Cum au putut peste două milioane de israeliți să treacă Marea Roșie într-o singură noapte?

Michael G. Hasel

profesor de Vechiul Testament,Southern Adventist University

Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărţit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. (Exodul 14:21,22)

Întrebările care se pun în legătură cu acest pasaj biblic sunt următoarele: (1) Cum s-a putut mobiliza un număr atât de mare de oameni, împreună cu turmele lor, pentru a traversa marea atât de repede? (2) Nu cumva timpul necesar pentru traversare a fost mult mai lung decât cele câteva ore pe care le specifică textul? (3) Cum de nu au reușit carele de luptă egiptene să-i ajungă din urmă pe israeliții care se deplasau greoi, mergând pe jos?

Numărul israeliţilor – În Numeri 1:46; 26:51 și Exodul 12:37 se vorbește constant despre un număr de aproximativ 600 000 de bărbați. Împreună cu femeile și copiii, numărul israeliților trebuie să fi fost undeva în jur de 2 000 000. Este adevărat că ebr. ’eleph „mie”, din Numeri 1:21,23,25,27 etc., este folosit, într-un anumit context, şi pentru „familie” sau „neam” (Judecătorii 6:15; 1 Samuel 10:19); totuşi, aici, în Numeri 1 şi 26, nu pare să fie folosit în acest sens particular. În primul rând, ’eleph „mie” nu apare singur, ci este însoţit de numeralele suplimentare „sute” şi „cincizeci” (de exemplu, seminţia lui Gad număra 45 650 de oameni – Numeri 1:25) În al doilea rând, numărul total al israeliţilor corespunde cu suma tuturor seminţiilor şi se ridică, în consecinţă, la peste 600 000 de bărbaţi. În sfârşit, darul de o jumătate de siclu cerut de la fiecare bărbat supus numărătorii corespunde exact cu jumătatea totalului la care se ajunge în Numeri 11.

Consideraţii importante

Există şi alte aspecte care trebuie luate în consideraţie. Mulţi ar putea să-şi imagineze că israeliţii erau o mulţime de oameni – bărbaţi, femei şi copii cu turmele şi cirezile lor – mişcându-se în dezordine în timp ce bâjbâiau pe drumul ieșirii din Egipt. Când ameninţarea armatei egiptene a devenit evidentă, deruta generală a devenit și mai accentuată. Alţii presupun că locul de trecere a Mării Roşii era foarte îngust şi ar fi fost nevoie ca israeliţii să traverseze marea aproape în şir indian, iar pentru acest lucru le-ar fi trebuit, într-adevăr, câteva zile. Aceste presupuneri nu sunt însă susţinute de relatarea biblică.

 Trecerea prin mare a fost un fapt supranatural – În primul rând, ar trebui să ne aducem aminte că în toate relatările Vechiului Testament, trecerea Mării Roşii este considerată un eveniment miraculos, adus la îndeplinire prin intervenţia lui Dumnezeu. În timp ce armata egipteană se apropia de mulţimea israeliţilor, aceştia „s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul” (Exodul 14:10). Domnul l-a asigurat din nou pe Moise, iar „Îngerul Domnului”, sau stâlpul de foc, s-a mutat din faţa lor şi s-a aşezat între israeliţi şi egipteni. Prin urmare, cele două armate au fost izolate una de cealaltă pe toată perioada cât apele mării au fost despărţite şi a fost amenajată calea pentru trecere. Chiar dacă egiptenii aveau capacitatea unor atacuri rapide, norul a împiedicat asemenea acţiuni. În acest timp, mulţimea israeliţilor a avut răgaz să traverseze marea. Atunci când ultimele pâlcuri de fugari s-au angajat în pasaj, norul continua să-i ascundă şi să-i urmeze, astfel că, după ei, primii egipteni au apucat să intre prin mijlocul mării. În revărsatul zorilor, „Domnul din stâlpul de foc şi de nor S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tabăra egiptenilor” (Exodul 14:24).

 Locul traversării – Probabil că locul traversării nu este Golful Aqaba, spre Arabia Saudită. Studii recente tind să identifice locul trecerii mai degrabă spre regiunea Sinai2. Ellen White scrie: „Evreii erau aşezaţi în tabără în faţa mării, care era o barieră aparent de netrecut, în timp ce munţii aspri din sud le împiedicau în mod serios înaintarea” (PP 283, 284). Unii au interpretat ebr. yam suph ca fiind Marea Trestiilor, nu Marea Roşie. Pe baza dovezilor lexicale şi a cercetărilor geografice recente, arheologii au stabilit locul de trecere în zona unui lanţ de lacuri cunoscute ca Lacurile Amare, în zona Istmului Suez. Nivelul acestor lacuri, precum şi al Mării Roşii, se pare că era mai mare în vremurile antice faţă de cum este astăzi. Doar că în această zonă nu există niciun lanţ muntos. Singura localizare care să satisfacă descrierea biblică şi afirmaţiile lui Ellen White trebuie să fie capătul nordic al Golfului Suez, acolo unde muntele Jebel ’Ataqa coboară până la malul golfului.

 Modalitatea trecerii – Exodul 13:18 spune că Dumnezeu i-a condus pe israeliţi „să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi [«în ordine de bătaie» – NASB; «pregătiţi de război» – NTR; «în bună rânduială» – Biblia Sinodală; n.r.] din ţara Egiptului”. Cuvântul-cheie de aici este „înarmaţi” („în ordine de bătaie”), care indică faptul că, practic, exodul a fost un marş organizat, în formaţie de luptă. Cuvântul ebraic pentru „înarmaţi” („în ordine de bătaie”) derivă de la numeralul „cinci” şi pasajul ar mai putea fi tradus: „Copiii lui Israel au ieşit în cinci”, adică organizaţi în cinci divizii majore. Biblia nu ne oferă detalii despre mărimea şi modul de organizare ale acestor divizii, dar suntem datori să ne amintim că Moise, care fusese prinţul Egiptului, destinat să fie viitorul rege al ţării, avusese parte de instruire militară şi ar fi ştiut cum să organizeze o asemenea mulţime într-o formaţie militară. Este interesant de remarcat că acelaşi termen este folosit şi în Iosua 1:14 şi 4:12 pentru a descrie organizarea israeliţilor chiar înainte de a traversa Iordanul şi de a intra în Ţara Promisă. Un asemenea nivel de organizare sugerează că israeliţii nu au ieşit din Egipt în dezordine şi nu au trecut prin Marea Roşie în şir indian sau de-a valma.

Biblia nu ne spune cât de lată era fâşia de uscat pe care au traversat ei marea. Israeliţii, 2 000 000 la număr, împărţiţi în 5 divizii, ar fi putut forma 600 de şiruri alăturate; în felul acesta, nu s-ar fi întins pe o lăţime mai mare de 800 de metri. Fiecare din cele 5 divizii de aproximativ 400 000 de oameni (cu 600 de rânduri alăturate, formate din câte 670 de inși) s-ar fi întins, în lungime, pe mai puţin de 7 kilometri, la care s-ar mai fi adăugat încă 1,5 kilometri pentru turme şi cirezi. Dacă deschizătura prin mare ar fi fost lată de 1,5 kilometri, ar fi permis o desfăşurare şi mai mare în lăţime a celor 5 divizii. Chiar şi aşa, estimând că viteza deplasării pe jos nu ar fi depăşit 3 km/h şi ţinând cont că lăţimea mării în acel loc era în jur de 16 km, israeliţii ar fi reuşit să o traverseze în 5-6 ore sau într-o noapte întreagă.

Referinţe

1 Pentru mai multe detalii, vezi John J. Davis, Biblical Numerology, Grand Rapids, Michigan, Baker, 1968, p. 58-91. Ideea că israeliţii au ieşit în număr mare din Egipt este susţinută şi de Ellen White (PP 281).

2 James K. Hoffmaier, Israel in Egipt: The Evidence of Autenticity of the Exodus Traditions, New York, Oxford University Press, 1997, p. 208, 209.

Trecerea Mării Roşii a fost un miracol.