93
A desființat Hristos legea la cruce?
Ivan T. Blazen
profesor de Noul Testament, Loma Linda University
[Hristos], în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou, făcând astfel pace. (Efeseni 2:15)
Ca să răspundem la întrebarea: „A desființat Hristos legea la cruce?”, trebuie să înțelegem tema întregii cărți Efeseni și să vedem care este fluxul ideilor în contextul imediat al versetului.
Tema este bine rezumată în Efeseni 1:9,10, unde se afirmă că Dumnezeu Şi-a descoperit misterul voinței Sale în viața și în moartea lui Isus Hristos. Dorința lui Dumnezeu este ca toate lucrurile din ceruri și de pe Pământ să fie unite în Hristos. Enumerând componentele acestei unități, Epistola către efeseni afirmă că despărțirea dintre Dumnezeu și omenire va fi rezolvată, puterile răului vor învinse, iar separarea și dușmănia dintre oameni se vor termină. Taina descoperită acum în Evanghelie este aceea că neevreii sunt împreună moștenitori cu Israelul (3:6), cei doi vor forma un singur om și împreună vor beneficia de făgăduința găsită în Isus Hristos.
Credincioșii neevrei devin și ei cetăţeni – În Efeseni 2, care se adaugă la contextul imediat al versetului 15, harul lui Dumnezeu este preamărit (2:1-10) ca bază a unității dintre evrei și neevrei, descrise în 2:11-22. Acest pasaj începe cu o descriere grafică a stării de separare și de disperare a neevreilor. Pe de-o parte, ei sunt numiți în mod disprețuitor „necircumciși” („netăiați împrejur”) de către evreii circumciși (2:11). Pe de altă parte, neevreii erau „fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume” (2:12).
Ce imagine a celor pierduți! Dar urmează o mare schimbare, versetul 13 începe cu un cuvânt („dar”) care modifică tot ce a fost anterior. Rezultatul revoluționar al acestui cuvânt găsit în Efeseni 2:19-22 este: credincioșii neevrei nu mai sunt străini, ci sunt cetățeni împreună cu sfinții și moștenitori ai lui Dumnezeu. Casa din care ei nu făceau parte este construită pe temelia apostolilor și a profeților, iar Isus Hristos este piatra din capul unghiului. Incredibil, în această nouă casă, sau templu, ei, care odată erau fără Dumnezeu, acum vor deveni locașul lui Dumnezeu.
Hristos i-a unit pe evrei cu neevreii – Cum se poate ajunge la această unitate? Efeseni 2:13-18 arată modul de realizare. După cum, în timpurile vechi-testamentare, sângele de la jertfă era adus la altar, locul prezenței lui Dumnezeu, tot la fel, în virtutea sângelui lui Hristos, neevreii au fost aduşi în poporul lui Dumnezeu și, împreună cu evreii, la Dumnezeu Însuși. Expresia cu rol de titlu al versetului 14 este „Hristos, pacea noastră”. Nu mai suntem „noi și ei”, ci „al nostru”. Pacea lui Hristos o pot avea și neevreii, ca și evreii. Pacea este încorporată în Hristos și a fi în El înseamnă a găsi pacea pe Pământ și pacea în ceruri.
Calea prin care se ajunge la pace este explicată în Efeseni 2:14-16. Hristos acționează cu hotărâre, „ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou, făcând astfel pace” (2:15). Evreii și neevreii sunt una prin trei evenimente care au avut loc simultan la cruce. Hristos (1) a dărâmat peretele de despărțire, (2) a înlăturat vrăjmășia dintre ei și (3) a desființat „Legea poruncilor, în orânduirile ei”. Evenimentul cel mai important este sfârșitul vrăjmăşiei, menționat nu numai în versetul 14, ci și în versetul 16; prin moartea lui Hristos, vrăjmăşia este înlăturată. Acest lucru este posibil doar prin Hristos, care a dărâmat zidul de despărțire dintre evrei și neevrei. Acest zid este definit ca „Legea poruncilor, în orânduirile ei”. Aceste orânduiri, sau reguli, reprezintă motivul separării și al dușmăniei dintre evrei și neevrei.
Bariera înlăturată nu este legea morală a lui Dumnezeu – Cum identificăm „Legea poruncilor, în orânduirile ei”, care constituia o barieră ce trebuia desființată? Putem declara cu certitudine că acestea nu sunt principiile morale din legea lui Dumnezeu. Efeseni 2:15 nu adoptă o poziție antinomiană (împotriva legii), vizând abrogarea poruncii divine de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-i iubi pe semeni (Deuteronomul 6:4.5; Leviticul 19:18), poruncă amplificată în Cele Zece Porunci (Exodul 20:2-17) şi aprofundată de Isus în Matei 5:17-48, pasaj care începe cu afirmaţia: „[N-]am venit să stric Legea.” Oare dimensiunea morală a legii să fi provocat dușmănia dintre evrei și neevrei, astfel că, dacă principiile morale ar fi anulate, s-ar ajunge la pace? Ce fel de pace ar fi aceasta, dacă standardele dragostei și ale dreptății nu ar mai fi? În loc de pace, ar fi război!
Acestea sunt considerente generale, dar mai sunt și o serie de detalii specifice din Efeseni care pot fi citate, iar acestea ne confirmă aceeași concluzie. În primul rând, în contrast cu trecutul, când eram fii ai neascultării, trăind după domnul puterii văzduhului (2:1-2), acum am fost „zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (2:10). În al doilea rând, aceste fapte bune nu cuprind doar porunca generală de a iubi (4:15; 5:2,25), ci și practici morale pe care ar trebui să le urmăm și practici imorale pe care ar trebui să le evităm (4:17 – 5:20). Dacă învăţăturile morale aduc vrăjmăşie, atunci Efeseni a reconstruit zidul de despărțire. În al treilea rând, și foarte important, porunca a cincea, despre cinstirea părinților, este dată ca un principiu cu valabilitate continuă, cu promisiunea vieții veșnice (6:2,3). Trebuie să amintim şi faptul că existau neevrei care erau atrași de iudaism tocmai datorită acestor standarde morale înalte.
„Legea poruncilor, în orânduirile ei” – Dacă nu la dimensiunea morală a legii se face referire în Efeseni 2:15, atunci la ce? Apostolul Pavel vrea să spună că „Legea poruncilor, în orânduirile ei” are de-a face cu separarea dintre Israel și celelalte națiuni. Care erau lucrurile acelea specifice evreilor, care îi separau vizibil de neevrei? Unul dintre acestea era serviciul de la templu, cu jertfele zilnice, reglementate de legile ceremoniale și de regulile evreiești adăugate mai târziu, care făceau foarte clar deosebire între evrei și neevrei.
Se poate ilustra acest fapt prin scandalul care a apărut în Ierusalim când nişte evrei au presupus că Pavel l-a adus pe neevreul Trofim în templu. Acest act a fost interpretat ca o profanare a templului (Faptele apostolilor 21:28,29), pentru că neevreii erau consideraţi necuraţi (Faptele apostolilor 10:28). Experiența lui Pavel cu Trofim este clarificată de o inscripție descoperită în 1871. Inscripția marchează zidul de separare dintre curtea neevreilor și curțile evreilor din interior, ameninţând cu moartea pe orice neevreu care ar fi trecut de această inscripţie. Cu adevărat, o sursă de vrăjmăşie!
Este adevărat că, în timpurile vechi-testamentare, Dumnezeu a ales Israelul dintre celelalte națiuni, destinându-l să fie poporul Lui deosebit (Exodul 19:5,6; 1 Împărați 8:53). Diverse reglementări au menţinut această separare, una dintre ele fiind legea circumciziei. În Efeseni 2:11, Pavel menționează cum circumcizia a adus separare, din cauza modului batjocoritor în care evreii circumciși au folosit expresia „netăiați împrejur” pentru a-i descrie pe neevrei. Dar, în Hristos, circumcizia nu mai este necesară: atât neevreii, cât și evreii pot fi poporul lui Dumnezeu și, împreună, ei formează un singur om nou (2:15), care nu mai este nici evreu, nici neevreu. În 1 Corinteni 7:19, Pavel spune că circumcizia și necircumcizia nu sunt nimic (cf. Gal. 6:15); ceea ce contează este păstrarea poruncilor lui Dumnezeu.
Nu doar legile ceremoniale din Vechiul Testament i-au separat pe israeliți de alte națiuni, ci și scrierile din perioada inter-testamentară, când legile evreiești s-au înmulțit și ideea separării a fost puternic accentuată (cf. Marcu 7:2-5). Cei care s-au întors din exil și urmașii lor erau hotărâți să nu mai comită niciodată faptele care i-au dus în robie și, astfel, Israelul a fost protejat de influența culturilor păgâne idolatre înconjurătoare, întărindu-se zidul de despărțire dintre iudei și neevrei.
Așadar, ceea ce se anulează în Efeseni ca „Legea poruncilor, în orânduirile ei”, sunt legile ceremoniale și reglementările legale care i-au împiedicat pe neevrei să devină parte din poporul lui Dumnezeu. Când această barieră a separării a fost înlăturată, la cruce, când s-a împlinit sistemul ceremonial al Vechiului Testament și a fost îndepărtată vrăjmăşia (2:16), s-a ajuns ca „cei doi să fie (…) un singur om nou, făcând astfel pace” (2:15).
„«A înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor în orânduirile ei.» Ceea ce înseamnă că drumul de acces la Dumnezeu nu mai este acela al darurilor și jertfelor unor lucruri specifice și exclusiv iudaice, ci prin Hristos, și numai prin Hristos.” (D. Martyn Lloyd-Jones, God’s Way of Reconciliation, Grand Rapids, Michigan, Baker Book House, 1972, p. 209)
Ceea ce se anulează în Efeseni ca „Legea poruncilor, în orânduirile ei”, sunt legile ceremoniale și reglementările legale care i-au împiedicat pe neevrei să devină parte din poporul lui Dumnezeu.