sexualitate preluând rolul sexului opus, cum se întâmplă într-o relaţie homosexuală, este o desacralizare a ordinii divine a Creaţiei, deoarece sexualitatea este o trăsătură esenţială a existenţei şi a personalităţii umane (Geneza 1:27).
Homosexualitatea înseamnă răzvrătire contra lui Dumnezeu – În cel mai înalt grad, Însuşi Dumnezeu este cel vizat: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Leviticul 18:2,4,5,6,30). Faptul că un bărbat întreţine relaţii sexuale cu un alt bărbat ca şi cum celălalt nu ar fi tot bărbat, ci femeie, nu este nimic altceva decât răzvrătire împotriva modului în care a lăsat Dumnezeu ca oamenii să funcţioneze ca fiinţe sexuale. Nu doar că este încălcat planul divin cu privire la heterosexualitate, precum şi ordinea creată, ci este insultată chiar natura sfântă a lui Dumnezeu în calitate de Creator şi Răscumpărător: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. (…) Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 20:21,26; cf. 11:44; 19:2; 21:8). Astfel, Dumnezeu Se delimitează moral de dumnezeii celorlalte popoare şi de practicile înjositoare din punct de vedere moral pe care le includea închinarea la ei. Pentru că Dumnezeu este sfânt, devierile sexuale descrise în Leviticul 18 (inclusiv homosexualitatea), prin însăşi natura lor, sunt înjositoare moral şi Îl resping pe Dumnezeu (Leviticul 18;1,4,5,6,22,24-30). Caracterul sfânt al lui Dumnezeu influenţează valorile morale şi alegerile unei persoane, chiar şi în materie de homosexualitate (cf. Romani 1:21-27).
Homosexualitatea este o urâciune – Referirile din Leviticul 18 la „ţara Egiptului”, la „ţara Canaanului” (vers. 3), la „neamuri” (vers. 24), la „băştinaş” şi la „străinul care locuieşte în mijlocul vostru” (vers. 26) confirmă faptul că urâciunile enumerate alături de homosexualitate se intersectează cu toate principiile morale şi naturale de factură transculturală şi transtemporală, adică acele principii universale şi eterne (Leviticul 18:2,24-30). Caracterul implicit degradant al acestor acte destabilizează comunitatea, îl pângăreşte moral pe individ (fie că e victimă, făptaş sau participant care consimte la faptă), constituie un abuz faţă de celelalte persoane (faţă de corpul lor, faţă de identitatea lor personală, faţă de poziţia lor socială în cadrul comunităţii sau al familiei şi faţă de puritatea lor înaintea lui Dumnezeu) şi denaturează caracterul sfânt al lui Dumnezeu. Afirmaţia de mai sus este adevărată în orice cultură şi în orice epocă istorică. Dumnezeu, personalitatea individului şi societatea sunt, fiecare, vizaţi. Aşadar nu este de mirare că, din perspectivă divină, caracterizarea fundamentală a practicii homosexuale este aceea de „urâciune”.
Relaţia intimă homosexuală este, în tot Pentateuhul, singurul act sexual interzis căruia îi este ataşat în mod special termenul „urâciune” (tocebah). În Faptele apostolilor 15, categoriile de interdicţii impuse creştinilor neevrei – „să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie” – urmează tiparul celor enumerate în Leviticul 17 şi 18. Prin urmare, porneia, termenul grecesc folosit în Faptele apostolilor 15:20,29 pentru imoralitate sexuală (curvie), include şi homosexualitatea, aşa cum se întâmplă şi în cazul verbului înrudit ekporneuo, din Iuda 7. Noul Testament condamnă în mod explicit homosexualitatea (Romani 1:27; 1 Corinteni 6:9; 1 Timotei 1:10) şi lesbianismul (Romani 1:26).
Tendinţele homosexuale şi practicile homosexuale – Deşi doar câteva texte biblice vorbesc despre activitatea homosexuală, cele care fac totuşi referire la acest lucru exprimă o dezaprobare categorică. Nu există nicio portiţă de scăpare, nicio excepţie care ar putea permite acceptarea, în anumite circumstanţe, a practicilor homosexuale. Este important să remarcăm totuşi că Leviticul nu vorbeşte despre tendinţele homosexuale; el condamnă practica homosexuală (care ar include un stil de viaţă homosexual).
Perspectiva biblică asupra naturii umane presupune că, după căderea în păcat, toţi oamenii au o natură, sau o orientare, păcătoasă. Fără să fie vinovaţi ei de acest lucru, fie că este rezultatul eredităţii sau al factorilor de mediu, oamenii au tendinţe puternice spre tot felul de rele: promiscuitate heterosexuală, alcoolism, lăcomie, violenţă, necurăţie, senzualitate, sinucidere, mânie, aroganţă etc. (Galateni 5:19-21). Tendinţele homosexuale sunt de aşteptat. Însă tot de aşteptat sunt şi o orientare morală corectă, alegerile morale şi cumpătarea morală. Ca fiinţe morale, oamenii sunt chemaţi să-şi ţină în frâu obsesiile imorale. Omul trebuie să-şi menţină gândurile curate şi să reziste ispitelor sexuale care se nasc din natura, sau orientarea, căzută a omului – atât heterosexuală, cât şi homosexuală. Oamenii au întotdeauna la dispoziţie puterea divină care să-i ajute să-şi învingă tendinţele păcătoase şi natura păcătoasă (Galateni 5:16-24). Creştinii din primul secol au simţit această putere asupra tendinţelor homosexuale: „Şi aşa eraţi unii din voi [inclusiv homosexuali, vezi vers. 9]! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11). Există speranţă de răscumpărare dintr-un stil de viaţă distructiv. Acesta este mesajul pe care îl implică Leviticul 18:22 şi 20:13, unde un popor deja răscumpărat este chemat acum să trăiască o identitate nouă, sfântă, prin puterea sfinţitoare a Dumnezeului lor sfânt (Leviticul 20:7,8; 21:8; 22:32,33).
Homosexualitatea distruge şi, în acelaşi timp, încalcă ordinea creată şi iniţiată de Dumnezeu.
– Leviticul 18:22
Oamenii au întotdeauna la dispoziţie puterea divină care să-i ajute să-şi învingă tendinţele păcătoase şi natura păcătoasă.