Cu cine s-a căsătorit Cain?

Michael G. Hasel,

profesor de Vechiul Testament,Southern Adventist University

Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. (Geneza 4:17)

Menţionarea soţiei lui Cain pare să pună probleme. De unde a apărut ea aşa deodată? În mod evident, cei mai vechi locuitori ai Pământului nu s-au putut căsători decât cu fraţii sau cu surorile lor. Acest obicei naşte întrebarea dacă Dumnezeu a plănuit incestul încă de la începutul lumii, cu scopul ca primii oameni să îndeplinească porunca Lui: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul” (Geneza 1:28).

Căsătoria între rude apropiate – Adam şi Eva au avut într-adevăr alţi fii şi fiice (Geneza 5:4), Cain şi Abel căsătorindu-se probabil cu unele dintre ele1. Această practică a fost inevitabilă în timpul celei de-a doua generaţii de oameni. În cadrul celei de-a treia generaţii, căsătoria s-ar fi putut încheia între veri de gradul întâi, iar începând cu cea de-a patra generaţie de oameni, între veri de gradul al doilea. Întrucât Adam şi Eva au ieşit desăvârşiţi din mâna Creatorului, în această primă etapă a istoriei umanităţii nu a existat pericolul apariţiei unor degenerări la naştere prin consangvinizare, deşi păcatul intrase deja în lume.

Chiar şi după o lungă perioadă de la Potop, descoperim că Avraam a luat-o de soţie pe sora sa vitregă. În perioada şederii israeliţilor în Egipt, în familia regală a Egiptului era un lucru obişnuit să se încheie căsătorii între fraţi şi surori. De exemplu, în vremea lui Moise, în timpul dinastiei a XVIII-a, regina Hatşepsut s-a căsătorit cu fratele ei vitreg, Tutmes al II-lea. În rândul israeliţilor, îl descoperim pe tatăl lui Moise, Amram, care s-a căsătorit cu o mătuşă tânără, şi anume sora tatălui său, Iochebed (Exodul 6:20). În culturile antice, căsătoriile de felul acesta erau privite cu totul diferit decât au fost privite ulterior.

Totuşi, după ce Dumnezeu i-a scos pe israeliţi din Egipt şi i-a pus deoparte ca popor sfânt de preoţi (Exodul 19:6; Leviticul 19:2), le-a dat legi prin care erau reglementate toate formele de incest (Leviticul 18:7-17; 20:11,12,14,17,20,21; Deuteronomul 22:30; 27:20,22,23). Deşi asemenea practici erau ceva obişnuit în Egipt, israeliţii aveau să evite, în noua lor ţară, astfel de obiceiuri specifice popoarelor păgâne. Leviticul 18:6 interzice relaţiile sexuale cu rude apropiate precum mamă, tată, mamă vitregă, frate, soră, frate vitreg, nepoată, noră, ginere, mătuşă, unchi sau cumnată. Ceea ce altădată fusese permis ca o necesitate acum era ceva interzis. Ca popor sfânt, israeliţii erau chemaţi să respecte un standard înalt de vieţuire morală, care avea să îi distingă de naţiunile din jur. Interdicţiile specifice cu privire la viaţa sexuală trebuie înţelese în termenii practicilor larg răspândite la vremea aceea în Orientul Apropiat antic. Închinarea la diversele zeiţe ale fertilităţii, răspândită printre popoarele de atunci, făcuse din „abandonarea trupului în braţele plăcerilor sexuale o îndatorire religioasă”2. În contrast cu aceste popoare, israeliţii trebuiau să se consacre lui Yahwé şi să oglindească sfinţenia Lui printre popoarele din jur (Exodul 19:2; Isaia 49:6).

În concluzie – Dacă, la începuturile istoriei umanităţii, căsătoria între rude a fost un lucru necesar, în perioada în care Israelul a devenit un popor, relaţiile sexuale între rude apropiate au fost interzise. Motivul primar al acestei interdicţii a fost statutul lor special de popor sfânt al lui Dumnezeu, completat de pericolul degradării genetice, care sporise pe măsură ce efectele păcatului deveniseră tot mai accentuate. Acest pericol nu a existat imediat după Creaţie. Dumnezeu a făcut toate lucrurile desăvârşite. Dacă în ziua de azi riscul degradării genetice este unul extrem de ridicat, primele generaţii de oameni nu s-au confruntat cu aceleaşi riscuri biologice.

Referinţe

1 „Trebuie să presupunem că soţia lui Cain a fost una dintre «fiicele» lui Adam (Geneza 5:4). Mai târziu, căsătoria între frate şi soră nu a mai fost necesară şi a fost denunţată în mod categoric (de exemplu, Leviticul 18:9).” (K. A. Matthews, Genesis 1-11:26, în The American Commentary, f.l., Broadman and Holman, 2002)

2 A. Noordtzij, Leviticus, Bible Student’s Commentary, Grand Rapids, Michigan, Zondervan, 1982, p. 181.

Cei mai vechi locuitori ai Pământului nu s-au putut căsători decât cu fraţii sau cu surorile lor.