Este Sabatul zilei a șaptea o „umbră a lucrurilor viitoare”?

Ron du Preez

pastor, Conferința Michigan

Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:16,17)

Secole la rând, propoziția „o zi de sabat, care [este] umbra lucrurilor viitoare”, a fost interpretată de mulţi scriitori ca însemnând că Sabatul zilei a șaptea a fost desființat, nemaifiind obligatoriu pentru creștini1. Totuși, cei ce serbează Sabatul săptămânal din Decalog au susținut, în general, că „sabatul” menționat aici se referă la sabatele ceremoniale din vechea religie evreiască.

Coloseni 2:16 începe cu sintagma „nimeni dar” sau „așadar, nimeni” (NTR), indicând prin aceasta că avertismentul apostolului Pavel ia naștere din ceea ce spusese în versetele anterioare. Versetele 12 și 13 accentuează suficiența mântuirii prin Isus Hristos. Pentru a sublinia și mai mult siguranța și plinătatea iertării divine menționate în versetele 12 și 13, Pavel folosește în versetul 14 o metaforă din domeniul legislativ, afirmând că Dumnezeu „a şters zapisul (cheirographon) cu poruncile (dogmasin) lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce”.

Semnificația „zapisului” – Identificările sugerate sunt numeroase, cea mai probabilă fiind chiar legea dată prin Moise (vezi Efeseni 2:15). Gr. dogmasin, tradus într-o varietate de moduri: „porunci” (KJV, [Cornilescu – n.r.]), „cerințe” (NKJV), „decrete” (NASB), [„rânduieli” – Biblia Sinodală, „reguli” – NTR; n.r.], se referă probabil la cerințele legii date prin Moise. Unii exegeți au tras concluzia că textul din Efeseni 2:15 aduce o lumină asupra celui din Coloseni 2:14. În Efeseni avem „expresia «Legea poruncilor, în orânduirile ei (en dogmasin)», care face referire în mod clar la legea dată prin Moise”2.

Cu toate acestea, întrucât Pavel se referă la legea din Vechiul Testament prin gr. nomos „lege” de peste 100 de ori în scrierile lui, unii se întreabă de ce nomos nu apare niciodată în Coloseni, mai ales dacă Pavel vorbea despre legea dată prin Moise, cum s-a sugerat anterior. Răspunsul la această dilemă ține de următorii factori: (1) Pavel dinadins se ferește să folosească termenul nomos pentru a nu da impresia că toată legea a fost abrogată; (2) de vreme ce Decalogul, legile sanitare și principiile universale enumerate în Tora (Pentateuh) continuau să fie valabile, Pavel folosește expresia unică „zapisul cu poruncile lui” (cheirographon tois dogmasin) pentru a atrage atenția în mod specific asupra legii ceremoniale a poporului evreu; (3) lista din Coloseni 2:16 cu diverse elemente ale acestei legi rituale a Israelului ajută la confirmarea unei înțelegeri mai nuanțate a legii date prin Moise.

Dar cum se poate ca legile ceremoniale date de Dumnezeu prin Moise să fie considerate drept ceva „împotriva noastră” şi „potrivnice”, așa cum sugerează Coloseni 2:14? Acest concept este de fapt ecoul frazei ebraice folosite în timpul proclamării legii de către Moise: „Luați cartea aceasta a legii (…) ca să fie acolo ca martoră împotriva ta” (Deute­ronomul 31:26). Cu alte cuvinte, dacă Israelul se îndepărta de cerințele legii date prin Moise, atunci această lege devenea un martor, o mărturie tăcută împotriva apostaziei lui.

Prin urmare, Coloseni 2:14 este o declarație divină despre rânduielile rituale care au ajuns la un sfârșit, întrucât Isus Hristos a murit pe cruce ca împlinire anti-tipică a sistemului bazat pe jertfă. Versetul 15 Îl descrie pe Hristos ca biruitor deplin peste toți vrăjmașii.

„Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură” – Texte precum cele din Coloseni 1:21,22,27 și 2:13 creionează o imagine clară despre faptul că biserica din Colose era formată în principal din neevrei, deși unii membri erau cu siguranță evrei. Similaritatea cu Epistola către galateni pare să indice că „ereticii” din Colose erau evrei sau iudaizanți, deși Coloseni 2:21 dă de înțeles că restricțiile respective depășeau legea evreiască. Acești învățători falși le spuneau credincioșilor coloseni că nu era suficient să-L accepte pe Isus ca Mesia pentru a fi mântuiți, ci mai era nevoie să țină și legea iudaică ceremonială, cu precizările ei legate de vremuri.

Îndemnul lui Pavel cu privire la acești învățători iudaizanți este foarte hotărât: „Nimeni să nu vă judece.” Cuvântul „a judeca” vine din gr. krino, care înseamnă „a emite o sentință nefavorabilă”3. Cu alte cuvinte, nimeni nu are dreptul să fie judecătorul altora pe motiv că aceștia nu ar respecta anumite rânduieli ale legii ceremoniale desființate.

Înainte de a ne referi la termenii critici: „zi de sărbătoare, lună nouă, zi de Sabat”, este necesar să facem un scurt comentariu cu privire la „mâncarea și băutura” din Coloseni 2:16. Deoarece apar în contextul circumciziei și al sărbătoririi unor zile specifice, aceste două cuvinte se referă fără îndoială la jertfele de mâncare și de băutură aduse de evrei în conformitate cu sistemul de jertfe, după cum se poate vedea din exemplul din Leviticul 23:37. Gordon Clark precizează următoarele: „Contextul vorbește despre mâncare și băutură, sărbători și lună nouă, toate acestea fiind ceremoniale”4.

Semnificația expresiei „zi de Sabat” – Cercetătorii atenți ai Sfintelor Scripturi sunt conștienți că, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, cuvântul „sabat” din limbile originale are înțelesuri variate. O examinare a celor 180 de apariții ale termenului „sabat” în Biblie (shabbat în ebraică și sabbaton sau sabbata în greacă) arată că profeții atașau cu consecvență acestor termeni o serie de indicatori lingvistici definitorii, dar și factori contextuali, pentru a ajuta cititorul sau ascultătorul să recunoască rapid la ce anume se referă termenul „sabat” în diverse locuri. Şi în ebraică, și în greacă, aproximativ 85% din cazuri se referă la Sabatul săptămânal, în timp ce în restul cazurilor are un alt înțeles, cum ar fi „sabat ceremonial anual” sau chiar „săptămână”. Prin urmare, este evident că, printre alți factori, şi indicatorii lingvistici, și contextul au un rol important în identificarea corectă a expresiei „o zi de sabat” din Coloseni 2:16.

La prima vedere se pare că înșiruirea: „o zi de sărbătoare, o lună nouă, o zi de sabat” din versetul 16 derivă din șase pasaje ale Vechiului Testament (1 Cronici 23:29-31; 2 Cronici 2:4; 8:12,13; 31:3; Neemia 10:33 și Ezechiel 45:13-17), în care ebr. shabbat se referă, într-adevăr, la Sabatul zilei a șaptea. Totuși, o cercetare atentă a limbilor originale pledează clar împotriva ipotezei că Pavel ar cita din aceste texte. De exemplu, toate aceste șase pasaje au cel puțin patru părți (nu trei, ca în Coloseni 2:16); toate cele șase pasaje indică în mod special că accentul cade pe arderile-de-tot, nu pe zilele în sine (ceea ce contrazice accentul care se pune în Coloseni 2:16); toate aceste șase texte includ o ardere-de-tot zilnică, element ce nu apare în Coloseni 2:16.

De remarcat este că un alt pasaj din Vechiul Testament ar putea funcționa ca o legătură intertextuală, și anume cel din Osea 2:11. O traducere literală a acestui text ar fi: „sărbătoarea ei, luna ei nouă și sabatul ei”. Expresia tripartită din Coloseni 2 are următoarele aspecte în comun cu cea din Osea 2:11: ambele sunt împărțite în trei; ambele au aceeași succesiune de termeni (mai întâi „sărbătoare”, urmată de „luna nouă” şi de „sabat”); ambele se concentrează asupra zilelor în sine, nu asupra jertfelor; şi niciuna nu conţine indiciile lingvistice necesare care să identifice „sabatul” cu ziua a șaptea.

De asemenea, cuvântul „sărbătoare” din Osea 2:11 este de fapt ebr. chag. Ori de câte ori acest cuvânt este folosit în legătură cu legea ceremonială a Israelului, el se referă la una sau mai multe sărbători de pelerinaj – Paștele (inclusiv Sărbătoarea Azimelor), Cincizecimea și Sărbătoarea Corturilor. Apoi urmează luna nouă (chodesh), care avea un rol vital în stabilirea datelor pentru alte perioade sacre. În cele din urmă, expresia „sabatul ei” (shabbattah) se referă la sabatele ceremoniale evreiești, nu la Sabatul săptămânal, care nu este niciodată numit în acest fel.

În mod asemănător, cercetarea lingvistică a celor trei termeni din Coloseni 2:16 relevă faptul că gr. heorte „sărbătoare” este folosit exclusiv cu privire la aceleași sărbători anuale de pelerinaj, în care toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim. În timp ce termenul neomenia (lună nouă) se referă la sărbătorile de lună nouă, termenul sabbata include „perioadele de odihnă” (Sărbătoarea Trâmbițelor şi Ziua Ispășirii) în care credincioşii nu mergeau în pelerinaj și, prin extensie, anii sabatici. Prin urmare, Pavel nu se repetă, menționând atât heorte (sărbători cu pelerinaj) cât și sabbata (perioade de odihnă). Pe scurt, informațiile lexicografice, legăturile lingvistice și contextul susțin puternic idee că cele două expresii din Osea și din Coloseni sunt similare în ceea ce privește ordinea enumerării: (1) sărbătoare cu pelerinaj, (2) lună nouă, (3) sabat. Mai mult, expresia aceasta tripartită pare să fie semnul unei trăsături a comunicării semitice – paralelismul inversat, în care autorul trece de la perioadele sacre anuale la cele lunare și înapoi la cele anuale, după cum urmează:

 A „zi de sărbătoare” = 3 sărbători anuale cu pelerinaj

B „lună nouă” = celebrări lunare

A’ „zi de sabat” = 2 perioade de odihnă anuale +

 1 septenală

Există o serie de rezultate uimitoare furnizate de un studiu al modului în care traducătorii Bibliei (NEB, NKJV, HCSB) au tradus termenii grecești cu „sabat”. Toate cele trei versiuni au înțeles corect și invariabil sabbaton sau sab­bata ca referindu-se la „săptămână” (în 9 pasaje). În concordanță cu indicatorii lingvistici și cu factorii contextuali, toate cele trei versiuni biblice au tradus sab­baton sau sabbata ca „Sabat” (cu majusculă) de 59 de ori, pentru a indica a șaptea zi din săptămână. Doar în Coloseni 2:16 traducătorii au pus în engleză „sabat” cu minusculă. Aceasta pare să confirme concluzia cercetării anterioare, din care reieșea că ziua de sabat din Coloseni 2:16 se referă la sabatele ceremoniale ale religiei antice a Israelului, nu la Sabatul zilei a șaptea din Decalog. Înțelegând contextul apropiat din Coloseni 2:16, Clark întreabă retoric: „Tot ce este aici este ceremonial. Prin urmare, sabatele menționate aici nu sunt şi ele nişte sabate ceremoniale, şi nicidecum rânduiala de la crearea lumii?”5

„Ziua de sabat” ca „umbră” – „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la (…) o zi de sabat, care [este] umbra [gr. skia] lucrurilor viitoare, dar trupul [gr. soma] este al lui Hristos” (Coloseni 2:16,17). Există un consens teologic general cu privire la sensul de bază al gr. skia și soma. Skia este înțeles aici nu ca o „umbră” literală, ci ca o „prefigurare”6, pentru că skia este direct legat de cuvintele „lucrurilor viitoare” (ton mellonton). Textul din Coloseni 2:17 este foarte asemănător cu cel din Evrei 10:1, care spune: „Legea (…) are umbra [skia] bunurilor viitoare [ton mellonton agathon], nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor”. Comentând Coloseni 2:17, Frank Holbrook afirmă:

Cheia pasajului este versetul 17, care declară că aceste elemente sunt o „umbră a lucrurilor viitoare”, adică sunt tipuri ce prefigurează lucrurile viitoare. Legea care are „umbra bunurilor viitoare” este clar descrisă peste tot ca fiind sacrificială, rituală, o lege a tipurilor și a ceremoniilor (vezi Evrei 10:1-4). Prin urmare, toate elementele din versetul 16, fiind „umbre” sau tipuri, sunt prezente în legea rituală care simboliza venirea lui Hristos, moartea Lui ispășitoare și lucrarea Sa ca Mare-Preot7.

Jertfa lui Hristos este realitatea care a fost prefigurată de Sărbătoarea Paștelui. Aici intră în discuție celălalt termen – soma. În acest context, lexiconul descrie soma (literal, trup) ca „trupul însuși, realitatea însăși”8. Hristos a devenit realitatea prefigurată de ritualurile sacre.

Structura, contextul și linia generală ale întregului pasaj, începând cu versetul 12, arată că „umbra” din versetul 17 se referă la conținutul ambelor versete, 14 și 16. Cu alte cuvinte, „de vreme ce contextul se ocupă de aspecte rituale, zilele de sabat menționate aici sunt sabatele ceremoniale ale sărbătorilor evreiești anuale, «care sunt umbra», sau tipul a cărui împlinire s-a realizat prin Hristos”9. Deoarece majoritatea elementelor din versetul 16 aveau rolul de a îndrepta atenţia poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament către venirea lui Mesia, pentru creștini participarea la aceste sărbători însemna negarea mesianității lui Isus.

Diverși scriitori nesabatarieni au recunoscut că este absolut necesar să se aibă în vedere contextul atunci când se discută despre „ziua de sabat” din Coloseni 2:16. De exemplu, referitor la Coloseni 2:16, William Plumer a scris: „Contextul arată clar că Pavel nu vorbește de Sabatul săptămânal, nici de vreo normă a Decalogului, ci de lucruri separate de legea morală”10.

În concluzie – Ca răspuns la întrebarea pusă la început: Este Sabatul zilei a șaptea o „umbră a lucrurilor viitoare”?, putem spune că dovezile lingvistice, intertextuale și contextuale arată în mod convingător că ziua de sabat din Coloseni 2:16,17 se referă la sabatele ceremoniale din vechiul sistem religios evreiesc. În lumina faptului că Hristos a biruit forțele răului și că legea ceremonială și-a împlinit scopul în planul de mântuire, aceste rânduieli rituale au fost desființate prin moartea lui Hristos și nu mai au nicio relevanță, de aceea nu ar mai trebui să fie serbate.

O concluzie potrivită a acestui studiu ar putea fi expunerea concisă a lui W. E. Read: „Sabatul Domnului, a șaptea zi din săptămână, este un memorial, nu un tip. Memorialul privește înapoi; tipul privește înainte”11. Așadar, Sabatul zilei a șaptea din Decalog trebuie încă să fie sfințit.

Referinţe

1 Pentru un scurt studiu general al acestei orientări a scriitorilor, atât romano-catolici, cât și protestanți, și pentru argumente suplimentare cu privire la acest capitol, vezi Ron du Preez, Judging the Sabbath: Discovering What Can’t Be Found in Colossians 2:16, Berrien Springs, Michigan, Andrews University Press, 2008, p. 1-16.

2 Charles R. Hume, Reading Through Colossians and Ephesians, London, SCM, 1998, p. 44.

3 Walter Bauer, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, ediţia a II-a, ediţie de Frederick William Danker, Chicago, Illinois, University of Chicago Press, 1979, p. 452.

4 Gordon H. Clark, Colossians: Another Commentary on an Inexhaustible Message, Tyndale New Testament Commentaries, Phillipsburgh, New Jersey, Presbyterian and Reformed, 1979, p. 96.

5 Ibidem.

6 Bauer, p. 755.

7 Frank B. Holbrook, „Frank Answers: Did Christ Abolish the Sabbath?”, These Times, august 1977, p. 22.

8 Bauer, p. 799.

9 Don F. Neufeld (ed.), Seventh-day Adventist Encyclopedia: M-Z, ediţia a II-a revizuită, ediţie de Bobbie Jane Van Dolson şi Leo R. Van Dolson, Hagerstown, Maryland, Review and Herald, 1996, s.v. „Sabbath”. Kenneth Wood comenta: „Astfel, «umbrele» descriu foarte bine diferitele elemente ale legii ceremoniale, inclusiv sabatele anuale, căci ele indicau spre viaţa, misiunea şi Împărăţia lui Hristos ca o realitate” (Kenneth H. Wood, „The «Sabbath Days» of Colossians 2:16,17”, în Kenneth A. Strand [ed.], The Sabbath in Scripture and History, Wash­ington, D.C., Review and Herald, 1982, p. 339.

10 William S. Plumer, The Law of God as Contained in the Ten Commandments, Explained and Enforced, Philadelphia, Pennsylvania, Presbyterian Board of Education, 1864, p. 307.

11  W. E. Read, „More on Colossians 2:14 (I)”, Ministry, ianuarie 1973, p. 47.

Pavel folosește expresia unică „zapisul cu poruncile lui” pentru a atrage atenția în mod specific asupra legii ceremoniale a poporului evreu.

Ziua de sabat din Coloseni 2:16 se referă la sabatele ceremoniale evreieşti, nu la Sabatul zilei a șaptea, din Decalog.