105
Cine sunt cei 144 000 şi marea gloată?
Ekkehardt Mueller
director asociat,Institutul de Cercetări Biblice
Am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7:4)
După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini. (Apocalipsa 7:9)
Numărul 144 000 este unul din numerele cifrate ale Apocalipsei, care a dat naștere la multe speculații. Ce fel de grup constituie această selecție a celor 144 000? Când apar aceşti oameni? Care este relaţia lor cu marea gloată şi cu rămăşiţa? Este 144 000 un număr literal sau unul simbolic? În Scriptură, 144 000 apare sub această denumire doar de două ori, şi anume în Apocalipsa 7:1-8 şi 14:1-5.
Printre adventiştii de ziua a şaptea predomină două opinii cu privire la identitatea celor 144 000. Unii cred că cei 144 000 şi marea gloată sunt unul şi acelaşi grup. Această opinie reprezintă poziţia subliniată în capitolul de față. Alţii cred că marea gloată îi reprezintă pe cei mântuiţi din toate veacurile şi nu doar pe cei 144 0001. Ambele opinii sunt oricum în acord în ce priveşte faptul că cei 144 000 sunt sfinţii care vor fi în viaţă la a doua venire a lui Isus.
Viziunea celor şapte peceți – Apocalipsa 7:1-8 face parte din viziunea celei de-a şasea peceţi. A şasea pecete conţine semnele cereşti ale celei de-a doua veniri a lui Isus (6:12-14) şi ale Zilei Domnului, care este unul şi acelaşi lucru cu a doua venire a lui Hristos (6:14-16). Cel de-al şaselea capitol se termină cu întrebarea: „Cine poate sta în picioare?” în Ziua Domnului, sau „ziua mâniei Lui” (6:17). Versetele anterioare (6:15,16) îi înfăţişează pe oamenii care nu sunt în stare să supravieţuiască acelei zile. Pe de altă parte, Apocalipsa 7 îi indică pe cei ce pot sta în picioare. Astfel, Apocalipsa 7 răspunde întrebării din 6:17 spunându-ne că cei 144 000 vor fi în stare să stea în picioare (7:1-8). După cei 144 000, este descrisă marea gloată (7:9-17), ca slujind lui Dumnezeu în sanctuarul Său ceresc, înaintea tronului Său (7:15). Cei 144 000 din Apocalipsa 7 sunt poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului, în mod evident cei ce vor fi în viaţă când Isus Se va întoarce să-i ia acasă pe copiii Săi.
Marea gloată şi cei 144 000 – Care este relaţia dintre marea gloată şi cei 144 000? Sunt acestea două grupuri de oameni diferite sau acelaşi grup sub denumiri diferite2? Argumentele pentru cea de-a doua opţiune par să fie mai convingătoare:
1. În Apocalipsa 5:5, Ioan aude vorbindu-se despre Isus ca despre un leu, dar, când priveşte (5:6), vede un miel. Isus Leul este Isus Mielul. Fenomenul se repetă în aceeaşi viziune. În 7:4, Ioan aude numărul celor ce sunt sigilaţi (144 000), dar, în 7:9, vede că, de fapt, ei formează o mare mulţime. Cei 144 000 şi marea gloată sunt acelaşi grup, văzut din perspective diferite.
2. Răspunsul la întrebarea: „Cine este în stare să stea în picioare?” (6:17) este oferit de întreg capitolul 7. Atât cei 144 000, cât şi marea gloată îi reprezintă pe cei care sunt în stare să stea în picioare. Cei 144 000 sunt prezentaţi ca răspuns imediat la întrebarea din 6:17. Doar că ei nu mai sunt descrişi, iar destinul lor final nu este menţionat. Pe de altă parte, marea gloată are parte de o descriere mai detaliată şi este înfăţişată ca stând în picioare înaintea Domnului. Acelaşi termen „a sta în picioare” este folosit atât în 6:17, cât şi în 7:9.
3. Atât cei 144 000, cât şi marea gloată au de trecut prin vremuri tulburi. Cei 144 000 sunt sigilaţi înainte ca vânturile să bată şi au de îndurat dificultăţile care urmează după aceea, pe când marea gloată a ieşit din necazul cel mare.
4. Cei 144 000 reprezintă biserica lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului, biserică aflată încă pe Pământ. Marea gloată reprezintă tot biserica de la sfârşitul timpului, aflată însă în cer. Cei 144 000 reprezintă numărul deplin al bisericii luptătoare de la sfârşitul timpului – 12×12×1 000. Acest număr ne aminteşte de cele 12 seminţii ale Israelului şi de cei 12 apostoli ai Mielului (Apocalipsa 21:12,14). Numărul 1 000 poate indica o unitate militară din vechiul Israel (Numeri 31:4-6). Astfel, cei 144 000 reprezintă biserica luptătoare de la sfârşitul timpului3. Marea gloată este biserica de la sfârşitul timpului, după necazul cel mare. Informaţiile cu privire la marea gloată le completează pe cele care lipseau în dreptul celor 144 000. Sigilarea celor 144 000 ar fi incompletă dacă n-ar duce la împlinirea finală a marii gloate.
5. Cei 144 000 sunt „slujitorii [gr. doulos] Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7:3). Marea gloată Îi „slujeşte” [gr. latreuo] lui Dumnezeu (7:15). Ambele cuvinte greceşti sunt folosite în dreptul tuturor celor mântuiţi în Apocalipsa 22:3, unde cei răscumpăraţi sunt descrişi ca „slujitori” [doulos] care Îi „vor sluji” [latreuo] lui Dumnezeu.
Se pare că cel mai potrivit este să-i înţelegem pe cei 144 000 şi marea gloată ca fiind unul și acelaşi grup. Marea gloată nu îi include pe cei mântuiţi din toate timpurile – căci nu pe ei se pune accentul în Apocalipsa 7 –, dar acest lucru nu neagă realitatea că vor fi oameni mântuiţi din toate veacurile. De fapt acest lucru este indicat în 14:4 prin faptul că cei 144 000 sunt numiţi prime roade ale unei recolte universale mai bogate.
Viziunea triadei satanice – Apocalipsa 14:1-5, cel de-al doilea pasaj în care se regăsesc cei 144 000, face parte din viziunea centrală a Apocalipsei, unde se pune accent în mod special pe biserică pe luptele ei cu puterile răului. Apocalipsa 12 începe cu biserica primară, descrie persecuţia bisericii din timpul perioadei medievale şi, în versetul 17, prezintă rămăşiţa de la sfârşitul timpului. Următoarele două capitole se axează pe poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului şi pe soarta acestuia.
Apocalipsa 12 descrie o rămăşiţă; 13:1-10 îi menţionează pe sfinţii care nu vor fi implicaţi în falsa închinare universală din viitor; iar în 13:11-18 întâlnim un grup care nu acceptă semnul fiarei şi care nu se închină fiarei sau icoanei ei. În ciuda restricţiilor economice (aceştia nu pot cumpăra sau vinde) şi a unui decret de moarte destinat rămăşiţei credincioase a lui Dumnezeu, există un grup de supravieţuitori – cei 144 000 din Apocalipsa 14. În mod clar, rămăşiţa, sfinţii care nu primesc semnul fiarei şi care nu se închină fiarei şi icoanei ei, şi cei 144 000 sunt unul şi acelaşi grup. Diferenţa este că cei 144 000 sunt deja descrişi ca stând cu Mielul pe Muntele Sionului, în timp ce rămăşiţa se află încă pe Pământ.
Expresia „a face război cu” se află în Apocalipsa 12:17 şi în 13:7. În 12:17, războiul este purtat cu rămăşiţa. În 13:7, războiul este purtat cu sfinţii. Evident, rămăşiţa din 12:17 şi sfinţii din 13:7 reprezintă acelaşi grup. Apocalipsa 12:17; 13:10 şi 14:12 descriu în moduri diferite caracteristicile principale ale rămăşiţei.
Conform contextului din Apocalipsa 14, cei 144 000 au acceptat mesajul celor trei îngeri şi l-au proclamat înaintea lumii (Apocalipsa 14:6-13), un mesaj care va fi predicat chiar înainte de cea de-a doua venire a lui Isus (14:14-20).
Literal sau simbolic? – Conform capitolului 7 din Apocalipsa, cei 144 000 sunt slujitorii lui Dumnezeu care urmează să fie sigilaţi (7:3). Sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor indică faptul că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu şi sunt protejaţi de apostazie în orele finale ale istoriei lumii4.
Studiul nostru a indicat deja faptul că cei 144 000 trebuie înţeleşi într-un mod mai degrabă simbolic decât literal. Iată câteva consideraţii în plus: începutul pasajului nostru este în mod clar simbolic (7:1-3), menţionând cele patru colţuri ale Pământului, cele patru vânturi ale Pământului, marea, pământul, copacii şi sigiliul lui Dumnezeu. Contextul (Apocalipsa 6) este de asemenea simbolic. De exemplu, călăreţii apocaliptici şi martirii de sub altar sunt în mod clar simbolici. Pasajul paralel din 14:1-5 trebuie, de asemenea, să fie înţeles ca fiind simbolic. Acesta ne spune că cei 144 000 „nu s-au întinat cu femei”. Ei sunt „verguri” şi urmează pe „Miel”. Grupul nu este compus doar din bărbaţi necăsătoriţi. Termenul „femeie” este la fel de mult un simbol în Apocalipsa pe cât este termenul „Miel”. Aşadar, și în 7:4-8 ne așteptăm să regăsim un limbaj simbolic.
Astfel, numărul 144 000 este unul simbolic şi indică numărul deplin al poporului lui Dumnezeu. În listele din Vechiul Testament găsim 12 seminţii, în afară de seminţia lui Levi, care a fost pusă deoparte pentru slujirea de la sanctuar şi, astfel, nu a fost numărată între celelalte. Numărul 12 a fost obţinut prin împărţirea tribului lui Iosif între Efraim şi Manase. Merită observat însă că enumerarea seminţiilor din Apocalipsa 7 este una cu totul neobişnuită. În primul rând lipsește seminţia lui Dan. Apoi, deși Manase este menţionat, celălalt fiu al lui Iosif, Efraim, nu este amintit. Dar este numărat Levi. În cele din urmă, Iuda este listat primul, iar Beniamin ultimul, încheind grupul semințiilor care ocupau vechiului regat din nordul țării. O listă în această configurație nu se găseşte niciunde altundeva în Scriptură şi poate indica aşadar spre un număr simbolic. Mai mult decât atât, majoritatea seminţiilor nu mai există astăzi şi nu mai existau nici la data scrierii Apocalipsei. Aşadar, cu greu ar fi posibil să se găsească 144 000 de israeliţi în sens literal, fiecare din seminția sa, conform enumerării din Apocalipsa 7, care să formeze poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului. În plus, în Noul Testament, urmaşii lui Avraam nu sunt limitați la descendenţii literali ai patriarhului, ci îi includ pe toţi credincioşii adevăraţi (Romani 4:11-12). „Evreii” spirituali sunt cei ale căror inimi au fost tăiate împrejur prin Duhul Sfânt (Romani 2:28,29). Cei 144 000 sunt astfel de oameni.
Referinţe
1 F. D. Nichol (ed.), Seventh-day Adventist Bible Commentary, 7 vol., Washington, D.C., Review and Herald, 1978, vol. 7, p. 784.
2 Vezi, de exemplu, numărul mare de nume, titluri şi descrieri simbolice folosite pentru Dumnezeu Tatăl, Isus şi biserică în Apocalipsa.
3 Corespondentul acesteia se găseşte în trâmbiţa a şasea (9:16), armata demonică de 200 de milioane. Expresia „am auzit numărul lor” apare doar de două ori în Apocalipsa (7:4 şi 9:16) şi pune în contrast armata lui Dumnezeu de pe Pământ cu armata lui Satana de pe Pământ.
4 Vezi Ezechiel 9:4.
Cei 144 000 şi marea gloată sunt acelaşi grup, văzut din perspective diferite.
Cei 144 000 reprezintă biserica lui Dumnezeu de pe Pământ de la sfârşitul timpului.
Apocalipsa 12:17
Păzesc poruncile
Au mărturia lui Isus
Răbdare
Credinţă
Păzesc poruncile
Răbdare
Credinţa lui Isus