Ce a fost lumina creată în prima zi din săptămâna Creaţiei?

Jiří Moskala

șeful Catedrei de Vechiul Testament,Andrews University

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. (Geneza 1:3)

Deși în prima zi a săptămânii Creației nu a fost de față niciun om, avem relatarea inspirată a lui „Moise, istoricul Creației” (GC 5), care a scris ceea ce i-a fost arătat în viziune.

Zilele au fost numărate chiar de la începutul săptămânii Creației (Geneza 1:5,8,13,19,23,31; 2:2,3), iar fraza „a fost o seară și apoi a fost o dimineață” (Geneza 1:5,8,13,23,31) a fost aplicată fiecăreia dintre primele șase zile1. Astfel, logica întrebării este foarte clară: Dacă lumina a fost creată în prima zi (Geneza 1:4) și Soarele a fost creat abia în ziua a patra (Geneza 1:14), ce era de fapt lumina din prima zi? Această aparentă discrepanță, sau chiar contradicție, i-a făcut pe cercetătorii Bibliei să propună câteva soluții pentru a explica acest fenomen neînțeles din procesul Creației. Dintre toate inter­pretările sugerate, două sunt demne de a fi cercetate îndeaproape.

Lumina era prezența lui Dumnezeu – Prima interpretare este aceea că lumina din această primă zi era prezența lui Dumnezeu. În Psalmul 104, care este un imn ce descrie poetic fiecare dintre cele șapte zile ale Creației în aceeași ordine (secvențialitate) ca în raportul Creației din Geneza (Geneza 1:1-2:4), lumina din prima zi este asociată cu slava lui Dumnezeu – El Se învelește cu lumina „ca cu o manta” (vers. 2). Domnul este lumina (Psalmii 27:1; 1 Ioan 1:5), prin urmare prezența Sa aduce lumină; lumina vine de la El. În același fel, prezența lui Dumnezeu a fost sursa de lumină în timpul exodului din Egipt (Exodul 13:21) și în timpul experienței de la Marea Roșie, când Domnul a fost lumină pentru Israel și, în același timp, întuneric pentru armata egipteană (Exodul 14:19,20).

Ideea existenței luminii independent de Soare este atestată în Apocalipsa (21:23; 22:5), unde se afirmă că Dumnezeu Însuși este lumina. Vechile scrieri rabinice menționează, de asemenea, că lumina din prima zi a Creației era splendoarea prezenței divine2. De altfel, potrivit Bibliei, Soarele este o sursă de lumină, însă sursa cea mare a luminii este Dumnezeu Însuși (Isaia 60:19,20).

 Lumina din ziua întâi era lumina Soarelui – Cea de-a doua interpretare afirmă că, la Creație, în prima zi, Dumnezeu a creat sistemul solar (aceasta ar explica ciclul seară-dimineață care începe încă din prima zi), dar că Soarele nu-şi îndeplinea încă funcţia pe care o avea în raport cu Pământul. Aceasta ar însemna că, în a patra zi, Dumnezeu nu a creat Soarele și Luna, ci mai degrabă atunci le-a desemnat funcția – aceea de a determina perioadele de zi și de noapte, de a despărţi lumina de întuneric și de a marca anotimpurile, zilele şi anii (Geneza 1:14,18). Astfel, Soarele și Luna existau din prima zi, dar au fost vizibile de pe Pământ abia din ziua a patra. E posibil ca apa de deasupra Pământului (menționată în a doua zi a Creației, vers. 7) sau norii groşi (Iov 38:9) să fi acoperit planeta noastră, făcând ca Soarele să nu poată fi văzut de pe Pământ. Potrivit acestei concepții, în ziua a patra, ar fi dispărut acest înveliș de apă sau de nori.

Afirmaţia din Geneza 1:14 conţine o subordonată circumstanţială de scop şi ar putea fi tradusă în felul următor: „Să fie (desemnaţi) nişte luminători (…) ca să despartă ziua de noapte.” Această traducere presupune că luminătorii erau deja pe firmament. Este important de observat că afirmația din Geneza 1:16, potrivit căreia Dumnezeu a făcut doi luminători, poate fi tradusă prin „Dumnezeu făcuse cei doi mari luminători”, o formă verbală care implică ideea că aceste corpuri cerești fuseseră create înainte de a patra zi a Creației. Conform gramaticii limbii ebraice, o astfel de traducere este pe deplin acceptabilă3.

Există și posibilitatea de a combina cele două interpretări propuse, deoarece ele pot fi complementare. Este posibil ca prezența lui Dumnezeu să fi fost originea, sorgintea, luminii în primele trei zile, dar lumina aceasta putea include și lumina Soarelui, sistemul solar existând din prima zi. Oricum, începând cu a patra zi, se pune accentul pe lumina care vine de la corpurile cerești, așa cum le cunoaștem astăzi.

„A făcut și stelele” – Includerea stelelor în procesul de creare a Soarelui și a Lunii în ziua a patra ar presupune că atunci a fost creat și, cel puţin, Universul vizibil. Dacă însă comparăm această interpretare cu perspectiva pe care o avem cu privire la marea luptă, lucrul acesta nu pare să fie deloc așa.

Cuvintele „El a făcut” și acel „și” din expresia „El a făcut și stelele” au fost adăugate de traducători. În textul ebraic, ele nu există. Versetul 16 ar putea fi tradus după cum urmează: „Și Dumnezeu a făcut doi luminători mari: luminătorul mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul mic, ca să stăpânească noaptea cu stelele”4. Astfel, este posibil ca cerul înstelat să fi fost creat cu mult timp înainte de săptămâna Creației.

Conform textului din Iov 38:7, la crearea Pământului, „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi (…) toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”. Dacă „stelele dimineții” de aici sunt de fapt îngerii, iar îngerii sunt o personificare a stelelor de pe firmament, atunci acest text susține ideea existenței îngerilor și a stelelor înainte de săptămâna Creației.

 Creația și închinarea – Crearea luminii a făcut posibilă măsurarea timpului şi aşa a început succesiunea zilelor. Ca urmare, în prima zi, Dumnezeu a stabilit timpul pentru această planetă. În plus, în ziua a patra, Dumnezeu a făcut Soarele şi Luna, ca să fie nişte semne care să arate timpul şi unităţile de timp, inclusiv timpul pentru închinare.

În opoziţie cu zeitățile care reprezentau Soarele și Luna în panteonurile păgâne, raportul Creaţiei arată că Dumnezeu a creat numai nişte luminători fără nume – luminătorul mai mare şi luminătorul mai mic. Astfel, El a ridicat un zid împotriva infiltrării închinării la Lună şi la Soare printre urmaşii Săi. Acest element antimitologic subliniază încă o dată faptul că Dumnezeu este cel care deţine controlul, că El este Creatorul luminii şi sursa ei primordială. Lumina şi timpul depind de El. Numai El este vrednic să primească lauda şi închinarea, pentru că El este Dumnezeul creator.

Referinţe

1 Autorul raportului Creaţiei din cartea Genezei scrie dintr-un punct de vedere pământean (nu cosmic). Shea face următoarea afirmaţie îndreptăţită: „Crearea lumii a fost descoperită şi înregistrată ca şi cum evenimentele s-ar fi desfăşurat în faţa unui observator aflat pe Pământ, nu în afara sistemului în care se afla planeta. Acest punct de vedere face ca anumite elemente din relatare să fie mai uşor de înţeles” (W. Shea, „Creation”, în Handbook of Seventh-day Adventist Theology, Hagerstown, Maryland, Review and Herald, 2000, p. 420).

2 Talmud, Genesis Rabba, vol. 3, p. 4.

3 Vezi Gesenius’ Hebrew Grammar, ediţie de Emil Kautsch şi A. E. Cowley, a doua ediţie în limba engleză, Oxford, Clarendon Press, 1910, p. 348.

4 Colin L. House, „Some Notes on Translating in Genesis 1:16”, Andrews University Seminary Studies, 25/3, 1987, p. 247.

Vechile scrieri rabinice menționează, de asemenea, că lumina din prima zi a Creației era splendoarea prezenței divine.