De ce nu au murit Adam şi Eva imediat?

Tarsee Li

profesor de Vechiul Testament, Oakwood University

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16,17)

Întrucât Adam şi Eva nu au murit exact în ziua în care au mâncat din fructul interzis, se pretinde uneori că, din moment ce, pentru Domnul, o zi e ca 1 000 de ani (2 Petru 3:8), iar Adam a trăit mai puţin de atât (Geneza 5:5), Adam a murit totuşi pe parcursul acelei „zile” de 1 000 de ani. O altă explicaţie răspândită este aceea că Adam şi Eva au început să moară imediat. O a treia perspectivă este aceea că pedeapsa cu moartea a fost comutată, pentru că Dumnezeu a promis un Mântuitor în Geneza 3:15. Cu toate acestea, o înţelegere corectă a expresiilor ebraice din acest pasaj ne indică o altă posibilitate.

În cea de-a şasea zi a săptămânii Creaţiei, Dumnezeu l-a aşezat pe Adam în Grădina Edenului şi i-a spus că poate mânca liber din fiecare pom din grădină, cu excepţia unuia – pomul cunoştinţei binelui şi răului. Înainte ca lui Adam şi Evei „să li se asigure nemurirea eternă” (CC 13), loialitatea lor trebuia testată. Avertizarea dată era clară şi directă: „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”.

Înţelesul expresiei „în ziua în care” – În limba ebraică, expresia „în ziua în care” apare de încă cinci ori în Geneza (2:4; 3:5; 5:1,2; 21:8). O comparaţie a diferitelor traduceri ale acestor versete dezvăluie că expresia este tradusă diferit, în funcție de context, folosindu-se expresii precum: „în ziua în care”, „când”, „de îndată ce” etc. O explicaţie pentru diferitele traduceri este aceea că, în limba ebraică, „în ziua în care” (beyom + infinitiv) defineşte adesea imprecis momentul sau perioada de timp la care se referă. Poate fi o clipă, o zi sau un moment nespecificat în timp. O utilizare asemănătoare a lui beyom apare în Geneza 30:33, unde expresia beyom machar (literal, „într-o zi de mâine”) înseamnă „cândva în viitor”, referindu-se la un moment nespecific din viitor, nu la o zi anume. Prin urmare, acolo unde contextul nu indică altfel, expresia beyom + infinitiv înseamnă pur şi simplu „când”1. Deşi traducerea „în ziua în care” pare literală, ea îl poate păcăli pe cititor să înţeleagă că se referă la o anumită „zi”. În schimb, o traducere care nu foloseşte cuvântul „zi”, precum „atunci când”, „de îndată ce”, „oricând” etc., surprinde mai bine intenţia expresiei ebraice.

Înţelesul expresiei „vei muri negreşit” – În limba ebraică, „negreşit” este exprimat printr-un infinitiv absolut al lui „a muri”. Acesta întăreşte „valoarea de certitudine”2. În Geneza 2:17, funcţia lui este aceea de a evidenţia certitudinea morţii, nu momentul morţii.

O paralelă interesantă la Geneza 2:17 se află în capitolul 2 din 1 Împăraţi și poate servi ca ilustrație explicativă. Conform pasajului din 1 Împăraţi 2:36-46, Solomon îl pusese pe Şimei sub arest la domiciliu, cu o fermă avertizare care conţine paralele gramaticale la Geneza 2:17: „Să ştii bine că [infinitiv + verb finit], în ziua în care vei ieşi [beyom + infinitiv] şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău” (1 Împăraţi 2:37; cf. vers. 42).

Trei ani mai târziu, doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit. Şimei a mers la Gad şi i-a adus înapoi acasă. La ceva timp după întoarcerea lui Şimei, Solomon a aflat de incident şi a ordonat ca Şimei să fie arestat şi executat. Deşi nu ni se spune cât a durat toată această operaţiune, o astfel de serie de evenimente ar trebui, în mod normal, să se întindă pe mai multe zile, ceea ce înseamnă că execuţia lui Şimei nu a avut loc în ziua plecării lui. Prin urmare, cuvintele de avertizare ale lui Solomon, din versetul 37 („Să știi bine că, în ziua când vei ieși […] vei muri”) nu au însemnat că Şimei avea să moară fix „în ziua când” a plecat. În schimb, cuvintele lui Solomon accentuau mai degrabă certitudinea pedepsei cu moartea aplicabile lui Şimei decât momentul aplicării ei. Aceasta înseamnă că, de îndată ce şi-a încălcat angajamentul, Şimei era destinat să moară, chiar dacă execuţia lui nu a avut loc în ziua respectivă.

Cuvintele lui Dumnezeu au fost adevărate – Cuvintele lui Dumnezeu din Geneza 2:17 nu aveau sensul că moartea lui Adam urma să aibă loc în ziua în care mânca din fructul oprit, ci, mai degrabă, că, în momentul în care mânca din el, moartea sa avea să fie sigură. Traducerea ebraică ar putea fi transpusă adecvat şi astfel: „De îndată ce vei mânca din el, destinul tău va fi, cu siguranţă, moartea.” De aceea și afirmaţia șarpelui nu a fost că Adam şi Eva nu vor muri „în ziua în care vor mânca”, ci privea destinul lor viitor: „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4). După cum s-a văzut ulterior, avertizarea din Geneza 2:17 s-a împlinit. Adam şi Eva au fost izgoniţi din Eden şi au murit efectiv. Deşi cuvintele şarpelui au fost parţial adevărate (prin faptul că ochii lor chiar s-au deschis şi au cunoscut şi binele, şi răul – Geneza 3:5,22), cuvintele lui Dumnezeu nu au fost doar parţial, ci complet adevărate.

Moartea lui Adam şi a Evei mărturiseşte despre realitatea că „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Cu toate acestea, „după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Hristos” (1 Corinteni 15:22).

Referinţe

1 Vezi L. J. Coppes, „ywm”, în R. Laird Harris et al. (ed.), Theological Wordbook of the Old Testament, 2 vol., Chicago, Illinois, Moody Press, 1980, vol. 1, p. 370, 371.

2 Bruce K. Waltke şi M. O’Connor, An Introduction to Biblical Hebrew Syntax, Winona Lake, Indiana, Eisenbrauns, 1990, p. 584; vezi şi discuţia integrală, p. 584-588.

Expresia ebraică pentru „în ziua în care” se poate referi la o clipă, o zi sau un moment nespecificat în timp.

Traducerea ebraică ar putea fi transpusă adecvat şi ca: „De îndată ce vei mânca din el, destinul tău va fi, cu siguranţă, moartea.”