26
A fost Potopul global?
Richard M. Davidson
profesor de Vechiul Testament, Andrews University
Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi care sunt sub cerul întreg au fost acoperiţi. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. (Geneza 7:19,20)
Interpretarea tradiţională a pasajului din Geneza 6 – 9 afirmă că Potopul a avut o întindere globală, însă diversele teorii recente ale unui potop local îl limitează la o anumită zonă geografică: fie Mesopotamia, fie Marea Neagră, fie altundeva. Teoriile potopului limitat se bazează în primul rând pe argumente ştiinţifice care subliniază problemele geologice relativ dificil de soluționat ale unui potop global. Aceste argumente presupun în general o istorie uniformă a geologiei Pământului. Totuşi numeroase studii ştiinţifice recente oferă dovezi tot mai multe pentru un catastrofism diluvian (schimbări catastrofice cauzate de un potop), şi nu pentru uniformitarianism1.
Dovezi pentru un potop global – Datele din Biblie sunt cel mai bine înțelese din perspectiva tradiţională, conform căreia pasajul din Geneza 6 – 9 descrie un potop global. Multe dovezi biblice converg în a afirma dimensiunea globală a Potopului:
(1) toate temele majore din Geneza 1 – 11 (Creaţia, Căderea, Planul de Mântuire, gradul de răspândire a păcatului) sunt universale în aplicabilitate şi cer o concepţie universală similară şi despre Potop;
(2) atât linia genealogică a lui Adam (Geneza 4:17-26; 5:1-31), cât şi cea a lui Noe (Geneza 10:1-32; 11:1-9) au o natură exclusivă, indicând astfel că, după cum Adam a fost tatăl tuturor oamenilor antediluvieni, tot aşa Noe a fost tatăl tuturor oamenilor postdiluvieni; implicaţia este în mod clar aceea că toţi oamenii de pe planetă care nu au intrat în arcă au pierit în Potop;
(3) aceeaşi binecuvântare divină generală: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă!” le este dată şi lui Adam, şi lui Noe (Geneza 1:28; 9:1), ceea ce indică faptul că Noe este un „nou Adam”, repopulând lumea aşa cum a făcut-o primul Adam;
(4) legământul lui Dumnezeu şi curcubeul (Geneza 9:9-18) sunt legate de dimensiunea Potopului; dacă ar fi fost doar un potop local, atunci legământul ar fi doar unul limitat;
(5) când vine vorba de întinderea Potopului, în joc este viabilitatea promisiunii lui Dumnezeu (Geneza 9:15; cf. Isaia 54:9); dacă ar fi fost doar un potop local, atunci Dumnezeu Şi-ar încălca promisiunea ori de câte ori s-ar întâmpla inundaţii locale;
(6) universalitatea Potopului este subliniată de dimensiunile enorme ale arcei (Geneza 6:14,15) şi de afirmaţia imperativă de a salva pe arcă toate speciile de animale şi de plante (Geneza 6:16-21; 7:2,3); o arcă masivă plină cu reprezentanţii omenirii şi cu toate speciile de animale/plante neacvatice ar fi fost inutilă dacă ar fi fost doar un potop local; Noe, familia lui şi animalele ar fi putut să scape foarte simplu, plecând în altă regiune a Pământului;
(7) faptul că apele au acoperit „toţi munţii înalţi” de pe Pământul antediluvian (care nu erau la fel de înalţi ca lanţurile muntoase de astăzi) cu cel puţin 15 coţi (Geneza 7:19,20) nu ar putea implica doar un potop local, din moment ce apa caută să aibă un nivel uniform pe toată suprafaţa globului;
(8) durata Potopului (Noe stă în arcă mai mult de un an – Geneza 7:11 – 8:14) are sens numai în cazul unui potop global;
(9) toate pasajele nou-testamentare despre Potop folosesc un limbaj universal (de exemplu: „a venit potopul şi i-a luat pe toţi” [Matei 24:39]; „a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi” [Luca 17:27]; „n-a cruţat El lumea veche (…) când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi” [2 Petru 2:5]; Noe „a osândit lumea” [Evrei 11:7]);
(10) tipologia nou-testamentară a Potopului presupune şi depinde de un potop de dimensiune globală pentru a argumenta teologic o iminentă judecată globală prin foc (2 Petru 3:6-7).
Terminologia Potopului – Printre cele mai importante dovezi biblice pentru un potop global sunt numeroasele ocazii în care apar termeni sau expresii cu valoare universală din Geneza 6 – 9, indicând o acoperire globală a Potopului2:
(1) ebr. mabbul „potop”, întâlnit de 12 ori în Geneza (Geneza 6:17; 7:6,7,10,17; 9:11 [de două ori],15,28; 10:1,32; 11:10) şi o dată în Psalmii 29:10, este rezervat, în Vechiul Testament, exclusiv pentru a face referinţă la Potopul din Geneza, separând astfel Potopul de alte inundaţii locale şi încadrându-l într-un context global;
(2) „pământul” (Geneza 6:12,13,17), fără un termen descriptiv limitator, trimite la aceeaşi expresie folosită la Creaţia globală (Geneza 1:1,2,10);
(3) „toată faţa pământului” (Geneza 7:3; 8:9) reia aceeaşi frază din contextul global al Creaţiei (Geneza 1:29);
(4) expresia „faţa pământului” (Geneza 7:4,22,23; 8:8), în paralel cu „toată faţa Pământului” (Geneza 8:9), trimite la modul în care a fost folosită în contextul Creaţiei globale (Geneza 2:6);
(5) expresia „orice făptură” (de 13 ori în Geneza 6-9) este însoţită de fraze adiţionale care amintesc de crearea globală a animalelor şi a omului (Geneza 1:24,30; 2:7): de exemplu, „care are suflare de viaţă” (Geneza 6:17 şi 7:15), „tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări” (Geneza 7:21,22);
(6) expresiile „tot ce trăieşte”, „orice făptură” (Geneza 6:19; 9:16) şi expresia similară „toate făpturile pe care le-am făcut” (Geneza 7:4), ultima făcând referire explicit la Creaţie;
(7) „toate făpturile” [kol hayqum „toată fiinţa”] (Geneza 7:4,23) este unul dintre cei mai cuprinzători termeni pe care îi poate folosi un scriitor evreu pentru a exprima totalitatea vieţii;
(8) „tot ce era pe pământul uscat” (Geneza 7:22) indică dimensiunea globală a Potopului, dar clarifică limitele acestei distrugeri: făpturile terestre;
(9) „sub cerul întreg” (Geneza 7:19) este o expresie care peste tot în Scriptură este universală (vezi, de exemplu, Exodul 17:14; Deuteronomul 4:19), în contrast cu termenul „cer”, folosit singur, care poate avea un sens local (de exemplu, 1 Împăraţi 18:45); şi
(10) „toate izvoarele Adâncului celui mare [tehom]” (Geneza 7:11; 8:2) trimite la aceeaşi expresie „Adânc”, sau ocean global [tehom], din Geneza 1:2.
Numeroasele conexiuni cu Creaţia globală din Geneza 1 şi 2 arată că Potopul este un proces escatologic invers al „Creației”, pas cu pas şi global, urmat de o „re-creare”, de asemenea pas cu pas şi globală. Este dificil să ne imaginăm alte expresii mai sugestive şi mai puternice pe care scriitorul biblic le-ar fi putut folosi pentru a indica dimensiunea globală a Potopului descris în Geneza.
Referinţe
1 Vezi în special o trecere în revistă a acestor dovezi în Harold G. Coffin, Robert H. Brown şi L. James Gibson, Origin by Design, ediţie revizuită, Hagerstown, Maryland, Review and Herald, 2005; Henry Morris şi John Whitcomb, The Genesis Flood: The Biblical Record and Its Scientific Implications, Philadelphia, Pennsylvania, Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1961; şi Ariel Roth, Origins: Linking Science and Scripture, Hagerstown, Maryland, Review and Herald, 1998.
2 Vezi Richard M. Davidson, „The Genesis Flood Narative: Crucial Issues in the Current Debate”, Andrews University Seminary Studies, 42/1, 2004, p. 49-77.
Uniformitarianismul este concepţia că procesele geologice au loc în urma acţiunii unor legi naturale care sunt întotdeauna aceleaşi şi prin intermediul unor procese observabile şi astăzi.
Dacă ar fi fost doar un potop local, Noe şi familia lui ar fi putut să scape foarte simplu plecând în altă regiune a Pământului.