Cine au fost „fiii lui Dumnezeu” şi „fetele oamenilor”?

Donn W. Leatherman

profesor de Vechiul Testament,Southern Adventist University

Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime oameni cu nume. (Geneza 6:4)

Geneza 6:4 ridică o serie de întrebări, în principal legate de identitatea diferitelor persoane menţionate: Cine sunt uriaşii (nefilim)? Cine sunt „fiii lui Dumnezeu” şi „fetele oamenilor”? Cine sunt „vitejii”, „oameni cu nume”? Care este relaţia dintre aceste grupuri de oameni?

Pasajul din Geneza 6:1-8 este precedat de genealogia lui Adam (5:1-32) şi este urmat de genealogia lui Noe (6:9,10) şi de istoria Potopului (6:13-8:22). Acest pasaj ne prezintă motivul pentru care Dumnezeu a pedepsit Pământul prin Potop. Creşterea în număr a fost însoţită de o explozie de imoralitate. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (6:5). Căsătoriile dintre fetele oamenilor şi fiii lui Dumnezeu se pare că au contribuit într-o oarecare măsură la acest declin moral.

Identitatea uriaşilor (nefilim)

Originea şi sensul cuvântului nefilim sunt nesigure. Dacă îşi are originea în ebr. pala’, care înseamnă „a fi extraordinar”, nefilim înseamnă pur şi simplu „oameni extraordinari”. Dacă termenul este derivat din ebr. naphal, al cărui sens este „a cădea”, uriaşii (nefilim) ar putea fi oameni căzuţi din punct de vedere moral sau oameni care se aruncă asupra celorlalţi, adică invadatori sau oameni ostili, violenţi. În Biblie mai există o referire la uriaşi (nefilim). La mult timp după Potop, în Numeri 13:33, zece dintre is­coadele trimise de Moise în Canaan raportează: „Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi (nefilim), pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor (nefilim); […] faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” Această a doua şi ultimă referire la uriaşi (nefilim) ne spune că erau (sau erau percepuţi ca fiind) masivi din punct de vedere fizic şi, de aceea, era puţin probabil să fie învinşi în război. Nu este clar de ce iscoadele din Numeri 13 au folosit cuvântul nefilim. Probabil că au apelat pur şi simplu la acele figuri din trecut pentru a fi mai convingători. Traducerea acestui termen prin „uriaşi” respectă traducerea din Septuaginta şi din alte versiuni antice, care au fost probabil influenţate de raportul iscoadelor.

Deşi mulţi comentatori îi identifică pe uriaşii (nefilim) din Geneza 6 cu „vitejii”, „oameni cu nume”, de la sfârşitul versetului 4, textul nu ne spune acest lucru. Uriaşii (nefilim) nu sunt rodul căsătoriei dintre fiii lui Dumnezeu şi fetele oamenilor; mai degrabă ei au trăit „în vremurile acelea”, adică în perioada antediluviană, atunci când fiii lui Dumnezeu au avut relaţii sexuale cu fetele oamenilor, în urma cărora au rezultat vitejii, oameni cu renume. Tot ce ştim despre uriaşi (nefilim) este că erau oameni înalţi şi puternici, posibil violenţi, care au trăit înainte de Potop.

Identitatea „fiilor lui Dumnezeu”

„Fiii lui Dumnezeu”, ca îngeri – Pe baza referirilor la „fiii lui Dumnezeu” din Iov 1:6, 2:1 şi 38:7, unii teologi, urmând o veche tradiţie evreiască, au ajuns la concluzia că aceste fiinţe trebuie să fie supranaturale, posibil îngeri căzuţi. În această interpretare, „fetele oamenilor” ar fi femei din rasa umană care au avut urmaşi în urma relaţiilor sexuale cu aceste fiinţe supranaturale. Aceşti urmaşi erau persoane semisupranaturale, cu o putere extraordinară. Totuşi această teorie este în conflict cu declaraţia lui Isus că îngerii nu se căsătoresc (Matei 22:30). Sintagma „fiii lui Dumnezeu” se poate referi şi la fiinţe umane. De exemplu, în Luca 3:38, Adam este numit „fiul lui Dumnezeu”, iar , în Psalmii 82:6, oamenii sunt numiţi „fii ai Celui Preaînalt”. În plus, dacă indignarea lui Dumnezeu din Geneza 6:3 este provocată de relaţiile descrise în Geneza 6:2, ar părea ciudat ca oamenii să fie pedepsiţi pentru păcatul îngerilor. Potopul este pedeapsa lui Dumnezeu asupra oamenilor, nu asupra îngerilor.

 „Fiii lui Dumnezeu”, ca regi – O a doua teorie susţine că „fiii lui Dumnezeu” sunt regi care trăiau în poligamie, luându-şi câte soţii doreau. Această concepţie este sprijinită de referirile la regi ca „fii ai lui Dumnezeu”, în 2 Samuel 7:14 şi 1 Cronici 28:6. În plus, cei care împart dreptatea sunt uneori numiţi prin cuvântul ebraic pentru Dumnezeu – ’Elohim (de exemplu în Exodul 22:8). În această interpretare, „fetele oamenilor” ar fi femei care nu erau de viță regească, luate în haremul regilor despoți. Urmaşii lor au devenit războinici puternici.

Împotriva acestui punct de vedere stă faptul că nicăieri în acest pasaj nu se face vreo referire la regalitate. Mai mult decât atât, deşi în Vechiul Testament unii regi au fost numiţi fii ai lui Dumnezeu (vezi Psalmii 2:7), nu există nicio dovadă în Biblie sau în Orientul Apropiat din vechime că a existat vreun grup de regi cărora să li se fi dat acest titlu.

„Fiii lui Dumnezeu”, ca descendenţi ai lui Set – O ultimă interpretare a acestui text sugerează faptul că „fiii lui Dumnezeu” erau descendenţii neprihăniţi şi temători de Dumnezeu ai lui Set, iar „fetele oamenilor” erau descendentele corupte şi neevlavioase ale lui Cain. Practica de a face referire la cei neprihăniţi (direct sau indirect) ca fiind „fii ai lui Dumnezeu” o întâlnim şi în alte locuri în Biblie (de exemplu în Deuteronomul 14:1; Isaia 43:6; Maleahi 2:10 etc.). Conform acestei teorii, setiţii, renunţând la principiile lor spirituale, s-au amestecat prin căsătorie cu cainiţii (probabil chiar prin relaţii poligame) şi au avut urmaşi care au devenit oameni cu renume.

Acest ultim punct de vedere interpretează sintagma „fiii lui Dumnezeu” în armonie cu felul în care este ea folosită în Vechiul Testament, fără a sugera mariaje cu îngeri.

Interpretarea „fiilor lui Dumnezeu” ca îngeri nu e posibilă în lumina afirmaţiei lui Isus, potrivit căreia îngerii nu se căsătoresc (Matei 22:30).

„«Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase» (Geneza 6:2). Fiii lui Set, atraşi de frumuseţea fiicelor urmaşilor lui Cain, s-au făcut urâţi Domnului căsătorindu-se cu ele. Mulţi dintre închinătorii lui Dumnezeu au fost târâţi în păcat de ispitele care erau acum necontenit înaintea lor şi şi-au pierdut caracterul deosebit, sfânt.” (PP 81)