Care lege este îndrumătorul care ne conduce la Hristos?

A. Ganoune Diop

director, Global Mission Study Centers, Conferința Generală

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. (Galateni 3:24,25)

Ce vrea să spună Pavel în Galateni 3:24 prin aceea că legea a fost îndrumătorul nostru? Ce ne spune lucrul acesta despre statutul legii? Pentru creștini s-a terminat cu legea acum, că, prin credința în Hristos, am ajuns la maturitate?

Care este semnificația cuvântului „lege” – Putem, pe drept cuvânt, afirma că „lege” denumeşte un anumit set de porunci, cum ar fi Cele Zece Porunci, dar semnificația lui este mult mai largă. Gr. nomos „lege” sau antecedentul său ebraic nu este limitat la un cadru judiciar sau pur legal. Tradus din ebr. Torah, cuvântul „lege”, în cel mai răspândit sens, înseamnă „instrucțiune”. Acesta este sensul preferat în general, în afară de cazul în care contextul face referire la porunci explicite.

Scopul legii – În Galateni 3:19-29, Pavel abordează scopul legii și o compară cu un îndrumător. În 3:22, el declară că toți sunt închiși sub păcat, înconjurați din toate părțile, având nevoie de eliberare. Aceasta este circumstanța sub care legea apare în cadru. Legea nu reușește să aducă adevărata eliberare. În schimb, legea (1) evidențiază starea păcătosului; și (2) indică spre Cel care poate să facă eliberarea o realitate. Credința în această Persoană este obligatorie pentru ca eliberarea să aibă loc.

Legea acționează ca un îndrumător – Semnificația cuvântului „îndrumător” este adesea văzută ca fiind negativă. „Îndrumătorii erau adesea persoane stricte, care impuneau disciplina, determinându-i pe cei care se aflau sub grija lor să tânjească după ziua când aveau să fie eliberaţi de sub custodia îndrumătorului. Legea era îndrumătorul nostru care, arătându-ne păcatele, ne conducea la Hristos”1. Gr. paidagogos, folosit pentru „îndrumător” în versetul 24, era folosit în literatura greacă și făcea referire la persoana care îl învăța pe un copil cum să se poarte, un îndrumător particular sau un învățător. Din punct de vedere etimologic, termenul paidagogos conține ideea de a îndruma un copil. În anumite contexte, îndrumătorii erau sclavi cărora le era încredințată grija copiilor. „În perioada elenistică, rolul de însoțitor al lui paidagogos s-a extins, acesta devenind mai nobil; iar protecția lui nu era în exclusivitate negativă. El forma caracterul și moralitatea copilului, devenind chiar îndrumătorul lui particular, dacă nu învățătorul lui”2.

Problema în Galateni este dată de felul în care este obținută neprihănirea – În discuție în Epistola către galateni este motivul major al „neprihănirii prin credință”. Întrebarea este cum se obține „neprihănirea”? Prin lege (orice lege: ceremonială, morală etc.) sau prin credința în Isus Hristos, înțeleasă ca fiind o dependență de neprihănirea Sa? În Romani 4:3, Pavel declară fără echivoc că Avraam a crezut în Dumnezeu, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire; credința este cheia pentru neprihănire. Dar neprihănirea este un atribut al lui Dumnezeu, pe care El îl acordă celor ce cred în Isus Hristos.

Pentru a clarifica sursa și natura neprihănirii, Pavel a trebuit să abordeze funcția legii. În Galateni 3:21, Pavel se concentrează asupra adevăratei probleme. El precizează că legea nu este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu. El adoptă această poziție cu scopul de a evita acuzația că este împotriva legii. La întrebarea din versetul 19: „Atunci pentru ce este Legea?”, Pavel afirmă inteligent că ea nu poate da viață. El declară în mod categoric: „Dacă s-ar fi dat o lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din lege. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos” (vers. 21, 22). Ceea ce face legea poate fi, așadar, comparat cu ceea ce face un îndrumător care conduce la credință în Isus Hristos. Când Îl primim pe Hristos, nu mai suntem sub condamnarea legii, dar nici nu suntem liberi să nesocotim legea, pentru că, făcând aşa, vom fi din nou sub condamnarea ei. Acceptându-L pe Hristos, noi primim putere să ascultăm de lege (Romani 3:31). Ca urmare, Galateni 3:24,25 nu acordă niciun sprijin pretenției că legea a fost desființată.

Această înțelegere a legii ca fiind un îndrumător spre Hristos este în armonie cu învățătura lui Isus din Matei 5:17, în care este abordat statutul legii. Isus nu a venit să desființeze legea, ci să o împlinească, și anume să o aducă la scopul destinat ei – să arate neprihănirea lui Dumnezeu personificată în Isus (1 Corinteni 1:30).

Referinţe

1 John MacArthur, The MacArthur Bible Commentary, Nashville, Tennessee, Thomas Nelson, 2007, p. 1667.

2 Ceslas Spicq, Theological Lexicon of the New Testament, tradus şi editat de James D. Ernest, 3 vol., Peabody, Massachusetts, Hendrickson, 1996, vol. 3, p. 2.

„«Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă» (Galateni 3:24). În acest verset, Duhul Sfânt vorbește prin apostol în mod special despre legea morală. Legea ne descoperă păcatul și ne determină să simțim nevoia noastră de Hristos și să fugim la El pentru iertare și pace, astfel exercitând pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Hristos.” (1SM 234)

Când Îl primim pe Hristos, nu mai suntem sub condamnarea legii, dar nici nu suntem liberi să nesocotim legea, pentru că, făcând aşa, vom fi din nou sub condamnarea ei.